Daniel 12

1 Și în acel timp Mihail se va ridica, marele prinț care stă în picioare pentru copiii poporului tău; și va fi un timp de necaz, cum nu a mai fost de când a fost vreo națiune până la acel timp; și în acel timp poporul tău va fi eliberat, fiecare ce va fi găsit scris în carte.

In tempore autem illo consurget Michael princeps magnus, qui stat pro filiis populi tui: et veniet tempus quale non fuit ab eo ex quo gentes esse cœperunt usque ad tempus illud. Et in tempore illo salvabitur populus tuus, omnis qui inventus fuerit scriptus in libro.

2 Și mulți dintre cei care dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii la viață veșnică, și alții la rușine [și] dispreț veșnic.

Et multi de his, qui dormiunt in terræ pulvere, evigilabunt: alii in vitam æternam, et alii in opprobrium ut videant semper.

3 Și cei înțelepți vor străluci ca strălucirea întinderii cerului; și cei ce întorc pe mulți la dreptate [vor străluci] ca stelele pentru totdeauna și întotdeauna.

Qui autem docti fuerint, fulgebunt quasi splendor firmamenti: et qui ad iustitiam erudiunt multos, quasi stellæ in perpetuas æternitates.

4 Dar tu, Daniele, închide cuvintele și sigilează cartea până la timpul sfârșitului; mulți vor alerga încoace și încolo și cunoașterea va fi înmulțită.

Tu autem Daniel claude sermones, et signa librum usque ad tempus statutum: plurimi pertransibunt, et multiplex erit scientia.

5 Atunci eu, Daniel, am privit și, iată, au stat în picioare alți doi, unul de această parte a malului râului și celălalt de cealaltă parte a malului râului.

Et vidi ego Daniel, et ecce quasi duo alii stabant: unus hinc super ripam fluminis, et alius inde ex altera ripa fluminis.

6 Și [unul] a spus bărbatului îmbrăcat în in, care [era] pe apele râului: Cât [va dura până la] sfârșitul acestor minuni?

Et dixi viro, qui erat indutus lineis, qui stabat super aquas fluminis: Usquequo finis horum mirabilium?

7 Și am auzit pe bărbatul îmbrăcat în in, care [era] pe apele râului, când și-a ridicat mâna sa dreaptă și mâna sa stângă la cer și a jurat prin cel care trăiește pentru totdeauna că [aceasta va fi] pentru un timp, timpuri și o jumătate; și după ce va fi împlinit împrăștierea puterii poporului sfânt, toate acestea se vor termina.

Et audivi virum, qui indutus erat lineis, qui stabat super aquas fluminis, cum elevasset dexteram et sinistram suam in cælum, et iurasset per Viventem in æternum, quia in tempus, et tempora, et dimidium temporis. Et cum completa fuerit dispersio manus populi sancti, complebuntur universa hæc.

8 Și am auzit, dar nu am înțeles; atunci am spus: Domnul meu, care [va fi] sfârșitul acestora?

Et ego audivi, et non intellexi. Et dixi: Domine mi, quid erit post hæc?

9 Iar el a spus: Du-te pe calea ta, Daniele, căci cuvintele [sunt] închise și sigilate până la timpul sfârșitului.

Et ait: Vade Daniel, quia clausi sunt, signatique sermones usque ad præfinitum tempus.

10 Mulți vor fi purificați și vor fi albiți și încercați; dar cei stricați vor lucra cu stricăciune; și nimeni dintre cei stricați nu va înțelege; dar cei înțelepți vor înțelege.

Eligentur, et dealbabuntur, et quasi ignis probabuntur multi: et impie agent impii, neque intelligent omnes impii, porro docti intelligent.

11 Și din timpul [în care sacrificiul] zilnic va fi oprit și se va ridica urâciunea care pustiește, [vor fi] o mie două sute și nouăzeci de zile.

Et a tempore cum ablatum fuerit iuge sacrificium, et posita fuerit abominatio in desolationem, dies mille ducenti nonaginta.

12 Binecuvântat [este] cel care așteaptă și ajunge la cele o mie trei sute și treizeci și cinci de zile.

Beatus, qui expectat, et pervenit usque ad dies mille trecentos trigintaquinque.

13 Dar tu, du-te pe calea ta până la sfârșit, căci te vei odihni și vei sta în sorțul tău la sfârșitul zilelor.

Tu autem vade ad præfinitum: et requiesces, et stabis in sorte tua in finem dierum.