Geneză 15
1 După aceste lucruri, cuvântul DOMNULUI a venit la Avram într-o viziune, spunând: Nu te teme Avrame, eu sunt scutul tău şi răsplata ta peste măsură de mare.
Basa ma, Lamatualain natudꞌu Aon neu Abram nae, “Abram! Afiꞌ mumutau. Au usulaꞌe nggo mia musu ma. Ma Au fee nggo hahambuꞌ naeꞌ.”
2 Şi Avram a spus: Doamne DUMNEZEULE, ce îmi vei da, văzând că mă duc fără copii, iar administratorul casei mele este acest Eliezer din Damasc?
Te Abram nae, “Eee, Lamatualain. Onaꞌ mae Lamatualain nae fee au naeꞌ o, nda ngguna saa saꞌ boe. Huu au nda ma anaꞌ fo fee au tititi-nonosiꞌ sa. Dadꞌi hambu hata-hetoꞌ nae-nae tao neu saa? Neꞌo akaꞌ au ate ngga, Eliasar mia Damsik, hambu basa se.”
3 Şi Avram a spus: Iată, nu mi-ai dat nicio sămânţă şi, iată, unul născut în casa mea este moştenitorul meu.
4 Şi, iată, cuvântul DOMNULUI a venit la el, spunând: Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din propriile tale adâncuri va fi moştenitorul tău.
Te LAMATUALAIN nataa nae, “Nda taꞌo naa sa! Te ho ana ma mana hambu hata-heto ma, nda ate a sa.”
5 Şi l-a dus afară şi a spus: Priveşte acum spre cer şi numără stelele, dacă eşti în stare să le numeri; şi i-a spus: Astfel va fi sămânţa ta.
Boe ma Ana no Abram dea neu, de nafadꞌe nae, “Mete lalai a dei. Mete sobꞌa nduuꞌ ra. Ho reken mala se, do? Tititi-nonosi mara dei fo ramaheta onaꞌ nduuꞌ ra boe!”
6 Iar el a crezut în DOMNUL, iar DOMNUL i-a socotit aceasta pentru dreptate.
Abram rena nala ma, ana simbo LAMATUALAIN oꞌola na. De LAMATUALAIN uku nae, Abram rala ndos, huu namahere E.
7 Şi i-a spus: Eu sunt DOMNUL care te-a scos din cetatea Ur a caldeilor, ca să îţi dau această ţară să o moşteneşti.
LAMATUALAIN olaꞌ tute nae, “Au ia, Lamatualain. Au mana o nggo lao hela kambo Ur sia atahori Kasdim rae na. Au mana fee rae ia dadꞌi hata-heto ma.”
8 Iar el a spus: Doamne DUMNEZEULE, din ce voi şti că o voi moşteni?
Abram natane nae, “Dadꞌi taꞌo bee LAMATUALAIN? Taꞌo bee fo uhine ae rae ia dadꞌi au hata-heto ngga?”
9 Iar el i-a spus: Ia-mi o viţea de trei ani şi o capră de trei ani şi un berbec de trei ani şi o turturea şi un pui de porumbel.
Boe ma nataa nae, “Taꞌo ia! Uma fo ata tao dalaꞌ esa dadꞌi hehelu-fufuliꞌ neu Au oꞌola Ngga faꞌ ra. De muu haꞌi banda fee Au. Naeni, sapi ine sa, hiek ine sa, ma bibꞌi lombo mone sa. Basa se musi too beꞌe teluꞌ. Boe ma mendi seluꞌ mbui teu esa, no mbui lunda esa.”
10 Şi a luat la el toate acestea şi le-a despicat în două şi a aşezat fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările nu le-a despicat.
Boe ma Abram neu haꞌi basa banda naa ra. De ana sefa se reu beꞌe ruaꞌ. Ana mbedꞌaꞌ sisi naa ra banggi rua neu rae, esa mbali esa, dadꞌi dalaꞌ rua. Te ana nda sefa mbuiꞌ ra sa.
11 Şi când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le-a alungat.
Dei de mbui-mbuiꞌ mana naa sisi mburuꞌ ra rema rae raa sisi naa ra. Te Abram oi hendi se.
12 Şi când soarele apunea, un somn adânc a căzut peste Avram şi, iată, o groază a unui mare întuneric a căzut peste el.
Relo a nae mopo ma, Abram sungguꞌ nasambeta ma nalamein nae, maꞌahatuꞌ a tatana nala e, losa namatau seli.
13 Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să ştii cu adevărat că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu este a lor şi vor servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani;
Ma Lamatualain nafadꞌe e nae, “Abram! Dei fo musodꞌa losa mumulasi mala seli, ma mate mo nemehoꞌot, fo raꞌoi nggo no malolole. Te tititi-nonosi mara dadꞌi atahori manatain sia atahori feaꞌ nusa na. Dei fo atahori sia nusaꞌ naa tao se dadꞌi ate, ma tuni-ndeni se losa too natun haa. Te Au huku-doki nusaꞌ naa atahori nara. Basa fo Au o tititi-nonosi mara lao hela naa, ma rendi basa hata-heto nara.
14 Şi de asemenea pe acea naţiune, căreia ei îi vor servi, o voi judeca; şi după aceea vor ieşi din ea cu mare avere.
15 Iar tu vei merge la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la o bătrâneţe frumoasă.
16 Dar în a patra generaţie vor veni din nou aici, pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.
Dei fo Au ulalao tititi-nonosi ka lima ma baliꞌ ia rema. Aleꞌ ia, atahori Amori ra leo sia rae ia. Atahori ia ra deꞌulakaꞌ, te nda feꞌe raseliꞌ sa. Mete ma umbu-ana mara baliꞌ ia rema, Au ae pake se fo hukun atahori Amori ra. Te leleꞌ naa, deꞌulaka nara raseliꞌ ena.”
17 Şi s-a întâmplat, după ce soarele a apus şi era întuneric, că iată, un cuptor fumegând şi o lampă arzând au trecut printre acele bucăţi.
Tetemba na aiboiꞌ ma, hura rae sa namasu, ma mbele sa mbila, raꞌaundaꞌ tungga sisi dala karuaꞌ ra taladꞌa na.
18 În aceeaşi zi DOMNUL a făcut un legământ cu Avram, spunând: Seminţei tale i-am dat această ţară, de la râul Egiptului până la marele râu, râul Eufrat:
Leleꞌ naa, LAMATUALAIN helu-fuli no Abram nae, “Au helu fee nusaꞌ ia neu tititi-nonosi mara, mia loe Masir, losa loe Efrat,
19 Cheniţii şi cheniziţii şi cadmoniţii,
ma atahori Keni, Kenas, Kadmon,
20 Şi hitiţii şi periziţii şi refaimii,
Het, Feris, Refaim,
21 Şi amoriţii şi canaaniţii şi ghirgaşiţii şi iebusiţii.
Amori, Kanaꞌan, Girgasi, ma Yebus rae nara.”
