Deuteronomul 31

1 Şi Moise a mers şi a vorbit aceste cuvinte către tot Israelul.

Abiit itaque Moyses, et locutus est omnia verba hæc ad universum Israel,

2 Şi le-a spus: Eu astăzi sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani; nu mai pot ieşi şi intra, de asemenea DOMNUL mi-a spus: Tu nu vei trece Iordanul acesta.

et dixit ad eos: Centum viginti annorum sum hodie, non possum ultra egredi, et ingredi, præsertim cum et Dominus dixerit mihi: Non transibis Iordanem istum.

3 DOMNUL Dumnezeul tău, el va trece înaintea ta şi va nimici naţiunile acestea dinaintea ta şi le vei stăpâni, şi Iosua, el va trece înaintea ta, precum a spus DOMNUL.

Dominus ergo Deus tuus transibit ante te: ipse delebit omnes gentes has in conspectu tuo, et possidebis eas: et Iosue iste transibit ante te, sicut locutus est Dominus.

4 Şi DOMNUL le va face precum a făcut lui Sihon şi lui Og, împăraţii amoriţilor şi ţării lor, pe care i-a nimicit.

Facietque Dominus eis sicut fecit Sehon et Og regibus Amorrhæorum, et terræ eorum, delebitque eos.

5 Şi DOMNUL îi va da înaintea voastră, să le faceţi conform cu toate poruncile pe care vi le-am poruncit.

Cum ergo et hos tradiderit vobis, similiter facietis eis sicut præcepi vobis.

6 Fiţi tari şi curajoşi, nu vă temeţi, nici nu vă îngroziţi înaintea lor, pentru că DOMNUL Dumnezeul tău, el este cel care merge cu tine; el nu te va lăsa, nici nu te va părăsi.

Viriliter agite, et confortamini: nolite timere, nec paveatis ad conspectum eorum: quia Dominus Deus tuus ipse est ductor tuus, et non dimittet, nec derelinquet te.

7 Şi Moise l-a chemat pe Iosua şi i-a spus înaintea ochilor întregului Israel: Fii tare şi curajos, pentru că tu trebuie să intri cu poporul acesta în ţara pe care DOMNUL a jurat-o părinţilor lor că le-o dă; şi tu îi vei face să o moştenească.

Vocavitque Moyses Iosue, et dixit ei coram omni Israel: Confortare, et esto robustus: tu enim introduces populum istum in Terram, quam daturum se patribus eorum iuravit Dominus, et tu eam sorte divides.

8 Şi DOMNUL, el este cel care merge înaintea ta; el va fi cu tine, el nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, nu te teme, nici nu te descuraja.

Et Dominus qui ductor est vester, ipse erit tecum: non dimittet, nec derelinquet te: noli timere, nec paveas.

9 Şi Moise a scris legea aceasta şi a dat-o preoţilor, fiii lui Levi, care purtau chivotul legământului DOMNULUI, şi tuturor bătrânilor lui Israel.

Scripsit itaque Moyses legem hanc, et tradidit eam sacerdotibus filiis Levi, qui portabant arcam fœderis Domini, et cunctis senioribus Israel.

10 Şi Moise le-a poruncit, spunând: La sfârşitul fiecăror şapte ani, în solemnitatea anului iertării, la sărbătoarea corturilor,

Præcepitque eis, dicens: Post septem annos, anno remissionis, in sollemnitate tabernaculorum,

11 Când va veni tot Israelul să se arate înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău în locul pe care îl va alege, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.

convenientibus cunctis ex Israel, ut appareant in conspectu Domini Dei tui in loco, quem elegerit Dominus, leges verba legis huius coram omni Israel, audientibus eis,

12 Adună poporul împreună, pe bărbaţi şi pe femei şi pe copii şi pe străinul tău care este înăuntrul porţilor tale, ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele acestei legi,

et in unum omni populo congregato, tam viris quam mulieribus, parvulis, et advenis, qui sunt intra portas tuas: ut audientes discant, et timeant Dominum Deum vestrum, et custodiant, impleantque omnes sermones legis huius.

13 Şi copiii lor, care nu au cunoscut nimic, să audă şi să înveţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru, în toate zilele cât trăiţi în ţara în care treceţi Iordanul, ca să o stăpâniţi.

filii quoque eorum qui nunc ignorant; ut audire possint, et timeant Dominum Deum suum cunctis diebus quibus versantur in Terra, ad quam vos, Iordane transmisso, pergitis obtinendam.

14 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, ţi se apropie zilele ca să mori; cheamă pe Iosua şi înfăţişaţi-vă, ca să îi dau poruncă. Şi Moise şi Iosua au mers şi s-au înfăţişat la tabernacolul întâlnirii.

Et ait Dominus ad Moysen: Ecce prope sunt dies mortis tuæ: voca Iosue, et state in tabernaculo testimonii, ut præcipiam ei. Abierunt ergo Moyses et Iosue, et steterunt in tabernaculo testimonii:

15 Şi DOMNUL s-a arătat în tabernacol, într-un stâlp de nor, şi stâlpul de nor stătea deasupra intrării tabernacolului.

apparuitque Dominus ibi in columna nubis, quæ stetit in introitu tabernaculi.

16 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, tu vei adormi cu părinţii tăi şi poporul acesta se va ridica şi va curvi cu dumnezeii străinilor ţării în care intră să fie cu ei şi mă va părăsi şi va rupe legământul meu pe care l-am făcut cu ei.

Dixitque Dominus ad Moysen: Ecce tu dormies cum patribus tuis, et populus iste consurgens fornicabitur post deos alienos in Terra, ad quam ingreditur ut habitet in ea: ibi derelinquet me, et irritum faciet fœdus, quod pepigi cum eo.

17 Atunci furia mea se va aprinde împotriva lor în ziua aceea şi îi voi părăsi şi îmi voi ascunde faţa de ei şi ei vor fi mâncaţi şi li se vor întâmpla multe rele şi tulburări, astfel încât vor spune în ziua aceea: Nu au venit aceste rele peste noi pentru că Dumnezeul nostru nu este în mijlocul nostru?

Et irascetur furor meus contra eum in die illo: et derelinquam eum, et abscondam faciem meam ab eo, et erit in devorationem: invenient eum omnia mala et afflictiones, ita ut dicat in illo die: Vere quia non est Deus mecum, invenerunt me hæc mala.

18 Şi îmi voi ascunde într-adevăr faţa în ziua aceea, pentru toate relele pe care le-au lucrat, pentru că s-au întors spre alţi dumnezei.

Ego autem abscondam, et celabo faciem meam in die illo propter omnia mala, quæ fecit, quia secutus est deos alienos.

19 Şi acum scrieţi această cântare pentru voi, învaţă-i pe copiii lui Israel să o cânte, pune-o în gurile lor, ca această cântare să îmi servească de mărturie împotriva copiilor lui Israel.

Nunc itaque scribite vobis canticum istud, et docete filios Israel: ut memoriter teneant, et ore decantent, et sit mihi carmen istud pro testimonio inter filios Israel.

20 Pentru că îi voi duce în ţara pe care am jurat-o părinţilor lor, în care curge lapte şi miere şi vor mânca şi se vor sătura şi se vor îngrăşa; atunci se vor întoarce spre alţi dumnezei şi le vor servi şi mă vor provoca şi vor rupe legământul meu.

Introducam enim eum in Terram, pro qua iuravi patribus eius, lacte et melle manantem. Cumque comederint, et saturati, crassique fuerint, avertentur ad deos alienos, et servient eis: detrahentque mihi, et irritum facient pactum meum.

21 Şi va fi, când li se vor întâmpla multe rele şi tulburări, că această cântare va mărturisi împotriva lor ca o mărturie, pentru că nu va fi uitată din gura seminţei lor, pentru că eu cunosc imaginaţia după care merg, chiar acum, înainte să îi fi adus în ţara pe care eu le-am jurat-o.

Postquam invenerint eum mala multa et afflictiones, respondebit ei canticum istud pro testimonio, quod nulla delebit oblivio ex ore seminis sui. Scio enim cogitationes eius, quæ facturus sit hodie, antequam introducam eum in Terram, quam ei pollicitus sum.

22 Şi Moise a scris această cântare în aceeaşi zi şi a învăţat pe copiii lui Israel să o cânte.

Scripsit ergo Moyses canticum, et docuit filios Israel.

23 Şi i-a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, spunând: Fii tare şi curajos, pentru că tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care le-am jurat-o, iar eu voi fi cu tine.

Præcepitque Dominus Iosue filio Nun, et ait: Confortare, et esto robustus: tu enim introduces filios Israel in Terram, quam pollicitus sum, et ego ero tecum.

24 Şi s-a întâmplat, după ce a terminat Moise de scris cuvintele legii acesteia într-o carte, până la sfârşitul lor,

Postquam ergo scripsit Moyses verba legis huius in volumine, atque complevit:

25 Că Moise a poruncit leviţilor care purtau chivotul legământului DOMNULUI, spunând:

præcepit Levitis, qui portabant arcam fœderis Domini, dicens:

26 Luaţi cartea aceasta a legii şi puneţi-o alături de chivotul legământului DOMNULUI Dumnezeul vostru, ca să fie acolo ca mărturie împotriva ta.

Tollite librum istum, et ponite eum in latere arcæ fœderis Domini Dei vestri: ut sit ibi contra te in testimonium.

27 Pentru că eu cunosc răzvrătirea ta şi gâtul tău înţepenit, iată, încă fiind eu viu cu voi, astăzi, v-aţi răzvrătit împotriva DOMNULUI şi cu cât mai mult după moartea mea?

Ego enim scio contentionem tuam, et cervicem tuam durissimam. Adhuc vivente me et ingrediente vobiscum, semper contentiose egistis contra Dominum: quanto magis cum mortuus fuero?

28 Adunaţi la mine pe toţi bătrânii triburilor voastre şi pe administratorii voştri, ca să vorbesc în urechile lor cuvintele acestea şi să chem cerul şi pământul ca mărturie împotriva lor.

Congregate ad me omnes maiores natu per tribus vestras, atque doctores, et loquar audientibus eis sermones istos, et invocabo contra eos cælum et terram.

29 Pentru că ştiu că după moartea mea vă veţi corupe de tot şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o; şi vi se va întâmpla răul în zilele de pe urmă, pentru că veţi face ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, ca să îl provocaţi la furie prin lucrarea mâinilor voastre.

Novi enim quod post mortem meam inique agetis, et declinabitis cito de via, quam præcepi vobis: et occurrent vobis mala in extremo tempore, quando feceritis malum in conspectu Domini, ut irritetis eum per opera manuum vestrarum.

30 Şi Moise a vorbit în urechile întregii adunări a lui Israel cuvintele cântării acesteia, până la sfârşitul lor.

Locutus est ergo Moyses, audiente universo cœtu Israel, verba carminis huius, et ad finem usque complevit.