< Deuteronomul 22 >

1 Să nu vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind şi să te ascunzi de ele, să le întorci negreşit la fratele tău.
«لَا تَنْظُرْ ثَوْرَ أَخِيكَ أَوْ شَاتَهُ شَارِدًا وَتَتَغَاضَى عَنْهُ، بَلْ تَرُدُّهُ إِلَى أَخِيكَ لَا مَحَالَةَ.١
2 Şi dacă fratele tău nu este aproape de tine, sau dacă nu îl cunoşti, atunci să le aduci la casa ta şi să fie la tine până le caută fratele tău şi să i le înapoiezi.
وَإِنْ لَمْ يَكُنْ أَخُوكَ قَرِيبًا مِنْكَ أَوْ لَمْ تَعْرِفْهُ، فَضُمَّهُ إِلَى دَاخِلِ بَيْتِكَ. وَيَكُونُ عِنْدَكَ حَتَّى يَطْلُبَهُ أَخُوكَ، حِينَئِذٍ تَرُدُّهُ إِلَيْهِ.٢
3 Astfel să faci şi cu măgarul său şi la fel să faci şi cu haina sa şi la fel să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău, pe care l-a pierdut el şi tu l-ai găsit; nu poţi să te ascunzi.
وَهَكَذَا تَفْعَلُ بِحِمَارِهِ، وَهَكَذَا تَفْعَلُ بِثِيَابِهِ، وَهَكَذَا تَفْعَلُ بِكُلِّ مَفْقُودٍ لِأَخِيكَ يُفْقَدُ مِنْهُ وَتَجِدُهُ. لَا يَحِلُّ لَكَ أَنْ تَتَغَاضَى.٣
4 Să nu vezi măgarul fratelui tău sau boul lui, căzuţi pe cale, şi să te ascunzi de ei, să îl ajuţi negreşit să îi ridice.
لَا تَنْظُرْ حِمَارَ أَخِيكَ أَوْ ثَوْرَهُ وَاقِعًا فِي ٱلطَّرِيقِ وَتَتَغَافَلُ عَنْهُ بَلْ تُقِيمُهُ مَعَهُ لَا مَحَالَةَ.٤
5 Femeia să nu se îmbrace cu ce aparţine unui bărbat, nici bărbatul să nu se îmbrace cu haină femeiască, pentru că toţi cei care fac astfel sunt o urâciune înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău.
«لَا يَكُنْ مَتَاعُ رَجُلٍ عَلَى ٱمْرَأَةٍ، وَلَا يَلْبَسْ رَجُلٌ ثَوْبَ ٱمْرَأَةٍ، لِأَنَّ كُلَّ مَنْ يَعْمَلُ ذَلِكَ مَكْرُوهٌ لَدَى ٱلرَّبِّ إِلَهِكَ.٥
6 Dacă se întâmplă să fie înaintea ta pe drum, în vreun pom sau pe pământ, un cuib de pasăre cu pui sau cu ouă şi mama şade peste pui sau peste ouă, să nu iei mama cu puii,
«إِذَا ٱتَّفَقَ قُدَّامَكَ عُشُّ طَائِرٍ فِي ٱلطَّرِيقِ فِي شَجَرَةٍ مَّا أَوْ عَلَى ٱلْأَرْضِ، فِيهِ فِرَاخٌ أَوْ بَيْضٌ، وَٱلْأُمُّ حَاضِنَةٌ ٱلْفِرَاخَ أَوِ ٱلْبَيْضَ، فَلَا تَأْخُذِ ٱلْأُمَّ مَعَ ٱلْأَوْلَادِ.٦
7 Să dai drumul mamei şi să îţi iei puii, ca să îţi fie bine şi să îţi prelungeşti zilele.
أَطْلِقِ ٱلْأُمَّ وَخُذْ لِنَفْسِكَ ٱلْأَوْلَادَ، لِكَيْ يَكُونَ لَكَ خَيْرٌ وَتُطِيلَ ٱلْأَيَّامَ.٧
8 Când zideşti o casă nouă, să faci un parapet pentru acoperişul tău, ca să nu aduci sânge peste casa ta, dacă vreun om cade de pe ea.
«إِذَا بَنَيْتَ بَيْتًا جَدِيدًا، فَٱعْمَلْ حَائِطًا لِسَطْحِكَ لِئَلَّا تَجْلِبَ دَمًا عَلَى بَيْتِكَ إِذَا سَقَطَ عَنْهُ سَاقِطٌ.٨
9 Să nu îţi semeni via cu seminţe diferite, ca nu cumva rodul seminţei tale, pe care ai semănat-o, şi rodul viei tale să fie pângărit.
«لَا تَزْرَعْ حَقْلَكَ صِنْفَيْنِ، لِئَلَّا يَتَقَدَّسَ ٱلْمِلْءُ: ٱلزَّرْعُ ٱلَّذِي تَزْرَعُ وَمَحْصُولُ ٱلْحَقْلِ.٩
10 Să nu ari cu un bou şi cu un măgar împreună.
لَا تَحْرُثْ عَلَى ثَوْرٍ وَحِمَارٍ مَعًا.١٠
11 Să nu porţi o haină din materiale diferite, precum din lână şi in împreună.
لَا تَلْبَسْ ثَوْبًا مُخْتَلَطًا صُوفًا وَكَتَّانًا مَعًا.١١
12 Să îţi faci ciucuri la cele patru colţuri ale îmbrăcămintei tale, cu care te acoperi.
«اِعْمَلْ لِنَفْسِكَ جَدَائِلَ عَلَى أَرْبَعَةِ أَطْرَافِ ثَوْبِكَ ٱلَّذِي تَتَغَطَّى بِهِ.١٢
13 Dacă un om îşi ia o soţie şi intră la ea şi o urăşte,
«إِذَا ٱتَّخَذَ رَجُلٌ ٱمْرَأَةً وَحِينَ دَخَلَ عَلَيْهَا أَبْغَضَهَا،١٣
14 Şi dă ocazii să se vorbească împotriva ei şi îi scoate un nume rău şi spune: Am luat pe femeia aceasta şi când am intrat la ea, nu am găsit-o fecioară,
وَنَسَبَ إِلَيْهَا أَسْبَابَ كَلَامٍ، وَأَشَاعَ عَنْهَا ٱسْمًا رَدِيًّا، وَقَالَ: هَذِهِ ٱلْمَرْأَةُ ٱتَّخَذْتُهَا وَلَمَّا دَنَوْتُ مِنْهَا لَمْ أَجِدْ لَهَا عُذْرَةً.١٤
15 Atunci tatăl fetei şi mama ei, să ia semnele fecioriei fetei şi să le aducă la bătrânii cetăţii la poartă,
يَأْخُذُ ٱلْفَتَاةَ أَبُوهَا وَأُمُّهَا وَيُخْرِجَانِ عَلَامَةَ عُذْرَتِهَا إِلَى شُيُوخِ ٱلْمَدِينَةِ إِلَى ٱلْبَابِ،١٥
16 Şi tatăl fetei să spună bătrânilor: Am dat pe fiica mea de soţie acestui bărbat şi el o urăşte;
وَيَقُولُ أَبُو ٱلْفَتَاةِ لِلشُّيُوخِ: أَعْطَيْتُ هَذَا ٱلرَّجُلَ ٱبْنَتِي زَوْجَةً فَأَبْغَضَهَا.١٦
17 Şi, iată, el dă ocazii de vorbire împotriva ei, spunând: Nu am găsit pe fiica ta fecioară; şi totuşi acestea sunt semnele fecioriei fiicei mele. Şi ei să întindă pânza înaintea bătrânilor cetăţii.
وَهَا هُوَ قَدْ جَعَلَ أَسْبَابَ كَلَامٍ قَائِلًا: لَمْ أَجِدْ لِبِنْتِكَ عُذْرَةً. وَهَذِهِ عَلَامَةُ عُذْرَةِ ٱبْنَتِي. وَيَبْسُطَانِ ٱلثَّوْبَ أَمَامَ شُيُوخِ ٱلْمَدِينَةِ.١٧
18 Şi bătrânii cetăţii aceleia să ia pe bărbatul acela şi să îl certe;
فَيَأْخُذُ شُيُوخُ تِلْكَ ٱلْمَدِينَةِ ٱلرَّجُلَ وَيُؤَدِّبُونَهُ١٨
19 Şi să îl amendeze cu o sută de şekeli de argint şi să îi dea tatălui fetei, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel şi ea să îi fie soţie; nu o va putea lăsa în toate zilele lui.
وَيُغْرِمُونَهُ بِمِئَةٍ مِنَ ٱلْفِضَّةِ، وَيُعْطُونَهَا لِأَبِي ٱلْفَتَاةِ، لِأَنَّهُ أَشَاعَ ٱسْمًا رَدِيًّا عَنْ عَذْرَاءَ مِنْ إِسْرَائِيلَ. فَتَكُونُ لَهُ زَوْجَةً. لَا يَقْدِرُ أَنْ يُطَلِّقَهَا كُلَّ أَيَّامِهِ.١٩
20 Dar dacă acest lucru este adevărat şi semnele de feciorie nu se găsesc pentru tânăra femeie,
«وَلَكِنْ إِنْ كَانَ هَذَا ٱلْأَمْرُ صَحِيحًا، لَمْ تُوجَدْ عُذْرَةٌ لِلْفَتَاةِ.٢٠
21 Atunci să scoată pe tânăra femeie la uşa casei tatălui ei şi bărbaţii cetăţii ei să o ucidă cu pietre, ca să moară, pentru că a lucrat prosteşte în Israel, să curvească în casa tatălui ei; astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru.
يُخْرِجُونَ ٱلْفَتَاةَ إِلَى بَابِ بَيْتِ أَبِيهَا، وَيَرْجُمُهَا رِجَالُ مَدِينَتِهَا بِٱلْحِجَارَةِ حَتَّى تَمُوتَ، لِأَنَّهَا عَمِلَتْ قَبَاحَةً فِي إِسْرَائِيلَ بِزِنَاهَا فِي بَيْتِ أَبِيهَا. فَتَنْزِعُ ٱلشَّرَّ مِنْ وَسَطِكَ.٢١
22 Dacă este găsit un bărbat culcându-se cu o femeie măritată cu un soţ, atunci ei să moară amândoi, deopotrivă bărbatul care s-a culcat cu femeia şi femeia; astfel să îndepărtezi răul din Israel.
«إِذَا وُجِدَ رَجُلٌ مُضْطَجِعًا مَعَ ٱمْرَأَةٍ زَوْجَةِ بَعْلٍ، يُقْتَلُ ٱلِٱثْنَانِ: ٱلرَّجُلُ ٱلْمُضْطَجِعُ مَعَ ٱلْمَرْأَةِ، وَٱلْمَرْأَةُ. فَتَنْزِعُ ٱلشَّرَّ مِنْ إِسْرَائِيلَ.٢٢
23 Dacă o fată fecioară este logodită cu un bărbat şi un bărbat o găseşte în cetate şi se culcă cu ea;
«إِذَا كَانَتْ فَتَاةٌ عَذْرَاءُ مَخْطُوبَةً لِرَجُلٍ، فَوَجَدَهَا رَجُلٌ فِي ٱلْمَدِينَةِ وَٱضْطَجَعَ مَعَهَا،٢٣
24 Atunci să îi scoateţi pe amândoi afară la poarta cetăţii aceleia şi să îi ucideţi cu pietre, ca să moară, pe fată, pentru că nu a strigat, fiind în cetate, şi pe bărbat, pentru că a înjosit pe soţia aproapelui său, astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru.
فَأَخْرِجُوهُمَا كِلَيْهِمَا إِلَى بَابِ تِلْكَ ٱلْمَدِينَةِ وَٱرْجُمُوهُمَا بِٱلْحِجَارَةِ حَتَّى يَمُوتَا. ٱلْفَتَاةُ مِنْ أَجْلِ أَنَّهَا لَمْ تَصْرُخْ فِي ٱلْمَدِينَةِ، وَٱلرَّجُلُ مِنْ أَجْلِ أَنَّهُ أَذَلَّ ٱمْرَأَةَ صَاحِبِهِ. فَتَنْزِعُ ٱلشَّرَّ مِنْ وَسَطِكَ.٢٤
25 Dar dacă un bărbat găseşte în câmp pe o fată logodită şi bărbatul o forţează şi se culcă cu ea, atunci numai bărbatul acela care s-a culcat cu ea să moară,
وَلَكِنْ إِنْ وَجَدَ ٱلرَّجُلُ ٱلْفَتَاةَ ٱلْمَخْطُوبَةَ فِي ٱلْحَقْلِ وَأَمْسَكَهَا ٱلرَّجُلُ وَٱضْطَجَعَ مَعَهَا، يَمُوتُ ٱلرَّجُلُ ٱلَّذِي ٱضْطَجَعَ مَعَهَا وَحْدَهُ.٢٥
26 Dar fetei să nu îi faci nimic, asupra fetei nu este păcat demn de moarte, căci este precum se ridică un om împotriva aproapelui său şi îl ucide, astfel este acest lucru,
وَأَمَّا ٱلْفَتَاةُ فَلَا تَفْعَلْ بِهَا شَيْئًا. لَيْسَ عَلَى ٱلْفَتَاةِ خَطِيَّةٌ لِلْمَوْتِ، بَلْ كَمَا يَقُومُ رَجُلٌ عَلَى صَاحِبِهِ وَيَقْتُلُهُ قَتْلًا. هَكَذَا هَذَا ٱلْأَمْرُ.٢٦
27 Pentru că a găsit-o în câmp şi fata logodită a strigat şi nu a fost nimeni să o salveze.
إِنَّهُ فِي ٱلْحَقْلِ وَجَدَهَا، فَصَرَخَتِ ٱلْفَتَاةُ ٱلْمَخْطُوبَةُ فَلَمْ يَكُنْ مَنْ يُخَلِّصُهَا.٢٧
28 Dacă un bărbat găseşte o fată fecioară, care nu este logodită, şi o apucă şi se culcă cu ea şi sunt găsiţi,
«إِذَا وَجَدَ رَجُلٌ فَتَاةً عَذْرَاءَ غَيْرَ مَخْطُوبَةٍ، فَأَمْسَكَهَا وَٱضْطَجَعَ مَعَهَا، فَوُجِدَا.٢٨
29 Atunci bărbatul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de şekeli de argint şi ea să îi fie soţie, pentru că a înjosit-o, nu o poate lăsa în toate zilele sale.
يُعْطِي ٱلرَّجُلُ ٱلَّذِي ٱضْطَجَعَ مَعَهَا لِأَبِي ٱلْفَتَاةِ خَمْسِينَ مِنَ ٱلْفِضَّةِ، وَتَكُونُ هِيَ لَهُ زَوْجَةً مِنْ أَجْلِ أَنَّهُ قَدْ أَذَلَّهَا. لَا يَقْدِرُ أَنْ يُطَلِّقَهَا كُلَّ أَيَّامِهِ.٢٩
30 Un bărbat să nu ia pe soţia tatălui său, nici să nu ridice învelitoarea patului tatălui său.
«لَا يَتَّخِذْ رَجُلٌ ٱمْرَأَةَ أَبِيهِ، وَلَا يَكْشِفْ ذَيْلَ أَبِيهِ.٣٠

< Deuteronomul 22 >