< Eclesiastul 4 >

1 Astfel m-am întors și am luat în considerare toate oprimările făcute sub soare; și iată, lacrimile celor oprimați și nu au avut mângâietor; și de partea opresorilor lor era putere; dar ei nu au avut mângâietor.
Ni tlim ah sak ih pacaekthlaekhaihnawk to ka khet moe, ka poek let bae naah; khenah, pacaekthlaekhaih tongh kaminawk loe qah o, toe pathloepkung tawn o ai; kami pacaekthlaek kaminawk loe sakthaihaih tha to tawnh o, toe pacaelthlaek ih kaminawk loe pathloepkung tawn o ai.
2 De aceea am lăudat pe morții care sunt deja morți, mai mult decât pe viii care sunt încă vii.
To pongah kadueh tangcae kaminawk loe, kahing kaminawk pongah tahamhoih o kue, tiah ka thuih.
3 Da, mai bine decât amândoi este cel care încă nu este, care încă nu a văzut lucrarea rea făcută sub soare.
Ue, kaom vai ai, ni tlim ah sak ih sethaih hmuen hnu vai ai kami loe to kaminawk pongah tahamhoih kue.
4 Din nou, am luat în considerare toată osteneala și fiecare lucrare dreaptă, pentru aceasta un om este invidiat de aproapele său. Aceasta este de asemenea deșertăciune și chinuire a duhului.
Kami mah a imtaeng kami to ut pongah ni, patanghaih hoiah tok a sak, tiah ka hnuk. Hae hmuen doeh azom pui ni, takhi hnuk tapom rumramhaih ah ni oh.
5 Prostul își încrucișează mâinile și își mănâncă propria carne.
Kamthu loe a ban to pakhuem moe, angmah ih angan to caak.
6 Mai bine este o mână plină, cu liniște, decât amândouă mâinile pline, dar cu osteneală și chinuire a duhului.
Patanghaih hoiah toksak moe, ban hnetto koiah hmuen tawnh pacoengah, takhi hnukah patom rumram pongah loe, kamding rue ah toksak moe, ban tamsum maeto hmuen tawnh to hoih kue.
7 Atunci m-am întors și am văzut deșertăciune sub soare.
To pacoengah ni tlim ah kaom azom pui hmuen to ka hnuk let bae vop.
8 Este unul singur și nu este un al doilea; da, el nu are nici copil, nici frate, totuși nu este sfârșit la toată munca lui, nici nu se satură ochiul lui cu bogății, nici nu spune: Pentru cine muncesc eu și îmi văduvesc sufletul de bine? Aceasta este de asemenea deșertăciune, da, este osteneală grea.
Kami maeto loe ampui tawn ai, caa sah ai moe, nawkamya doeh tawn ai, angmabueng khosak, toe toksak patanghaih to boeng thai ai; a tawnh ih hmuennawk to khet boep thai ai; kai loe kaimah hoi kaimah pacaekthlaek kami ah ni ka oh moe, kaimah ih khosak hoihaih to poek ai ah, minawk han ih maw patanghaih hoiah tha ka pathok moeng, tiah anih mah poek vai ai. Hae hmuen doeh azom pui ni, patangkhang rumramhaih ah ni oh.
9 Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru munca lor.
Hnetto loe maeto pongah hoih kue; nihnik mah toksak azom hoi nahaeloe, toksakhaih atho to hnu hoi hmaek tih.
10 Căci dacă ar cădea se ridică unul pe altul; dar vai celui ce este singur când cade, pentru că el nu are pe un altul să îl ridice.
Maeto amtim nahaeloe ampui mah anih to pathawk tih; toe bomkung tawn ai ah angmabueng ah amtimh kami loe khosak bing!
11 Din nou, dacă doi se culcă împreună, le este cald; dar cum poate unul singur să se încălzească?
Kami hnetto nawnto angsong hoi nahaeloe, bae um tih! Toe angmabueng ah angsong nahaeloe, kawbangmaw bae thai tih?
12 Și dacă cineva îl învinge pe unul, doi i se vor împotrivi; și o frânghie împletită în trei nu se rupe repede.
Kalah kami mah maeto han hmaang naah nihnik loe angbomh hoi tih; aqui thumto ah zet ih qui loe apet han rai.
13 Mai bine este un copil sărac și înțelept decât un împărat bătrân și prost, care refuză să se mai lase avertizat.
Thuitaekhaih koeh ai siangpahrang kamthu mitong pongah loe, palungha mithoe nawkta to hoih kue.
14 Căci din închisoare el iese să domnească; după cum la fel cel născut în împărăția sa devine sărac.
Kami loe thongkrah cadoeh, siangpahrang ah angcoeng thaih; siangpahrang imthung ah tapen cadoeh amtang thaih.
15 Am luat în considerare pe toți cei vii care umblă sub soare, împreună cu al doilea copil care se va ridica în locul lui.
Ni tlim ah kahing khosah kaminawk loe, siangpahrang qawktoep han kazing, kami hnukah ni bang o boih, tiah ka poek.
16 Fără sfârșit este tot poporul și toți ce au fost înaintea lor; de asemenea cei ce vor veni mai pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat și aceasta este deșertăciune și chinuire a duhului.
Anih loe angmah hmaa ih kroeklaek ai kami nuiah siangpahrang ah oh, toe angzo han koi kaminawk loe siangpahrang nuiah anghoe o poe mak ai. Hae hmuen doeh azom pui ah ni oh tangtang, takhi hnukah patom ramrum baktiah ni oh.

< Eclesiastul 4 >