Ezra 3
1 Şi când a venit luna a şaptea şi copiii lui Israel erau în cetăţi, poporul s-a adunat, ca un singur om, la Ierusalim.
After the Israeli people [returned to Israel, and] had begun to live in their towns, (in the autumn of/after the hot season ended in) that year, they all gathered together in Jerusalem.
2 Atunci a stat în picioare Ieşua, fiul lui Ioţadac, şi fraţii săi, preoţii, şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi fraţii săi şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, pentru a aduce pe el ofrande arse, precum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
Then Jeshua, the son of Jehozadak, and his fellow priests, and Zerubbabel the son of Shealtiel and his friends, all began to rebuild the altar of God, the one whom the Israeli people [worshiped]. They did that in order that they could sacrifice burned offerings on it, according to what the prophet Moses had written in the laws [that God gave to him].
3 Şi au pus altarul pe temelia lui, pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor ţări; şi au adus pe el ofrande arse DOMNULUI, ofrande arse în fiecare dimineaţă şi seară.
Even though they were afraid of the people who were already living in that area, they rebuilt the altar at the same place [where the previous altar had been]. Before they started to lay the foundation of Yahweh’s temple, [the priests] started to burn sacrifices to Yahweh [on the altar]. They offered sacrifices every morning and every evening. Fifteen days after [they started to offer these sacrifices], the people celebrated the Festival of [Living in Temporary] Shelters, as [Moses] had commanded them to do in the laws [that God gave to him]. Each day the priests offered the sacrifices [that were required] for that day. In addition, they presented the regular burned offerings and the offerings [that were required] for the New Moon Festivals and the other festivals that they celebrated each year to [honor] Yahweh. They also brought other offerings only because they desired to bring them, [not because they were required to bring them].
4 Au ţinut de asemenea sărbătoarea corturilor, precum este scris şi au adus ofrandele arse zilnice la număr, conform obiceiului, după cum cerea datoria fiecărei zile;
5 Şi după aceea au adus ofranda arsă neîncetat, deopotrivă a lunilor noi şi ale tuturor sărbătorilor rânduite DOMNULUI, care erau sfinţite, şi ale celor ce aduceau cu voia un dar de bunăvoie DOMNULUI.
6 Din ziua întâi a lunii a şaptea au început ei să ofere ofrande arse DOMNULUI. Dar temelia templului DOMNULUI nu fusese încă pusă.
7 Au dat bani de asemenea zidarilor şi tâmplarilor; şi mâncare şi băutură şi untdelemn, celor din Sidon şi celor din Tir, pentru a aduce cedri din Liban la marea din Iafo, conform permisiunii pe care o aveau de la Cirus, împăratul Persiei.
Then the Israelis hired masons and carpenters, and they bought [logs from] cedar trees from the people of Tyre and Sidon [cities], and they gave those people food and wine and olive oil for the logs. They brought the logs down from [the mountains in] Lebanon [to the Mediterranean seacoast and then floated them along the coast of the Sea, ] to Joppa. King Cyrus permitted them to do that. [Then the logs were brought from Joppa inland up to Jerusalem].
8 Şi în anul al doilea al venirii lor la casa lui Dumnezeu în Ierusalim, în luna a doua, au început lucrarea Zorobabel, fiul lui Şealtiel şi Ieşua fiul lui Ioţadac, şi rămăşiţa fraţilor lor, preoţii şi leviţii şi toţi cei care ieşiseră din captivitate la Ierusalim; şi au rânduit pe leviţii de la vârsta de douăzeci de ani în sus [să supravegheze] înaintarea lucrării casei DOMNULUI.
The Israelis started to rebuild the temple in the (spring/time before the hot season) of the second year after they returned to Jerusalem. Zerubbabel and Jeshua and all the people who had returned to Jerusalem worked on the building. All the (Levites/men who did work in the temple) supervised this work.
9 Atunci Ieşua cu fiii săi şi fraţii săi, Cadmiel şi fiii săi, fiii lui Iuda, au stat împreună să [supravegheze] înaintarea celor ce făceau lucrarea în casa lui Dumnezeu; fiii lui Henadad, împreună cu fiii lor şi fraţii lor, leviţii.
Jeshua and his sons and his other relatives, and Kadmiel and his sons, who were descendants of Hodaviah, also helped to supervise the work. The family of Henadad, who were also all Levites, joined with them in supervising this work.
10 Şi când constructorii au pus temelia templului DOMNULUI, ei au aşezat pe preoţi în îmbrăcămintea lor cu trâmbiţe şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, pentru a lăuda pe DOMNUL, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel.
When the builders finished laying the foundation of the temple, the priests put on their robes and stood in their places, blowing their trumpets. Then the Levites, who were descendants of Asaph, clashed/banged their cymbals to praise Yahweh, just as King David had [many years previously] told [Asaph and the other musicians] to do.
11 Şi cântau împreună răspunzându-şi unii altora, lăudând şi dând mulţumiri DOMNULUI: Pentru că este bun, pentru că mila lui dăinuieşte pentru totdeauna faţă de Israel. Şi tot poporul a strigat cu un strigăt mare, când au lăudat pe DOMNUL, pentru că temelia casei DOMNULUI fusese pusă.
They praised Yahweh and thanked him, and they sang this song about him: “He is very good [to us]! He faithfully loves us Israeli people, and he will love us forever.” Then all the people shouted loudly, praising Yahweh because they had finished laying the foundation of Yahweh’s temple.
12 Dar mulţi dintre preoţii şi leviţii şi mai marii părinţilor, bărbaţi în vârstă, care văzuseră casa dintâi, când temelia acestei case a fost pusă înaintea ochilor lor au plâns cu voce tare; şi mulţi strigau tare de bucurie;
Many of the [old] priests, Levites, and leaders of families remembered [what] the first temple [was like], and they cried aloud when they saw the foundation of this temple being laid [because they knew that the new temple would not be as beautiful as the first temple]. But the other people shouted joyfully.
13 Astfel încât poporul nu putea deosebi zgomotul strigătului de bucurie de zgomotul plânsului poporului; căci poporul striga cu strigăt mare şi zgomotul se auzea de departe.
The shouting and the crying was very loud; [even people] far away could hear it.
