< Ezechiel 37 >

1 Mâna DOMNULUI a fost peste mine și m-a dus în duhul DOMNULUI și m-a pus jos în mijlocul văii plină de oase,
Facta est super me manus Domini, et eduxit me in spiritu Domini: et dimisit me in medio campi, qui erat plenus ossibus:
2 Și m-a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur; și, iată, [erau] foarte multe în valea deschisă; și, iată, [erau] foarte uscate.
Et circumduxit me per ea in gyro: erant autem multa valde super faciem campi, siccaque vehementer.
3 Și mi-a spus: Fiu al omului, pot aceste oase să trăiască? Și eu am răspuns: Doamne DUMNEZEULE, tu știi.
Et dixit ad me: Fili hominis putasne vivent ossa ista? Et dixi: Domine Deus, tu nosti.
4 Din nou el mi-a spus: Profețește asupra acestor oase și spune-le: Oase uscate, ascultați cuvântul DOMNULUI.
Et dixit ad me: Vaticinare de ossibus istis: et dices eis: Ossa arida audite verbum Domini.
5 Astfel spune Domnul DUMNEZEU acestor oase: Iată, voi face să intre suflare în voi și veți trăi;
Hæc dicit Dominus Deus ossibus his: Ecce ego intromittam in vos spiritum, et vivetis.
6 Și voi pune tendoane pe voi și carnea o voi [face] să crească pe voi și vă voi acoperi cu piele și voi pune suflare în voi și veți trăi; și veți cunoaște că eu [sunt] DOMNUL.
Et dabo super vos nervos, et succrescere faciam super vos carnes, et superextendam in vobis cutem: et dabo vobis spiritum, et vivetis, et scietis quia ego Dominus.
7 Astfel am profețit precum mi se poruncise: și pe când profețeam, a fost un zgomot și iată, un cutremur și oasele s-au adunat împreună, os la osul său.
Et prophetavi sicut præceperat mihi: factus est autem sonitus, prophetante me, et ecce commotio: et accesserunt ossa ad ossa, unumquodque ad iuncturam suam.
8 Și când am privit, iată, tendoanele și carnea au venit pe ele și pielea le-a acoperit pe deasupra; dar nu [era] suflare în ele.
Et vidi, et ecce super ea nervi, et carnes ascenderunt: et extenta est in eis cutis desuper, et spiritum non habebant.
9 Atunci el mi-a spus: Profețește vântului, profețește, fiu al omului și spune vântului: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vino din cele patru vânturi, suflare și suflă peste acești uciși, ca ei să trăiască.
Et dixit ad me: Vaticinare ad spiritum, vaticinare fili hominis, et dices ad spiritum: Hæc dicit Dominus Deus: A quattuor ventis veni spiritus, et insuffla super interfectos istos, et reviviscant.
10 Astfel am profețit precum îmi poruncise și suflarea a venit în ele și au trăit și au stat pe picioarele lor, o armată nespus de mare.
Et prophetavi sicut præceperat mihi: et ingressus est in ea spiritus, et vixerunt: steteruntque super pedes suos exercitus grandis nimis valde.
11 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, aceste oase sunt toată casa lui Israel; iată, ei spun: Oasele noastre sunt uscate și speranța noastră este pierdută; suntem stârpiți pentru mădularele noastre.
Et dixit ad me: Fili hominis, ossa hæc universa, domus Israel est: ipsi dicunt: Aruerunt ossa nostra, et periit spes nostra, et abscissi sumus.
12 De aceea, profețește și spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, popor al meu, voi deschide mormintele voastre și vă voi face să ieșiți din mormintele voastre și vă voi aduce în țara lui Israel.
Propterea vaticinare, et dices ad eos: Hæc dicit Dominus Deus: Ecce ego aperiam tumulos vestros, et educam vos de sepulchris vestris populus meus: et inducam vos in terram Israel.
13 Și veți cunoaște că eu [sunt] DOMNUL, când îmi voi fi deschis mormintele voastre, popor al meu și vă voi scoate din mormintele voastre,
Et scietis quia ego Dominus, cum aparuero sepulchra vestra, et eduxero vos de tumulis vestris popule meus:
14 Și voi pune duhul meu în voi și veți trăi și vă voi pune în propria voastră țară; atunci veți cunoaște că eu DOMNUL am vorbit [aceasta] și am împlinit-[o], spune DOMNUL.
Et dedero spiritum meum in vobis, et vixeritis, et requiescere vos faciam super humum vestram: et scietis quia ego Dominus locutus sum, et feci, ait Dominus Deus.
15 Cuvântul DOMNULUI a venit din nou la mine, spunând:
Et factus est sermo Domini ad me, dicens:
16 Mai mult, fiu al omului, ia-ți un toiag și scrie pe el: Pentru Iuda și pentru copiii lui Israel, tovarășii săi; apoi ia un alt toiag și scrie pe el: Pentru Iosif, toiagul lui Efraim și [pentru] toată casa lui Israel, tovarășii săi;
Et tu fili hominis sume tibi lignum unum: et scribe super illud: Iudæ, et filiorum Israel sociorum eius: et tolle lignum alterum, et scribe super illud: Ioseph ligno Ephraim, et cunctæ domui Israel, sociorumque eius.
17 Și unește-le unul cu altul într-un singur toiag; și ele vor deveni unul singur în mâna ta.
Et adiunge illa, unum ad alterum tibi in lignum unum: et erunt in unionem in manu tua.
18 Și când copiii poporului tău îți vor vorbi, spunând: Nu ne vei arăta ce [înseamnă] acestea?
Cum autem dixerint ad te filii populi tui loquentes: Nonne indicas nobis quid in his tibi velis?
19 Spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi lua toiagul lui Iosif, care [este] în mâna lui Efraim și triburile lui Israel, tovarășii săi și le voi pune cu acesta, cu toiagul lui Iuda și le voi face un singur toiag și vor fi unul singur în mâna mea.
loqueris ad eos: Hæc dicit Dominus Deus: Ecce ego assumam lignum Ioseph, quod est in manu Ephraim, et tribus Israel, quæ sunt ei adiunctæ: et dabo eas pariter cum ligno Iuda, et faciam eas in lignum unum: et erunt unum in manu eius.
20 Și toiegele pe care ai scris vor fi în mâna ta înaintea ochilor lor.
Erunt autem ligna, super quæ scripseris in manu tua, in oculis eorum.
21 Și spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi lua pe copiii lui Israel dintre păgânii unde au mers și îi voi aduna din fiecare parte și îi voi aduce în propria lor țară;
Et dices ad eos: Hæc dicit Dominus Deus: Ecce ego assumam filios Israel de medio nationum, ad quas abierunt: et congregabo eos undique, et adducam eos ad humum suam.
22 Și îi voi face o singură națiune în țara de pe munții lui Israel; și un singur împărat va fi împărat pentru ei toți; și nu vor mai fi două națiuni, nici nu vor mai fi despărțiți vreodată în două împărății;
Et faciam eos in gentem unam in terra in montibus Israel, et rex unus erit omnibus imperans: et non erunt ultra duæ gentes, nec dividentur amplius in duo regna.
23 Nici nu se vor mai pângări cu idolii lor, nici cu lucrurile lor detestabile, nici cu vreuna din fărădelegile lor; ci îi voi salva din toate locuințele lor în care au păcătuit și îi voi curăți; astfel ei vor fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul lor.
Neque polluentur ultra in idolis suis, et abominationibus suis, et cunctis iniquitatibus suis: et salvos eos faciam de universis sedibus, in quibus peccaverunt, et emundabo eos: et erunt mihi populus, et ego ero eis Deus.
24 Și David, servitorul meu, [va fi] împărat peste ei; și ei toți vor avea un singur păstor; vor umbla de asemenea în judecățile mele și vor ține statutele mele și le vor împlini.
Et servus meus David rex super eos, et pastor unus erit omnium eorum: in iudiciis meis ambulabunt, et mandata mea custodient, et facient ea.
25 Și vor locui în țara pe care am dat-o lui Iacob, servitorul meu, în care părinții voștri au locuit; și vor locui în ea, ei și copiii lor și copiii copiilor lor pentru totdeauna; și David, servitorul meu, [va fi] prințul lor pentru totdeauna.
Et habitabunt super terram, quam dedi servo meo Iacob, in qua habitaverunt patres vestri: et habitabunt super eam ipsi, et filii eorum, et filii filiorum eorum, usque in sempiternum: et David servus meus princeps eorum in perpetuum.
26 Mai mult, voi face un legământ de pace cu ei; acesta va fi cu ei un legământ veșnic; și îi voi așeza și îi voi înmulți și voi pune sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna.
Et percutiam illis fœdus pacis, pactum sempiternum erit eis: et fundabo eos, et multiplicabo, et dabo sanctificationem meam in medio eorum in perpetuum.
27 Tabernacolul meu de asemenea va fi cu ei; da, eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul meu.
Et erit tabernaculum meum in eis: et ero eis Deus, et ipsi erunt mihi populus.
28 Și păgânii vor cunoaște că eu, DOMNUL, sfințesc pe Israel, când sanctuarul meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna.
Et scient Gentes quia ego Dominus sanctificator Israel, cum fuerit sanctificatio mea in medio eorum in perpetuum.

< Ezechiel 37 >