Ezra 9
1 Şi după ce aceste lucruri s-au terminat, prinţii au venit la mine, spunând: Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au separat de popoarele ţărilor, ci au făcut conform cu urâciunile lor, ale canaaniţilor, ale hitiţilor, ale pereziţilor, ale iebusiţilor, ale amoniţilor, ale moabiţilor, ale egiptenilor şi ale amoriţilor.
Als dies nun ausgeführt war, traten zu mir die Obersten und sprachen: Das Volk Israel und die Priester und die Leviten haben sich nicht von den heidnischen Bewohnern des Landes abgesondert, wie es wegen ihrer Greuel am Platze wäre, nämlich von den Kanaanitern, Hethitern, Pheresitern, Jebusitern, Ammonitern, Moabitern, Ägyptern und Amoritern;
2 Pentru că au luat dintre fiicele lor pentru ei înşişi şi pentru fiii lor; astfel încât sămânţa sfântă s-a amestecat cu popoarele acestor ţări; da, mâna prinţilor şi a conducătorilor a fost cea dintâi în această fărădelege.
denn sie haben welche von deren Töchtern für sich und ihre Söhne zu Weibern genommen, und so hat sich der heilige Same mit dem der heidnischen Bewohner des Landes vermischt, und die Obersten und Vorsteher haben zu solcher Versündigung zuerst die Hand geboten.
3 Şi când am auzit acest lucru, mi-am rupt haina şi mantaua şi mi-am smuls perii din cap şi din barbă şi m-am aşezat înmărmurit.
Sobald ich diese Anklage vernahm, zerriß ich meinen Rock und mein Obergewand, raufte mir die Haare aus meinem Haupt und Bart und setzte mich dann stumm und starr hin.
4 Atunci s-au adunat la mine toţi cei care tremurau la cuvintele Dumnezeului lui Israel, din cauza fărădelegii celor care fuseseră duşi în captivitate; şi am şezut înmărmurit până la sacrificiul de seară.
Da versammelten sich zu mir alle, die sich im Hinblick auf das Gebot des Gottes Israels wegen der Versündigung der Weggeführten ängstigten; ich aber blieb stumm und starr sitzen bis zum Abendopfer.
5 Şi la sacrificiul de seară m-am ridicat din tristeţea mea; şi după ce mi-am rupt haina şi mantaua, am căzut pe genunchi şi mi-am întins mâinile către DOMNUL Dumnezeul meu.
Und zur Zeit des Abendopfers stand ich auf von meiner Selbstdemütigung, indem ich zugleich nochmals meinen Rock und mein Oberkleid zerriß; sodann sank ich auf meine Kniee nieder, breitete meine Hände aus zu Jahwe, meinem Gott,
6 Şi am spus: O Dumnezeul meu, roşesc şi îmi este ruşine să îmi ridic faţa către tine, Dumnezeul meu, pentru că nelegiuirile noastre s-au înmulţit până peste capetele noastre şi fărădelegea noastră a crescut până la ceruri.
und betete: Mein Gott, ich bin zu tief beschämt, als daß ich mein Angesicht zu dir, mein Gott erheben könnte. Denn unsere Verschuldungen sind uns über das Haupt gewachsen, und unsere Schuld ist groß geworden bis an den Himmel hinan.
7 Din zilele părinţilor noştri am fost într-o mare fărădelege până în această zi; şi din cauza nelegiuirilor noastre am fost noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, daţi în mâna împăraţilor ţărilor, sabiei, captivităţii, şi prăzii, şi ruşinii feţei, precum este în această zi.
Seit den Tagen unserer Väter sind wir in großer Schuld bis auf den heutigen Tag, und um unserer Verschuldungen willen wurden wir preisgegeben, wir, unsere Könige und unsere Priester, der Gewalt der Könige der Heidenländer, dem Schwert, der Gefangenschaft, der Plünderung und der Schmach, wie es noch heutzutage der Fall ist.
8 Şi acum pentru scurt timp [s-]a arătat har de la DOMNUL Dumnezeul nostru, pentru a ne lăsa o rămăşiţă să scape şi să ne dea un piron în locul său sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină înviorare în robia noastră.
Jetzt aber ist uns einen kleinen Augenblick von Jahwe, unserem Gotte, Gnade zu teil geworden, indem er uns eine Schar von Entronnenen übrig ließ und uns wiederum an seiner heiligen Stätte einen bleibenden Wohnsitz verlieh, damit unser Gott unsere Augen hell strahlen lasse und uns ein wenig neue Lebenskraft verleihe mitten in unserer Knechtschaft.
9 Pentru că noi eram robi; totuşi Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în robia noastră, ci şi-a întins milă spre noi înaintea feţei împăraţilor Persiei, pentru a ne da înviorare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru şi să reparăm pustiirile ei şi să ne dea un zid în Iuda şi în Ierusalim.
Denn Knechte sind wir; doch hat uns unser Gott in dieser unserer Knechtschaft nicht verlassen, sondern hat es gefügt, daß wir vor den Königen von Persien Gnade fanden, so daß sie uns neue Lebenskraft verliehen, den Tempel unseres Gottes wieder aufzurichten und seine Trümmer herzustellen und uns in Juda und Jerusalem einen wohlummauerten Wohnsitz zu schaffen.
10 Şi acum, Dumnezeul nostru, ce să spunem noi după aceasta? Pentru că am părăsit poruncile tale,
Und nun, unser Gott, was sollen wir nach alledem sagen? Da wir doch abgewichen sind von deinen Geboten,
11 Pe care le-ai poruncit prin servitorii tăi, profeţii, spunând: Ţara în care mergeţi pentru a o stăpâni, este o ţară necurată prin murdăria popoarelor ţărilor, prin urâciunile lor, care au umplut-o de la o margine la alta prin necurăţia lor.
die du uns durch deine Knechte, die Propheten, geboten hast, indem du sprachst: Das Land, in das ihr gelangen werdet, um es in Besitz zu nehmen, ist ein unreines Land infolge der Unreinigkeit der heidnischen Bewohner des Landes, wegen ihrer Greuel, mit denen sie es von einem Ende bis zum andern infolge ihrer Verunreinigung angefüllt haben.
12 De aceea acum să nu daţi pe fiicele voastre fiilor lor, nici să nu luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri, nici să nu căutaţi vreodată pacea lor sau bogăţia lor; ca să fiţi tari şi să mâncaţi bunătatea ţării şi să o lăsaţi ca moştenire copiilor voştri pentru totdeauna.
So sollt ihr nun weder eure Töchter ihren Söhnen geben, noch ihre Töchter mit euren Söhnen verheiraten, und für alle Zukunft sollt ihr ihr Wohlergehen und ihren Vorteil nicht zu fördern suchen, damit ihr mächtig werdet und den Segen des Landes genießet und es für immer auf euere Kinder vererbet.
13 Şi, după toate câte au venit asupra noastră pentru faptele noastre rele şi pentru fărădelegea noastră mare, văzând că tu Dumnezeul nostru ne-ai pedepsit mai puţin decât merită nelegiuirile noastre şi ne-ai dat o astfel de eliberare ca aceasta;
Und nach allem, was uns um unserer schlimmen Thaten und unserer großen Schuld willen betroffen hat, - wobei du, unser Gott, unsere Verschuldung noch teilweise niedergeschlagen und uns einen solchen Überrest bewilligt hast -,
14 Să călcăm noi din nou poruncile tale şi să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu te vei mânia pe noi până ne vei mistui, astfel încât să nu fie nicio rămăşiţă nici scăpare?
könnten wir da wohl aufs neue deine Gebote brechen, indem wir uns mit den Völkern verschwägern, bei denen diese Greuel im Schwange gehen? Würdest du nicht mit Recht bis zur Vertilgung auf uns zürnen, so daß alsdann kein Überrest und keine Entronnenen mehr vorhanden sein würden?
15 DOAMNE Dumnezeul lui Israel, tu eşti drept, pentru că noi rămânem un popor scăpat, precum este în această zi; iată, noi suntem înaintea ta în fărădelegile noastre, pentru că nu putem sta în picioare înaintea ta din această cauză.
Jahwe, du Gott Israels, du bist gerecht; denn wir sind, wie es der Zeit der Fall ist, nur als Entronnene übrig geblieben: Siehe, wir stehen vor dir in unserer Verschuldung, daß wir dieserhalb nicht vor dir bestehen können!
