Daniel 12

1 Și în acel timp Mihail se va ridica, marele prinț care stă în picioare pentru copiii poporului tău; și va fi un timp de necaz, cum nu a mai fost de când a fost vreo națiune până la acel timp; și în acel timp poporul tău va fi eliberat, fiecare ce va fi găsit scris în carte.

And, at that time, will Michael, the great ruler who standeth for the sons of thy people, make a stand, and there will be a time of trouble, such as never was since there was a nation, up to that time, —and, at that time, shall thy people, be delivered, every one found written in the book;

2 Și mulți dintre cei care dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii la viață veșnică, și alții la rușine [și] dispreț veșnic.

and, many of the sleepers in the dusty ground, shall awake, —these, [shall be] to age-abiding life, but, those, to reproach, and age-abiding abhorrence;

3 Și cei înțelepți vor străluci ca strălucirea întinderii cerului; și cei ce întorc pe mulți la dreptate [vor străluci] ca stelele pentru totdeauna și întotdeauna.

and, they who make wise, shall shine like the shining of the expanse, —and, they who bring the many to righteousness, like the stars to times age-abiding and beyond.

4 Dar tu, Daniele, închide cuvintele și sigilează cartea până la timpul sfârșitului; mulți vor alerga încoace și încolo și cunoașterea va fi înmulțită.

But, thou, Daniel, close up the words, and seal the book, until the time of the end, —many will run to and fro, and knowledge, shall abound.

5 Atunci eu, Daniel, am privit și, iată, au stat în picioare alți doi, unul de această parte a malului râului și celălalt de cealaltă parte a malului râului.

Then, I, Daniel, looked, and lo! two others, standing, —one on this side of the bank of the river, and one on that side of the bank of the river.

6 Și [unul] a spus bărbatului îmbrăcat în in, care [era] pe apele râului: Cât [va dura până la] sfârșitul acestor minuni?

And one said to the man clothed with linen, who was upon the waters of the river, How long shall be the end of the wonders?

7 Și am auzit pe bărbatul îmbrăcat în in, care [era] pe apele râului, când și-a ridicat mâna sa dreaptă și mâna sa stângă la cer și a jurat prin cel care trăiește pentru totdeauna că [aceasta va fi] pentru un timp, timpuri și o jumătate; și după ce va fi împlinit împrăștierea puterii poporului sfânt, toate acestea se vor termina.

And I heard the man clothed with linen who was upon the waters of the river, when he held up his right hand and his left unto the heavens, and sware by him that liveth unto times age-abiding, —For a set time and times and a half, and, when the dispersion of a part of the holy people, is brought to an end, then shall come to an end all these things.

8 Și am auzit, dar nu am înțeles; atunci am spus: Domnul meu, care [va fi] sfârșitul acestora?

And, I, heard, but could not understand, —so I said, O my lord! what shall be the issue of these things?

9 Iar el a spus: Du-te pe calea ta, Daniele, căci cuvintele [sunt] închise și sigilate până la timpul sfârșitului.

Then said he, Go thy way, Daniel; for closed up and sealed are the words, until the time of the end.

10 Mulți vor fi purificați și vor fi albiți și încercați; dar cei stricați vor lucra cu stricăciune; și nimeni dintre cei stricați nu va înțelege; dar cei înțelepți vor înțelege.

Many, will purify themselves and be made white and be refined, but the lawless, will act lawlessly, and none of the lawless, shall understand, —but, they who make wise, shall understand;

11 Și din timpul [în care sacrificiul] zilnic va fi oprit și se va ridica urâciunea care pustiește, [vor fi] o mie două sute și nouăzeci de zile.

and, from the time of the taking away of the continual [ascending-sacrifice], and the placing of the horrid abomination that astoundeth, [shall be] one thousand two hundred and ninety days.

12 Binecuvântat [este] cel care așteaptă și ajunge la cele o mie trei sute și treizeci și cinci de zile.

Happy! is he that waiteth, and attaineth to one thousand three hundred and thirty-five days.

13 Dar tu, du-te pe calea ta până la sfârșit, căci te vei odihni și vei sta în sorțul tău la sfârșitul zilelor.

But, thou, go thy way to the end, —and thou shalt rest, and shalt rise to thy lot at the end of the days.