Eclesiastul 7

1 Un nume bun este mai bun decât untdelemnul prețios, și ziua morții decât ziua nașterii.

2 Este mai bine să mergi la casa de jelire, decât să mergi la casa ospățului, întrucât acela este sfârșitul tuturor oamenilor; și cel viu își pune la inimă [lucrul acesta].

3 Întristarea [este] mai bună decât râsul, pentru că prin întristarea înfățișării inima este făcută mai bună.

4 Inima celui înțelept este în casa jelirii, dar inima celor proști este în casa veseliei.

5 Mai bine este pentru un om să asculte mustrarea înțeleptului, decât să asculte cântarea proștilor.

6 Căci ca trosnetul spinilor sub o oală, așa este râsul prostului, aceasta de asemenea este deșertăciune.

7 Cu adevărat oprimarea îl înnebunește pe înțelept, și o mită distruge inima.

8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; și cel răbdător în duh este mai bun decât cel mândru în duh.

9 Nu fi grăbit în duhul tău să te mânii, pentru că mânia se odihnește în sânul proștilor.

10 Nu spune: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea? Pentru că nu din înțelepciune cercetezi despre aceasta.

11 Înțelepciunea este bună cu o moștenire și prin aceasta este folos pentru cei ce văd soarele.

12 Pentru că înțelepciunea este o apărare și banii sunt o apărare, dar măreția cunoașterii este că înțelepciunea dă viață celor ce o au.

13 Ia în considerare lucrarea lui Dumnezeu, pentru că cine poate face drept ceea ce el a făcut strâmb?

14 Bucură-te în ziua prosperității, dar ia seama în ziua restriștii; Dumnezeu de asemenea le-a pus față în față, cu intenția ca omul să nu găsească nimic după el.

15 Toate lucrurile le-am văzut în zilele deșertăciunii mele; este un om drept care piere în dreptatea lui și este un om stricat care își prelungește viața în stricăciunea sa.

16 Nu fi drept peste măsură, nici nu te face peste măsură de înțelept; de ce să te nimicești pe tine însuți?

17 Nu fi peste măsură de stricat, nici nu fi prost, de ce să mori înaintea timpului tău?

18 Este bine să apuci aceasta; da, de asemenea de la aceasta nu îți retrage mâna, pentru că cel ce se teme de Dumnezeu va ieși din toate.

19 Înțelepciunea întărește pe cel înțelept mai mult decât zece oameni tari care sunt în cetate.

20 Pentru că nu este un om drept pe pământ, care să facă bine și să nu păcătuiască.

21 De asemenea nu da atenție la toate cuvintele vorbite, ca nu cumva să auzi pe servitorul tău blestemându-te.

22 Pentru că adeseori de asemenea inima ta cunoaște că tu însuți într-un mod asemănător ai blestemat pe alții.

23 Toate acestea le-am dovedit prin înțelepciune; am spus: Voi fi înțelept; dar aceasta a fost departe de mine.

24 Ceea ce este departe și foarte adânc, cine o poate descoperi?

25 Mi-am dedicat inima să cunosc și să cercetez și să descopăr înțelepciune și motivul lucrurilor și să cunosc stricăciunea prostiei, chiar a nechibzuinței [și] a nebuniei;

26 Și găsesc mai amară decât moartea pe femeia a cărei inimă este capcane și plase, și mâinile ei cătușe; oricine place lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar păcătosul va fi luat de ea.

27 Iată, aceasta am găsit, spune predicatorul, socotind una câte una, ca să aflu socoteala;

28 Ceea ce totuși sufletul meu caută, dar nu găsesc, un om între o mie am găsit; dar o femeie printre toate acelea nu am găsit.

29 Iată, numai aceasta am găsit, că Dumnezeu a făcut pe om integru, dar ei au umblat după multe născociri.