Eclesiastul 10
1 Muștele moarte fac untdelemnul parfumierului să trimită o aromă împuțită; tot așa îi face o mică prostie celui însemnat pentru înțelepciune și onoare.
Ölü sinekler attarın ıtırını kokutur. Biraz aptallık da bilgeliği ve saygınlığı bastırır.
2 Inima unui înțelept este la dreapta lui, dar inima prostului la stânga lui.
Bilgenin yüreği hep doğruya eğilimlidir, Akılsızın ise, hep yanlışa.
3 Da, de asemenea, când cel ce este prost umblă pe cale, îi lipsește înțelepciunea și el spune tuturor că este prost.
Yolda yürürken bile akılsızın aklı kıttır, Akılsız olduğunu herkese gösterir.
4 Dacă duhul stăpânului se ridică împotriva ta, nu îți părăsi locul, căci cedarea alină ofense mari.
Yöneticinin öfkesi sana karşı alevlenirse, Yerinden ayrılma; Çünkü serinkanlılık büyük yanlışları bastırır.
5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca pe o eroare [care] iese de la stăpân;
Güneşin altında gördüğüm bir haksızlık var, Yöneticiden kaynaklanan bir yanlışı andırıyor:
6 Prostia este așezată în mare demnitate și cei bogați șed într-un loc jos.
Zenginler düşük makamlarda otururken, Aptallar yüksek makamlara atanıyor.
7 Am văzut servitori pe cai și prinți umblând ca servitori pe pământ.
Köleleri at sırtında, Önderleri yerde köleler gibi yürürken gördüm.
8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea; și pe oricine sparge un gard, îl va mușca un șarpe.
Çukur kazan içine kendi düşer, Duvarda gedik açanı yılan sokar.
9 Oricine îndepărtează pietre va fi rănit de ele, și cel ce despică lemne va fi în pericol prin ele.
Taş çıkaran taştan incinir, Odun yaran tehlikeye girer.
10 Dacă fierul este tocit și el nu ascute tăișul, atunci trebuie să pună mai multă putere; dar înțelepciunea este de folos pentru a îndrepta.
Balta körse, ağzı bilenmemişse, Daha çok güç gerektirir; Ama bilgelik başarı doğurur.
11 Cu adevărat șarpele va mușca fără fermecare, și un guraliv nu este mai bun.
Yılan büyü yapılmadan önce sokarsa, Büyücünün yararı olmaz.
12 Cuvintele gurii unui om înțelept sunt cu har, dar buzele unui prost îl vor înghiți.
Bilgenin ağzından çıkan sözler benimsenir, Oysa akılsız kendi ağzıyla yıkımına yol açar.
13 Începutul cuvintelor gurii sale este prostie, și sfârșitul vorbirii sale este nebunie răutăcioasă.
Sözünün başı aptallık, Sonu zırdeliliktir.
14 Un prost de asemenea este plin de cuvinte, un om nu poate spune ce va fi; și ce va fi după el, cine îi poate spune?
Akılsız konuştukça konuşur. Kimse ne olacağını bilmez. Kim ona kendisinden sonra ne olacağını bildirebilir?
15 Munca prostului obosește pe fiecare dintre ei, pentru că el nu știe cum să meargă la cetate.
Akılsızın emeği kendini öylesine yıpratır ki, Kente bile nasıl gideceğini bilemez.
16 Vai ție, țară, când împăratul tău este un copil și prinții tăi mănâncă dimineața!
Kralın bir çocuksa, Önderlerin sabah şölen veriyorsa, vay sana, ey ülke!
17 Binecuvântată ești tu, țară, când împăratul tău este fiul nobililor și prinții tăi mănâncă la timpul cuvenit, pentru putere și nu pentru beție!
Kralın soyluysa, Önderlerin sarhoşluk için değil Güçlenmek için vaktinde yemek yiyorsa, ne mutlu sana, ey ülke!
18 Prin multă lene clădirea se degradează, și prin trândăvia mâinilor, casa se prăbușește.
Tembellikten dam çöker, Miskinlikten çatı akar.
19 Ospățul se face pentru râs și vinul înveselește, dar banii răspund la toate.
Şölen eğlenmek için yapılır, Şarap yaşama sevinç katar, Paraysa her ihtiyacı karşılar.
20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare, pentru că o pasăre a cerului va purta vocea și o înaripată va spune acest lucru.
İçinden bile krala sövme, Yatak odanda zengine lanet etme, Çünkü gökte uçan kuşlar haber taşır, Kanatlı varlıklar söylediğini aktarır.
