Eclesiastul 10
1 Muștele moarte fac untdelemnul parfumierului să trimită o aromă împuțită; tot așa îi face o mică prostie celui însemnat pentru înțelepciune și onoare.
Uginula muha usmrdi mirisno ulje, a i malo ludosti jače je od mudrosti i časti.
2 Inima unui înțelept este la dreapta lui, dar inima prostului la stânga lui.
Mudrac kroči pravim putem, a luđak krivim.
3 Da, de asemenea, când cel ce este prost umblă pe cale, îi lipsește înțelepciunea și el spune tuturor că este prost.
Dovoljno je da luđak pođe putem: kako razbora nema, svakomu pokazuje da je lud.
4 Dacă duhul stăpânului se ridică împotriva ta, nu îți părăsi locul, căci cedarea alină ofense mari.
Ako se na te digne vladaočev gnjev, ne ostavljaj svoga mjesta, jer blagost sprečava velike grijehe.
5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca pe o eroare [care] iese de la stăpân;
Ima zlo što ga vidjeh pod suncem kao prestupak koji dolazi od vladaoca:
6 Prostia este așezată în mare demnitate și cei bogați șed într-un loc jos.
ludost se podiže na najviša mjesta, a veliki zauzimaju niske položaje.
7 Am văzut servitori pe cai și prinți umblând ca servitori pe pământ.
Vidjeh sluge na konjima, a knezove gdje idu pješice kao sluge.
8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea; și pe oricine sparge un gard, îl va mușca un șarpe.
Tko jamu kopa, u nju pada; i tko ruši zid, ujeda ga zmija.
9 Oricine îndepărtează pietre va fi rănit de ele, și cel ce despică lemne va fi în pericol prin ele.
Tko lomi kamenje, ono ga ranjava; tko cijepa drva, može nastradati.
10 Dacă fierul este tocit și el nu ascute tăișul, atunci trebuie să pună mai multă putere; dar înțelepciunea este de folos pentru a îndrepta.
Kad zatupi željezo i oštrica mu nije nabrušena, tada treba više snage; a nagrada mudrosti je uspjeh.
11 Cu adevărat șarpele va mușca fără fermecare, și un guraliv nu este mai bun.
Ako zmija ujede prije čaranja, ništa onda opčaratelj ne koristi.
12 Cuvintele gurii unui om înțelept sunt cu har, dar buzele unui prost îl vor înghiți.
Pune su miline riječi iz usta mudraca, a bezumnika upropašćuju njegove usne.
13 Începutul cuvintelor gurii sale este prostie, și sfârșitul vorbirii sale este nebunie răutăcioasă.
On počinje svoje besjede ludošću i svršava ih potpunim bezumljem.
14 Un prost de asemenea este plin de cuvinte, un om nu poate spune ce va fi; și ce va fi după el, cine îi poate spune?
Luđak previše govori: čovjek ne poznaje budućnost, i tko mu može kazati što će poslije njega biti?
15 Munca prostului obosește pe fiecare dintre ei, pentru că el nu știe cum să meargă la cetate.
Luđake mori njihov trud; tko ne zna puta, ne može u grad.
16 Vai ție, țară, când împăratul tău este un copil și prinții tăi mănâncă dimineața!
Jao tebi, zemljo, kad ti je kralj premlad i knezovi se već ujutro goste.
17 Binecuvântată ești tu, țară, când împăratul tău este fiul nobililor și prinții tăi mănâncă la timpul cuvenit, pentru putere și nu pentru beție!
Blago tebi, zemljo, kad ti je kralj plemenit i knezovi ti u svoje vrijeme blaguju da se okrijepe, a ne da se opiju.
18 Prin multă lene clădirea se degradează, și prin trândăvia mâinilor, casa se prăbușește.
S lijenosti se ugiblju grede, zbog nebrige prokišnjava kuća.
19 Ospățul se face pentru râs și vinul înveselește, dar banii răspund la toate.
Ali su gozbe radi zabave i vino uveseljava život, a novci pribavljaju sve.
20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare, pentru că o pasăre a cerului va purta vocea și o înaripată va spune acest lucru.
Ni u svojoj misli ne kuni kralja, ni u svojoj ložnici ne kuni bogataša, jer će ptice odnijeti glas i kleveta lako okrilati.
