< Deuteronomul 17 >

1 Să nu sacrifici DOMNULUI Dumnezeul tău vreun taur sau vreo oaie, în care să fie vreun cusur, sau vreun lucru rău, pentru că este o urâciune înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău.
Non immolabis Domino Deo tuo ovem, et bovem, in quo est macula, aut quippiam vitii: quia abominatio est Domino Deo tuo.
2 Dacă se găseşte printre voi, în vreuna din porţile tale, pe care DOMNUL Dumnezeul tău ţi le dă, un bărbat sau o femeie care a lucrat stricăciuni înaintea ochilor DOMNULUI Dumnezeul tău, încălcând legământul lui,
Cum reperti fuerint apud te intra unam portarum tuarum, quas Dominus Deus tuus dabit tibi, vir aut mulier qui faciant malum in conspectu Domini Dei tui, et transgrediantur pactum illius,
3 Şi care a mers şi a servit altor dumnezei şi li s-a închinat, fie soarelui sau lunii sau vreunuia din oştirea cerului, ceea ce nu am poruncit;
ut vadant et servant diis alienis, et adorent eos, solem et lunam, et omnem militiam caeli, quae non praecepi:
4 Şi ţi se va spune şi vei fi auzit, să cercetezi cu atenţie; şi, iată, dacă este adevărat şi dacă lucrul este sigur, că s-a făcut această urâciune în Israel,
et hoc tibi fuerit nunciatum, audiensque inquisieris diligenter, et verum esse repereris, et abominatio facta est in Israel:
5 Atunci să scoţi afară la porţile tale pe acel bărbat sau pe acea femeie care a făcut acest lucru stricat, adică pe acel bărbat sau pe acea femeie, şi să îi ucizi cu pietre până când mor.
educes virum ac mulierem, qui rem sceleratissimam perpetrarunt, ad portas civitatis tuae, et lapidibus obruentur.
6 Din gura a doi martori, sau a trei martori, să fie ucis cel care va fi demn de moarte, dar să nu fie ucis din gura unui singur martor.
In ore duorum, aut trium testium peribit qui interficietur. Nemo occidatur, uno contra se dicente testimonium.
7 Mâinile martorilor să fie primele asupra lui ca să îl ucidă şi după aceea mâinile întregului popor. Astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru.
Manus testium prima interficiet eum, et manus reliqui populi extrema mittetur: ut auferas malum de medio tui.
8 Şi dacă se va ridica un lucru prea greu de judecat pentru tine, între sânge şi sânge, între ceartă şi ceartă şi între lovitură şi lovitură, fiind cazuri de neînţelegere înăuntrul porţilor tale, atunci să te ridici şi să te urci la locul pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul tău.
Si difficile et ambiguum apud te iudicium esse perspexeris inter sanguinem et sanguinem, causam et causam, lepram et non lepram: et iudicum inter portas tuas videris verba variari: surge, et ascende ad locum, quem elegerit Dominus Deus tuus.
9 Şi să vii la preoţi, la leviţi şi la judecătorul care va fi în acele zile şi să întrebi; şi ei îţi vor arăta hotărârea de judecată,
Veniesque ad sacerdotes Levitici generis, et ad iudicem, qui fuerit illo tempore: quaeresque ab eis, qui indicabunt tibi iudicii veritatem.
10 Şi să faci conform hotărârii, pe care ţi-o vor arăta cei din locul pe care îl va alege DOMNUL; şi să iei seama să faci toate cele ce te vor instrui ei,
Et facies quodcumque dixerint qui praesunt loco, quem elegerit Dominus, et docuerint te
11 Să faci conform hotărârii legii care te vor învăţa ei şi conform judecăţii pe care ţi-o vor spune ei; să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga de la hotărârea pe care ţi-o vor spune ei.
iuxta legem eius; sequerisque sententiam eorum. nec declinabis ad dexteram neque ad sinistram.
12 Şi bărbatul care se va purta cu îngâmfare şi nu va da ascultare preotului care stă să servească acolo înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău, sau judecătorului, chiar bărbatul acela să moară; şi să îndepărtezi răul din Israel.
Qui autem superbierit, nolens obedire sacerdotis imperio, qui eo tempore ministrat Domino Deo tuo, ex decreto iudicis, morietur homo ille, et auferes malum de Israel:
13 Şi tot poporul să audă şi să se teamă şi să nu se mai poarte cu mândrie.
cunctusque populus audiens timebit, ut nullus deinceps intumescat superbia.
14 După ce vei fi intrat în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău şi o vei stăpâni şi vei locui în ea şi vei spune: Voi pune un împărat peste mine, asemenea tuturor naţiunilor care sunt împrejurul meu;
Cum ingressus fueris Terram, quam Dominus Deus tuus dabit tibi, et possederis eam, habitaverisque in illa, et dixeris: Constituam super me regem, sicut habent omnes per circuitum nationes:
15 Să pui împărat peste tine pe acela pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul tău, să pui împărat peste tine pe unul dintre fraţii tăi; nu poţi să pui peste tine pe un străin, care nu este fratele tău.
eum constitues, quem Dominus Deus tuus elegerit de numero fratrum tuorum. Non poteris alterius gentis hominem regem facere, qui non sit frater tuus.
16 Numai să nu aibă mulţi cai şi să nu facă pe popor să se întoarcă în Egipt, pentru a-şi înmulţi caii, văzând că DOMNUL v-a spus: Să nu vă mai întoarceţi pe acea cale.
Cumque fuerit constitutus, non multiplicabit sibi equos, nec reducet populum in Aegyptum, equitatus numero sublevatus, praesertim cum Dominus praeceperit vobis ut nequaquam amplius per eamdem viam revertamini.
17 Nici să nu aibă multe soţii, ca să nu i se abată inima; nici să nu îşi înmulţească mult argint şi aur.
Non habebit uxores plurimas, quae alliciant animum eius, neque argenti et auri immensa pondera.
18 Şi va fi astfel: când şade pe tronul împărăţiei sale, să îşi scrie o copie a acestei legi într-o carte, după cea care este înaintea preoţilor, a leviţilor.
Postquam autem sederit in solio regni sui, describet sibi Deuteronomium legis huius in volumine accipiens exemplar a sacerdotibus Leviticae tribus,
19 Şi ea să fie cu el şi să citească din ea în toate zilele vieţii sale, ca să înveţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul său, ca să păzească toate cuvintele legii acesteia şi statutele acestea, ca să le facă,
et habebit secum, legetque illud omnibus diebus vitae suae, ut discat timere Dominum Deum suum, et custodire verba et ceremonias eius, quae in lege praecepta sunt.
20 Ca să nu i se înalţe inima deasupra fraţilor săi şi să nu se abată de la poruncă nici la dreapta, nici la stânga, pentru ca să îşi prelungească zilele în împărăţia sa, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.
Nec elevetur cor eius in superbiam super fratres suos, neque declinet in partem dexteram vel sinistram, ut longo tempore regnet ipse, et filii eius super Israel.

< Deuteronomul 17 >