Ezechiel 8

1 Și s-a întâmplat în anul al șaselea, în [luna] a șasea, în a cincea [zi] a lunii, [pe când] ședeam în casa mea și bătrânii lui Iuda ședeau înaintea mea, că mâna Domnului DUMNEZEU a căzut acolo peste mine.

And it came to pass in the sixth year, in the sixth month, in the fifth day of the month, as I sat in my house, and the elders of Judah sat before me, that the hand of the Lord GOD fell there upon me.

2 Atunci am privit și iată, o asemănare ca înfățișarea focului; de la înfățișarea coapselor lui drept în jos, foc; și de la coapsele lui drept în sus, ca înfățișarea unei străluciri, asemenea culorii chihlimbarului.

Then I beheld, and lo a likeness as the appearance of fire: from the appearance of his loins and downward, fire; and from his loins and upward, as the appearance of brightness, as the colour of electrum.

3 Și el a întins forma unei mâini și m-a luat de o șuviță a capului meu; și duhul m-a ridicat între pământ și cer și m-a adus în viziunile lui Dumnezeu la Ierusalim, la ușa porții interioare care privește spre nord; unde [era] scaunul chipului geloziei, care provoacă la gelozie.

And the form of a hand was put forth, and I was taken by a lock of my head; and a spirit lifted me up between the earth and the heaven, and brought me in the visions of God to Jerusalem, to the door of the gate of the inner court that looketh toward the north; where was the seat of the image of jealousy, which provoketh to jealousy.

4 Și, iată, gloria Dumnezeului lui Israel [era] acolo, conform viziunii pe care o văzusem în câmpie.

And, behold, the glory of the God of Israel was there, according to the vision that I saw in the plain.

5 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, ridică-ți acum ochii spre calea dinspre nord. Astfel mi-am ridicat ochii spre calea dinspre nord și iată, spre nord la poarta altarului acest chip al geloziei la intrare.

Then said He unto me: 'Son of man, lift up thine eyes now the way toward the north.' So I lifted up mine eyes the way toward the north, and behold northward of the gate of the altar this image of jealousy in the entry.

6 El mi-a mai spus: Fiu al omului, vezi tu ce fac ei? Urâciunile cele mari pe care casa lui Israel le face aici, ca să mă îndepărtez de sanctuarul meu? Dar întoarce-te din nou [și] vei vedea urâciuni mai mari.

And He said unto me: 'Son of man, seest thou what they do? even the great abominations that the house of Israel do commit here, that I should go far off from My sanctuary? but thou shalt again see yet greater abominations.'

7 Și m-a adus la ușa curții; și când am privit, iată, o gaură în zid.

And He brought me to the door of the court; and when I looked, behold a hole in the wall.

8 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, sapă acum în zid; și după ce am săpat în zid, iată, o ușă.

Then said He unto me: 'Son of man, dig now in the wall'; and when I had digged in the wall, behold a door.

9 Și el mi-a spus: Intră și privește urâciunile cele stricate pe care ei le fac aici.

And He said unto me: 'Go in, and see the wicked abominations that they do here.'

10 Astfel eu am intrat și am văzut; și iată, fiecare formă de târâtoare și de fiare urâcioase și toți idolii casei lui Israel, gravați pe perete de jur împrejur.

So I went in and saw; and behold every detestable form of creeping things and beasts, and all the idols of the house of Israel, portrayed upon the wall round about.

11 Și acolo stăteau în picioare înaintea lor șaptezeci de bărbați dintre bătrânii casei lui Israel și în mijlocul lor stătea în picioare Iaazania, fiul lui Șafan, cu fiecare bărbat [având] tămâietoarea sa în mână; și un nor gros de tămâie se ridica.

And there stood before them seventy men of the elders of the house of Israel, and in the midst of them stood Jaazaniah the son of Shaphan, every man with his censer in his hand; and a thick cloud of incense went up.

12 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, ai văzut ce fac bătrânii casei lui Israel în întuneric, fiecare bărbat în camerele chipurilor lui? Pentru că ei spun: DOMNUL nu ne vede, DOMNUL a părăsit pământul.

Then said He unto me: 'Son of man, hast thou seen what the elders of the house of Israel do in the dark, every man in his chambers of imagery? for they say: The LORD seeth us not, the LORD hath forsaken the land.'

13 El mi-a spus de asemenea: Întoarce-te din nou [și] vei vedea urâciuni mai mari pe care le fac ei.

He said also unto me: 'Thou shalt again see yet greater abominations which they do.'

14 Atunci m-a adus la ușa din poarta casei DOMNULUI care [era] spre nord; și, iată, acolo ședeau femei plângând pentru Tamuz.

Then He brought me to the door of the gate of the LORD'S house which was toward the north; and, behold, there sat the women weeping for Tammuz.

15 Atunci el mi-a spus: Ai văzut [aceasta], fiu al omului? Întoarce-te din nou [și] vei vedea urâciuni mai mari decât acestea.

Then said He unto me: 'Hast thou seen this, O son of man? thou shalt again see yet greater abominations than these.'

16 Și m-a adus în curtea interioară a casei DOMNULUI și, iată, la ușa templului DOMNULUI, între portic și altar, [erau] vreo douăzeci și cinci de bărbați, cu spatele spre templul DOMNULUI și cu fețele spre est; și ei se închinau soarelui spre est.

And He brought me into the inner court of the LORD'S house, and, behold, at the door of the temple of the LORD, between the porch and the altar, were about five and twenty men, with their backs toward the temple of the LORD, and their faces toward the east; and they worshipped the sun toward the east.

17 Atunci el mi-a spus: Ai văzut [aceasta], fiu al omului? Este un lucru ușor pentru casa lui Iuda că ei fac urâciunile pe care le fac aici? Fiindcă au umplut țara cu violență și s-au întors să mă provoace la mânie; și, iată, ei își pun ramura la nas.

Then He said unto me: 'Hast thou seen this, O son of man? Is it a light thing to the house of Judah that they commit the abominations which they commit here in that they fill the land with violence, and provoke Me still more, and, lo, they put the branch to their nose?

18 De aceea și eu mă voi purta cu furie; ochiul meu nu va cruța, nici nu voi avea milă; și deși ei strigă cu voce tare în urechile mele, [totuși] nu îi voi asculta.

Therefore will I also deal in fury; Mine eye shall not spare, neither will I have pity; and though they cry in Mine ears with a loud voice, yet will I not hear them.'