Eclesiastul 3
1 Pentru fiecare lucru este un sezon și un timp pentru fiecare scop sub cer.
omnia tempus habent et suis spatiis transeunt universa sub caelo
2 Un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge ce este sădit;
tempus nascendi et tempus moriendi tempus plantandi et tempus evellendi quod plantatum est
3 Un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
tempus occidendi et tempus sanandi tempus destruendi et tempus aedificandi
4 Un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
tempus flendi et tempus ridendi tempus plangendi et tempus saltandi
5 Un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se înfrâna de la îmbrățișare;
tempus spargendi lapides et tempus colligendi tempus amplexandi et tempus longe fieri a conplexibus
6 Un timp pentru a obține și un timp pentru a pierde; un timp pentru a ține și un timp pentru a arunca;
tempus adquirendi et tempus perdendi tempus custodiendi et tempus abiciendi
7 Un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a păstra tăcere și un timp pentru a vorbi;
tempus scindendi et tempus consuendi tempus tacendi et tempus loquendi
8 Un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî; un timp pentru război și un timp pentru pace.
tempus dilectionis et tempus odii tempus belli et tempus pacis
9 Ce folos are cel ce lucrează în ceea ce muncește?
quid habet amplius homo de labore suo
10 Eu am văzut osteneala pe care Dumnezeu a dat-o fiilor oamenilor pentru a fi umiliți prin ea.
vidi adflictionem quam dedit Deus filiis hominum ut distendantur in ea
11 El a făcut fiecare lucru frumos la timpul lui; de asemenea a așezat lumea în inima lor, așa că nimeni nu poate cuprinde lucrarea pe care Dumnezeu o face de la început până la sfârșit.
cuncta fecit bona in tempore suo et mundum tradidit disputationi eorum ut non inveniat homo opus quod operatus est Deus ab initio usque ad finem
12 Știu că nu este nimic bun în ei, decât pentru cineva să se bucure și să facă bine în viața sa.
et cognovi quod non esset melius nisi laetari et facere bene in vita sua
13 Și de asemenea ca orice om să mănânce și să bea și să se bucure de binele din toată munca lui, ea este darul lui Dumnezeu.
omnis enim homo qui comedit et bibit et videt bonum de labore suo hoc donum Dei est
14 Știu că orice face Dumnezeu va fi pentru totdeauna, nimic nu poate fi adăugat la aceasta nici ceva luat de la ea; și Dumnezeu face aceasta, ca oamenii să se teamă înaintea lui.
didici quod omnia opera quae fecit Deus perseverent in perpetuum non possumus eis quicquam addere nec auferre quae fecit Deus ut timeatur
15 Ceea ce a fost este acum, și ceea ce va fi a fost deja; și Dumnezeu cere ceea ce a trecut.
quod factum est ipsum permanet quae futura sunt iam fuerunt et Deus instaurat quod abiit
16 Și, mai mult, eu am văzut sub soare locul judecății, și acolo era stricăciune; și locul dreptății, și acolo era nelegiuire.
vidi sub sole in loco iudicii impietatem et in loco iustitiae iniquitatem
17 Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel stricat, pentru că este un timp acolo pentru fiecare scop și pentru fiecare lucrare.
et dixi in corde meo iustum et impium iudicabit Deus et tempus omni rei tunc erit
18 Am spus în inima mea, referitor la starea fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să le facă cunoscut și ca ei să vadă că sunt animale.
dixi in corde meo de filiis hominum ut probaret eos Deus et ostenderet similes esse bestiis
19 Căci ceea ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă și animalelor; un singur lucru li se întâmplă: cum moare unul, așa moare și celălalt; da, au toți o suflare; așa că omul nu are întâietate față de un animal, pentru că totul este deșertăciune.
idcirco unus interitus est hominis et iumentorum et aequa utriusque condicio sicut moritur homo sic et illa moriuntur similiter spirant omnia et nihil habet homo iumento amplius cuncta subiacent vanitati
20 Toți merg într-un singur loc; toți sunt din țărână și toți se întorc din nou în țărână.
et omnia pergunt ad unum locum de terra facta sunt et in terram pariter revertentur
21 Cine cunoaște duhul omului care merge în sus și duhul animalului care merge jos în pământ?
quis novit si spiritus filiorum Adam ascendat sursum et si spiritus iumentorum descendat deorsum
22 De aceea am priceput că nu este nimic mai bun, decât ca un om să se bucure în propriile lucrări; căci aceasta este partea lui; căci cine îl va aduce să vadă ce va fi după el?
et deprehendi nihil esse melius quam laetari hominem in opere suo et hanc esse partem illius quis enim eum adducet ut post se futura cognoscat
