Eclesiastul 3

1 Pentru fiecare lucru este un sezon și un timp pentru fiecare scop sub cer.

Omnia tempus habent, et suis spatiis transeunt universa sub cælo.

2 Un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge ce este sădit;

Tempus nascendi, et tempus moriendi. Tempus plantandi, et tempus evellendi quod plantatum est.

3 Un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;

Tempus occidendi, et tempus sanandi: Tempus destruendi, et tempus ædificandi.

4 Un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;

Tempus flendi, et tempus ridendi. Tempus plangendi, et tempus saltandi.

5 Un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se înfrâna de la îmbrățișare;

Tempus spargendi lapides, et tempus colligendi. Tempus amplexandi, et tempus longe fieri ab amplexibus.

6 Un timp pentru a obține și un timp pentru a pierde; un timp pentru a ține și un timp pentru a arunca;

Tempus acquirendi, et tempus perdendi. Tempus custodiendi, et tempus abiiciendi.

7 Un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a păstra tăcere și un timp pentru a vorbi;

Tempus scindendi, et tempus consuendi. Tempus tacendi, et tempus loquendi.

8 Un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî; un timp pentru război și un timp pentru pace.

Tempus dilectionis, et tempus odii. Tempus belli, et tempus pacis.

9 Ce folos are cel ce lucrează în ceea ce muncește?

Quid habet amplius homo de labore suo?

10 Eu am văzut osteneala pe care Dumnezeu a dat-o fiilor oamenilor pentru a fi umiliți prin ea.

Vidi afflictionem, quam dedit Deus filiis hominum, ut distendantur in ea.

11 El a făcut fiecare lucru frumos la timpul lui; de asemenea a așezat lumea în inima lor, așa că nimeni nu poate cuprinde lucrarea pe care Dumnezeu o face de la început până la sfârșit.

Cuncta fecit bona in tempore suo, et mundum tradidit disputationi eorum, ut non inveniat homo opus, quod operatus est Deus ab initio usque ad finem.

12 Știu că nu este nimic bun în ei, decât pentru cineva să se bucure și să facă bine în viața sa.

Et cognovi quod non esset melius nisi lætari, et facere bene in vita sua.

13 Și de asemenea ca orice om să mănânce și să bea și să se bucure de binele din toată munca lui, ea este darul lui Dumnezeu.

Omnis enim homo, qui comedit et bibit, et videt bonum de labore suo, hoc donum Dei est.

14 Știu că orice face Dumnezeu va fi pentru totdeauna, nimic nu poate fi adăugat la aceasta nici ceva luat de la ea; și Dumnezeu face aceasta, ca oamenii să se teamă înaintea lui.

Didici quod omnia opera, quæ fecit Deus, perseverent in perpetuum: non possumus eis quidquam addere, nec auferre, quæ fecit Deus ut timeatur.

15 Ceea ce a fost este acum, și ceea ce va fi a fost deja; și Dumnezeu cere ceea ce a trecut.

Quod factum est, ipsum permanet: quæ futura sunt, iam fuerunt: et Deus instaurat quod abiit.

16 Și, mai mult, eu am văzut sub soare locul judecății, și acolo era stricăciune; și locul dreptății, și acolo era nelegiuire.

Vidi sub sole in loco iudicii impietatem, et in loco iustitiæ iniquitatem.

17 Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel stricat, pentru că este un timp acolo pentru fiecare scop și pentru fiecare lucrare.

Et dixi in corde meo: Iustum, et impium iudicabit Deus, et tempus omnis rei tunc erit.

18 Am spus în inima mea, referitor la starea fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să le facă cunoscut și ca ei să vadă că sunt animale.

Dixi in corde meo de filiis hominum, ut probaret eos Deus, et ostenderet similes esse bestiis.

19 Căci ceea ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă și animalelor; un singur lucru li se întâmplă: cum moare unul, așa moare și celălalt; da, au toți o suflare; așa că omul nu are întâietate față de un animal, pentru că totul este deșertăciune.

Idcirco unus interitus est hominis, et iumentorum, et æqua utriusque conditio: sicut moritur homo, sic et illa moriuntur: similiter spirant omnia, et nihil habet homo iumento amplius: cuncta subiacent vanitati,

20 Toți merg într-un singur loc; toți sunt din țărână și toți se întorc din nou în țărână.

et omnia pergunt ad unum locum: de terra facta sunt, et in terram pariter revertuntur.

21 Cine cunoaște duhul omului care merge în sus și duhul animalului care merge jos în pământ?

Quis novit si spiritus filiorum Adam ascendat sursum, et si spiritus iumentorum descendat deorsum?

22 De aceea am priceput că nu este nimic mai bun, decât ca un om să se bucure în propriile lucrări; căci aceasta este partea lui; căci cine îl va aduce să vadă ce va fi după el?

Et deprehendi nihil esse melius quam lætari hominem in opere suo, et hanc esse partem illius. Quis enim eum adducet, ut post se futura cognoscat?