< Eclesiastul 10 >

1 Muștele moarte fac untdelemnul parfumierului să trimită o aromă împuțită; tot așa îi face o mică prostie celui însemnat pentru înțelepciune și onoare.
Dead flies cause a perfumer’s perfume To send forth a stink; The precious by reason of wisdom—By reason of honor—a little folly!
2 Inima unui înțelept este la dreapta lui, dar inima prostului la stânga lui.
The heart of the wise [is] at his right hand, And the heart of a fool at his left.
3 Da, de asemenea, când cel ce este prost umblă pe cale, îi lipsește înțelepciunea și el spune tuturor că este prost.
And also, when he that is a fool Is walking in the way, his heart is lacking, And he has said to everyone, “He [is] a fool.”
4 Dacă duhul stăpânului se ridică împotriva ta, nu îți părăsi locul, căci cedarea alină ofense mari.
If the spirit of the ruler goes up against you, do not leave your place, For yielding quiets great sinners.
5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca pe o eroare [care] iese de la stăpân;
There is an evil I have seen under the sun, As ignorance that goes out from the ruler,
6 Prostia este așezată în mare demnitate și cei bogați șed într-un loc jos.
He has set the fool in many high places, And the rich sits in a low place.
7 Am văzut servitori pe cai și prinți umblând ca servitori pe pământ.
I have seen servants on horses, And princes walking as servants on the earth.
8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea; și pe oricine sparge un gard, îl va mușca un șarpe.
Whoever is digging a pit falls into it, And whoever is breaking a hedge, a serpent bites him.
9 Oricine îndepărtează pietre va fi rănit de ele, și cel ce despică lemne va fi în pericol prin ele.
Whoever is removing stones is grieved by them, Whoever is cleaving trees endangered by them.
10 Dacă fierul este tocit și el nu ascute tăișul, atunci trebuie să pună mai multă putere; dar înțelepciunea este de folos pentru a îndrepta.
If the iron has been blunt, And he has not sharpened the face, Then he increases strength, And wisdom [is] advantageous to make right.
11 Cu adevărat șarpele va mușca fără fermecare, și un guraliv nu este mai bun.
If the serpent bites without enchantment, Then there is no advantage to a master of the tongue.
12 Cuvintele gurii unui om înțelept sunt cu har, dar buzele unui prost îl vor înghiți.
Words of the mouth of the wise [are] gracious, And the lips of a fool swallow him up.
13 Începutul cuvintelor gurii sale este prostie, și sfârșitul vorbirii sale este nebunie răutăcioasă.
The beginning of the words of his mouth [is] folly, And the latter end of his mouth [Is] mischievous madness.
14 Un prost de asemenea este plin de cuvinte, un om nu poate spune ce va fi; și ce va fi după el, cine îi poate spune?
And the fool multiplies words: “Man does not know that which is—And that which is after him, who declares to him?”
15 Munca prostului obosește pe fiecare dintre ei, pentru că el nu știe cum să meargă la cetate.
The labor of the foolish wearies him, In that he has not known to go to the city.
16 Vai ție, țară, când împăratul tău este un copil și prinții tăi mănâncă dimineața!
Woe to you, O land, when your king [is] a youth, And your princes eat in the morning.
17 Binecuvântată ești tu, țară, când împăratul tău este fiul nobililor și prinții tăi mănâncă la timpul cuvenit, pentru putere și nu pentru beție!
Blessed are you, O land, When your king [is] a son of nobles, And your princes eat in due season, For might, and not for drunkenness.
18 Prin multă lene clădirea se degradează, și prin trândăvia mâinilor, casa se prăbușește.
By slothfulness is the wall brought low, And by idleness of the hands the house drops.
19 Ospățul se face pentru râs și vinul înveselește, dar banii răspund la toate.
For mirth they are making a feast, And wine makes life joyful, And the silver answers with all.
20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare, pentru că o pasăre a cerului va purta vocea și o înaripată va spune acest lucru.
Even in your mind do not revile a king, And in the inner parts of your bed-chamber do not revile the rich: For a bird of the heavens causes the voice to go, And a possessor of wings declares the word.

< Eclesiastul 10 >