Amos 6

1 Vai celor din Sion, care sunt în tihnă, și se încred în muntele Samariei, care sunt numiți mai marii națiunilor, la care a venit casa lui Israel!

Væ qui opulenti estis in Sion, et confiditis in monte Samariæ: optimates capita populorum, ingredientes pompatice domum Israël!

2 Treceți la Calne și vedeți; și de acolo mergeți la Hamatul cel mare; apoi coborâți la Gatul filistenilor; sunt ele mai bune decât aceste împărății? Sau granița lor este mai mare decât granița voastră?

Transite in Chalane, et videte, et ite inde in Emath magnam, et descendite in Geth Palæstinorum, et ad optima quæque regna horum: si latior terminus eorum termino vestro est.

3 Voi care îndepărtați ziua cea rea și faceți să se apropie scaunul violenței;

Qui separati estis in diem malum, et appropinquatis solio iniquitatis;

4 Care vă culcați pe paturi de fildeș și vă întindeți pe divanurile lor și mâncați mieii din turmă și vițeii din mijlocul staulului;

qui dormitis in lectis eburneis, et lascivitis in stratis vestris; qui comeditis agnum de grege, et vitulos de medio armenti;

5 Care cântați la sunetul violei și inventați instrumente de muzică pentru voi, precum David;

qui canitis ad vocem psalterii, sicut David putaverunt se habere vasa cantici,

6 Care beți vin din boluri și vă ungeți cu unguentele cele mai alese; dar ei nu se mâhnesc pentru nenorocirea lui Iosif.

bibentes vinum in phialis, et optimo unguento delibuti, et nihil patiebantur super contritione Joseph.

7 De aceea acum vor merge captivi cu cei dintâi care merg captivi și banchetul celor care s-au întins va fi luat.

Quapropter nunc migrabunt in capite transmigrantium, et auferetur factio lascivientium.

8 Domnul DUMNEZEU a jurat pe sine însuși, spune DOMNUL Dumnezeul oștirilor: Detest maiestatea lui Iacob și îi urăsc palatele; de aceea voi da cetatea cu tot ce este în ea.

Juravit Dominus Deus in anima sua, dicit Dominus Deus exercituum: Detestor ego superbiam Jacob, et domos ejus odi, et tradam civitatem cum habitatoribus suis.

9 Și se va întâmpla, dacă rămân zece oameni într-o casă, că ei vor muri.

Quod si reliqui fuerint decem viri in domo una, et ipsi morientur.

10 Și unchiul unui om și cel care îl arde, îl va ridica să scoată oasele din casă și va spune celui de lângă laturile casei: Mai este cineva cu tine? Și el va spune: Nu. Atunci el va spune: Tăcere, pentru că nu putem aminti despre numele DOMNULUI.

Et tollet eum propinquus suus, et comburet eum, ut efferat ossa de domo; et dicet ei, qui in penetralibus domus est: Numquid adhuc est penes te? Et respondebit: Finis est. Et dicet ei: Tace, et non recorderis nominis Domini.

11 Pentru că, iată, DOMNUL poruncește și va lovi casa cea mare cu spărturi și casa cea mică cu crăpături.

Quia ecce Dominus mandabit, et percutiet domum majorem ruinis, et domum minorem scissionibus.

12 Vor alerga caii pe stâncă? Va ara cineva acolo cu boii? Pentru că ați întors judecata în fiere și rodul dreptății în cucută;

Numquid currere queunt in petris equi, aut arari potest in bubalis? quoniam convertistis in amaritudinem judicium, et fructum justitiæ in absinthium.

13 Voi care vă bucurați într-un lucru de nimic, care spuneți: Nu ne-am luat noi coarne prin tăria noastră?

Qui lætamini in nihilo; qui dicitis: Numquid non in fortitudine nostra assumpsimus nobis cornua?

14 Dar, iată, voi ridica împotriva voastră o națiune, casă a lui Israel, spune DOMNUL Dumnezeul oștirilor; și ei vă vor chinui de la intrarea Hamatului până la râul pustiului.

Ecce enim suscitabo super vos, domus Israël, dicit Dominus Deus exercituum, gentem, et conteret vos ab introitu Emath usque ad torrentem deserti.