Esther 7
1 Astfel împăratul şi Haman au venit să se ospăteze cu împărăteasa Estera.
Intravit itaque rex et Aman, ut biberent cum regina.
2 Şi împăratul a spus din nou Esterei a doua zi la ospăţul vinului: Care este rugămintea ta, împărăteasă Estera? Şi îţi va fi dată: şi care este cererea ta? Şi se va îndeplini, până la jumătate din împărăţie.
Dixitque ei rex etiam secunda die, postquam vino incaluerat: Quæ est petitio tua, Esther, ut detur tibi? et quid vis fieri? etiam si dimidiam partem regni mei petieris, impetrabis.
3 Atunci împărăteasa Estera a răspuns şi a zis: Dacă am găsit favoare în ochii tăi, împărate, şi dacă face plăcere împăratului, să mi se dea viaţa la rugămintea mea, şi poporul meu la cererea mea:
Ad quem illa respondit: Si inveni gratiam in oculis tuis o rex, et si tibi placet, dona mihi animam meam pro qua rogo, et populum meum pro quo obsecro.
4 Fiindcă suntem vânduţi, eu şi poporul meu, pentru a fi nimiciţi, pentru a fi ucişi, şi pentru a pieri. Dar dacă am fi fost vânduţi ca robi şi roabe, aş fi tăcut, cu toate acestea duşmanul nu ar putea compensa pierderea împăratului.
Traditi enim sumus ego et populus meus, ut conteramur, jugulemur, et pereamus. Atque utinam in servos et famulas venderemur: esset tolerabile malum, et gemens tacerem: nunc autem hostis noster est, cujus crudelitas redundat in regem.
5 Atunci împăratul Ahaşveroş a răspuns şi i-a zis împărătesei Estera: Cine este el şi unde este cel care îndrăzneşte în inima lui să facă astfel?
Respondensque rex Assuerus, ait: Quis est iste, et cujus potentiæ, ut hæc audeat facere?
6 Şi Estera a spus: Potrivnicul şi duşmanul este acest stricat Haman. Atunci Haman s-a temut înaintea împăratului şi a împărătesei.
Dixitque Esther: Hostis et inimicus noster pessimus iste est Aman. Quod ille audiens, illico obstupuit, vultum regis ac reginæ ferre non sustinens.
7 Şi împăratul, ridicându-se de la ospăţul vinului în furia sa, a mers în grădina palatului: şi Haman s-a ridicat în picioare să îşi ceară viaţa de la împărăteasa Estera; fiindcă a văzut că răul a fost hotărât împotriva lui de către împărat.
Rex autem iratus surrexit, et de loco convivii intravit in hortum arboribus consitum. Aman quoque surrexit ut rogaret Esther reginam pro anima sua: intellexit enim a rege sibi paratum malum.
8 Atunci împăratul s-a întors din grădina palatului la locul ospăţului vinului; şi Haman era căzut peste patul unde era Estera. Atunci împăratul a spus: Să mai şi forţeze el pe împărăteasă în faţa mea în casă? Precum a ieşit cuvântul din gura împăratului i-au acoperit faţa lui Haman.
Qui cum reversus esset de horto nemoribus consito, et intrasset convivii locum, reperit Aman super lectulum corruisse in quo jacebat Esther, et ait: Etiam reginam vult opprimere, me præsente, in domo mea. Necdum verbum de ore regis exierat, et statim operuerunt faciem ejus.
9 Şi Harbona, unul dintre fameni, a spus înaintea împăratului: Iată, de asemenea, spânzurătoarea de cincizeci de coţi înălţime, pe care Haman a făcut-o pentru Mardoheu, care a vorbit pentru binele împăratului, se află în casa lui Haman. Atunci împăratul a spus: Spânzuraţi-l de ea.
Dixitque Harbona, unus de eunuchis, qui stabant in ministerio regis: En lignum quod paraverat Mardochæo, qui locutus est pro rege, stat in domo Aman, habens altitudinis quinquaginta cubitos. Cui dixit rex: Appendite eum in eo.
10 Astfel ei au spânzurat pe Haman de spânzurătoarea pregătită pentru Mardoheu. Atunci furia împăratului s-a potolit.
Suspensus est itaque Aman in patibulo quod paraverat Mardochæo: et regis ira quievit.
