Eclesiastul 10
1 Muștele moarte fac untdelemnul parfumierului să trimită o aromă împuțită; tot așa îi face o mică prostie celui însemnat pentru înțelepciune și onoare.
Jako muchy zdechłe zasmradzają i psują olejek aptekarski: tak człowieka z mądrości i z sławy zacnago trochę głupstwa oszpeca.
2 Inima unui înțelept este la dreapta lui, dar inima prostului la stânga lui.
Serce mądrego jest po prawej stronie jego; ale serce głupiego po lewej stronie jego.
3 Da, de asemenea, când cel ce este prost umblă pe cale, îi lipsește înțelepciunea și el spune tuturor că este prost.
I na ten czas, gdy głupi drogą idzie, serce jego niedostatek cierpi; bo pokazuje wszystkim, że głupim jest.
4 Dacă duhul stăpânului se ridică împotriva ta, nu îți părăsi locul, căci cedarea alină ofense mari.
Jeźliby duch panującego powstał przeciwko tobie, nie opuszczaj miejsca twego; albowiem pokora wstręt czyni grzechom wielkim.
5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca pe o eroare [care] iese de la stăpân;
Jest złe, którem widział pod słońcem, to jest, błąd, który pochodzi od zwierzchności:
6 Prostia este așezată în mare demnitate și cei bogați șed într-un loc jos.
Że głupi wywyższani bywają w godności wielkiej, a bogaci w mądrość nisko siadają;
7 Am văzut servitori pe cai și prinți umblând ca servitori pe pământ.
Widziałem sługi na koniach, a książąt chodzących piechotą jako sługi.
8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea; și pe oricine sparge un gard, îl va mușca un șarpe.
kto kopie dół, sam weń wpada; a kto rozrzuca płot, wąż go ukąsi.
9 Oricine îndepărtează pietre va fi rănit de ele, și cel ce despică lemne va fi în pericol prin ele.
Kto przenosi kamienie, urazi się niemi; a kto łupie drwa, niebezpieczen jest od nich.
10 Dacă fierul este tocit și el nu ascute tăișul, atunci trebuie să pună mai multă putere; dar înțelepciunea este de folos pentru a îndrepta.
Jeźliże się stępi żelazo, a nie naostrzyłby ostrza jego, tedy mocy przyłożyć musi; ale to daleko lepiej mądrość sprawić może.
11 Cu adevărat șarpele va mușca fără fermecare, și un guraliv nu este mai bun.
Jeźli ukąsi wąż przed zaklęciem, nic nie pomogą słowa zaklinacza.
12 Cuvintele gurii unui om înțelept sunt cu har, dar buzele unui prost îl vor înghiți.
Słowa ust mądrego są wdzięczne; ale wargi głupiego pożerają go.
13 Începutul cuvintelor gurii sale este prostie, și sfârșitul vorbirii sale este nebunie răutăcioasă.
Początek słów ust jego głupstwo, a koniec powieści jego wielkie błazeństwo.
14 Un prost de asemenea este plin de cuvinte, un om nu poate spune ce va fi; și ce va fi după el, cine îi poate spune?
Bo głupi wiele mówi, choć nie wie ten człowiek, co ma być. Albowiem któż mu oznajmi, co po nim nastanie?
15 Munca prostului obosește pe fiecare dintre ei, pentru că el nu știe cum să meargă la cetate.
Głupi pracują aż do ustania, a przecie nie mogą dojść do miasta.
16 Vai ție, țară, când împăratul tău este un copil și prinții tăi mănâncă dimineața!
Biada tobie, ziemio! której król jest dziecięciem, i której książęta rano biesiadują.
17 Binecuvântată ești tu, țară, când împăratul tău este fiul nobililor și prinții tăi mănâncă la timpul cuvenit, pentru putere și nu pentru beție!
Błogosławionaś ty, ziemio! której król jest synem zacnych, a której książęta czasu słusznego jadają dla posilenia, a nie dla opilstwa.
18 Prin multă lene clădirea se degradează, și prin trândăvia mâinilor, casa se prăbușește.
Dla lenistwa się dach pochyla, a dla osłabiałych rąk przecieka dom.
19 Ospățul se face pentru râs și vinul înveselește, dar banii răspund la toate.
Dla uweselenia gotują uczty, i wino rozwesela żywot; ale pieniądze do wszystkiego dopomagają.
20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare, pentru că o pasăre a cerului va purta vocea și o înaripată va spune acest lucru.
Ani w myśli twojej królowi nie złorzecz, ani w skrytym pokoju twoim nie przeklinaj bogatego; albowiem i ptak niebieski doniósłby ten głos; a to, co ma skrzydła, objawiłoby powieść twoję.
