Eclesiastul 1
1 Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în Ierusalim.
The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.
2 Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Predicatorul: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune.
Vanity of vanities, saith the Preacher; vanity of vanities, all is vanity.
3 Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub soare?
What profit hath man of all his labour wherein he laboureth under the sun?
4 O generație trece și altă generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.
One generation goeth, and another generation cometh; and the earth abideth for ever.
5 Soarele de asemenea răsare și soarele apune și se grăbește spre locul său de unde a răsărit.
The sun also ariseth, and the sun goeth down, and hasteth to his place where he ariseth.
6 Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord; se învârtește continuu, și vântul se întoarce din nou conform rotirilor sale.
The wind goeth toward the south, and turneth about unto the north; it turneth about continually in its course, and the wind returneth again to its circuits.
7 Toate râurile curg în mare, totuși marea nu se umple; la locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.
All the rivers run into the sea, yet the sea is not full; unto the place whither the rivers go, thither they go again.
8 Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti; ochiul nu se satură a vedea, nici urechea nu se umple cu auzire.
All things are full of weariness; man cannot utter [it]: the eye is not satisfied with seeing, nor the ear filled with hearing.
9 Ce a fost, aceea va mai fi; și ce s-a făcut, se va mai face; și nu este nimic nou sub soare.
That which hath been is that which shall be; and that which hath been done is that which shall be done: and there is no new thing under the sun.
10 Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.
Is there a thing whereof men say, See, this is new? it hath been already, in the ages which were before us.
11 Nu este amintire a lucrurilor dinainte; nici nu va fi vreo amintire a lucrurilor ce vor veni la cei ce vor veni după.
There is no remembrance of the former [generations]; neither shall there be any remembrance of the latter [generations] that are to come, among those that shall come after.
12 Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim.
I the Preacher was king over Israel in Jerusalem.
13 Și mi-am pus inima să caut și să cercetez prin înțelepciune toate câte sunt făcute sub cer; această osteneală grea a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliți prin ea.
And I applied my heart to seek and to search out by wisdom concerning all that is done under heaven: it is a sore travail that God hath given to the sons of men to be exercised therewith.
14 Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și chinuire a duhului.
I have seen all the works that are done under the sun; and, behold, all is vanity and a striving after wind.
15 Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, și ce lipsește nu poate fi numărat.
That which is crooked cannot be made straight: and that which is wanting cannot be numbered.
16 Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am ajuns mare și am obținut mai multă înțelepciune decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a văzut înțelepciune și cunoaștere din abundență.
I communed with mine own heart, saying, Lo, I have gotten me great wisdom above all that were before me in Jerusalem: yea, my heart hath had great experience of wisdom and knowledge.
17 Și mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia; am priceput că aceasta de asemenea este chinuire a duhului.
And I applied my heart to know wisdom, and to know madness and folly: I perceived that this also was a striving after wind.
18 Căci în multă înțelepciune este multă mâhnire, și cel ce mărește cunoașterea mărește întristarea.
For in much wisdom is much grief: and he that increaseth knowledge increaseth sorrow.
