Ezechiel 2
1 Și el mi-a spus: Fiu al omului, stai pe picioarele tale și eu voi vorbi cu tine.
“Levántate, hijo del hombre, porque quiero hablar contigo”, me dijo.
2 Și duhul a intrat în mine când el a vorbit cu mine și m-a pus pe picioare încât l-am auzit pe cel ce îmi vorbea.
Mientras me hablaba, el Espíritu entró en mí y me hizo levantarme. Le escuché mientras me hablaba.
3 Și mi-a spus: Fiu al omului, te trimit la copiii lui Israel, la o națiune răzvrătită, care s-a răzvrătit împotriva mea; ei și părinții lor au încălcat [legea] împotriva mea, până în această zi.
“Hijo de hombre”, me dijo, “te envío al pueblo de Israel, una nación desobediente que se ha rebelado contra mí. Ellos y sus antepasados han seguido rebelándose contra mí, hasta hoy.
4 Fiindcă [ei sunt] copii nerușinați și cu inimă îndărătnică. Eu te trimit la ei și tu să le spui: Astfel spune Domnul DUMNEZEU.
Son cabezas de cerdo; son niños de corazón duro. Te envío a decirles que esto es lo que dice el Señor Dios.
5 Și ei, fie că vor asculta, fie că se vor feri, (pentru că ei [sunt] o casă răzvrătită), totuși vor ști că a fost un profet printre ei.
“Tanto si escuchan como si no, pues son un pueblo rebelde, se darán cuenta de que ha llegado a ellos un profeta.
6 Și tu, fiu al omului, nu te teme de ei, nici nu te teme de cuvintele lor, deși mărăcini și spini [sunt] cu tine și locuiești printre scorpioni; nu te teme de cuvintele lor, nici nu te descuraja din cauza privirilor lor, deși ei [sunt] o casă răzvrătită.
“Hijo de hombre, no tengas miedo de ellos ni de lo que digan. No tengas miedo aunque estés rodeado de zarzas y espinas, aunque vivas entre escorpiones. No tengas miedo de lo que digan ni te desanimes por la forma en que te miran, aunque sean una familia rebelde.
7 Și tu să le vorbești cuvintele mele, fie că vor asculta, fie că se vor feri; fiindcă ei [sunt] foarte răzvrătiți.
Sólo diles lo que yo digo, te escuchen o no, porque son rebeldes.
8 Dar tu, fiu al omului, ascultă ce eu îți spun: Nu te răzvrăti ca această casă răzvrătită; deschide-ți gura și mănâncă ce îți dau.
“En cuanto a ti, hijo de hombre, presta atención a lo que te digo. No seas rebelde como esos rebeldes. Abre la boca y come lo que te voy a dar”.
9 Și când m-am uitat, iată, o mână [era] trimisă la mine; și, iată, în ea [era] un sul de carte;
Levanté la vista y vi una mano extendida hacia mí que sostenía un pergamino.
10 Și el l-a desfășurat înaintea mea; și acesta [era] scris pe dinăuntru și pe dinafară; și [erau] scrise în el plângeri și jelire și vaiet.
Lo extendió frente a mí, y allí, escritas tanto en el anverso como en el reverso, había palabras de dolor, luto y tragedia.
