Faptele 4
1 Și pe când vorbeau ei poporului, preoții și căpetenia templului și saducheii au venit peste ei,
But, as they were speaking unto the people, the High-priests and the Captain of the temple and the Sadducees came upon them,
2 Fiind mâhniți că ei învățau poporul și predicau prin Isus învierea dintre morți.
Being tired out because of their teaching the people, and announcing, in Jesus, the resurrection from among the dead;
3 Și au pus mâinile pe ei și i-au închis până a doua zi; fiindcă era deja seară.
And they thrust on them their hands, and put them in custody for the morrow, for it was evening, already.
4 Dar mulți dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut; și numărul bărbaților era aproape cinci mii.
Howbeit, many of them that heard the word, believed; and the number of the men became about five thousand.
5 Și s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii lor și bătrânii și scribii,
And it came to pass, upon the morrow, that there were gathered together of them, the rulers and the elders and the scribes, in Jerusalem;
6 Și Ana, marele preot, și Caiafa și Ioan și Alexandru și atâția câți erau din rudenia înaltului preot, s-au adunat împreună la Ierusalim.
Also Annas, the high-priest, and Caiaphas, and John, and Alexander, and as many as were of high-priestly descent; —
7 Și după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: În ce putere, sau în numele cui ați făcut aceasta?
And, setting them in the midst, they began to enquire—In what manner of power, or in what manner of name, did, ye, do this?
8 Atunci Petru, umplut cu Duhul Sfânt, le-a spus: Voi conducători ai poporului și bătrâni ai Israelului,
Then Peter, filled with Holy Spirit, said unto them—Ye rulers of the people, and elders!
9 Dacă suntem cercetați astăzi pentru fapta bună făcută omului neputincios, cum a fost el făcut sănătos;
If, we, this day, are to be examined for doing good to a sick man, —in whom, this, man hath been made well,
10 Să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor al lui Israel că, în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-ați crucificat, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morți, prin el omul acesta stă în picioare înaintea voastră sănătos.
Be it known unto you all, and unto all the people of Israel: that, in the name of Jesus Christ the Nazarene, —whom, ye, crucified, whom, God, raised from among the dead, in him, doth, this man stand by, in your presence, whole.
11 Aceasta este piatra care a fost făcută de nimic de voi constructorii, care a devenit capul colțului temeliei.
This, is the stone, set at nought by you the builders, which became the head of the corner;
12 Nici nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este niciun alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvați.
And there is in no one else, salvation, for, neither is there any other name, under heaven, which hath been set forth among men, in which we must needs be saved.
13 Și, când au văzut cutezanța lui Petru și Ioan și au înțeles că erau oameni fără carte și needucați, s-au minunat; și i-au recunoscut că fuseseră cu Isus.
And, looking at Peter’s boldness of speech, and John’s, and having discovered that they were unlettered and obscure men, they began to marvel, recognising them also, that they had been with Jesus;
14 Și, privind pe omul care fusese vindecat, stând în picioare cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
Seeing, the man also standing, with them, even the [man] who had been cured, they had nothing wherewith to contradict.
15 Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu, s-au sfătuit între ei,
Howbeit, ordering them to go forth outside the high-council, they began to confer one with another,
16 Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim; și nu [îl] putem nega.
Saying—What are we to do with these men? For, indeed, that a notable sign hath come to pass through their means, unto all who are dwelling in Jerusalem, is manifest, and we cannot deny [it]!
17 Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi amenințăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om.
Nevertheless, lest it further spread abroad among the people, let us charge them with threats, to be no more speaking upon this name, to any soul of man.
18 Și i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu învețe în numele lui Isus.
And, calling them, they gave them the sweeping charge, —not to be sounding aloud, nor even to be teaching, upon the name of Jesus.
19 Dar Petru și Ioan au răspuns și le-au zis: Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă dăm ascultare vouă mai mult decât lui Dumnezeu.
But, Peter and John, answering, said unto them—Whether it be right in presence of God, unto you, to be hearkening, rather than unto God, judge!
20 Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit.
For, we, cannot but be speaking the things which we have seen and heard.
21 Și după ce i-au mai amenințat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute.
They, however, further charging them with threats, let them go, finding nothing as to how they might chastise them, on account of the people; because, all, were glorifying God for that which had come to pass; —
22 Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.
For, more than forty years old, was the man, upon whom had taken place, this healing sign.
23 Și după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor și au povestit tot ce le-au spus preoții de seamă și bătrânii.
But, when they had been let go, they came unto their own [friends], and told as many things as, unto them, the High-priests and Elders, had said.
24 Și când au auzit și-au ridicat vocea către Dumnezeu într-un singur gând și spuneau: Doamne, tu ești Dumnezeu, care ai făcut cerul și pământul și marea și tot ce este în ele;
And, they, having heard, with one accord, uplifted voice unto God, and said—O Sovereign! Thou, art he that made the heaven, and the earth, and the sea, and all things that are herein:
25 Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: Pentru ce s-au înfuriat păgânii și popoarele își închipuie deșertăciuni?
Who, by our father, through means of the Holy Spirit, even by the mouth of David thy servant, said—Unto what end did nations rage, and, peoples, busy themselves with empty things?
26 Împărații pământului s-au ridicat în picioare și conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului și împotriva Cristosului său.
The kings of the earth stationed themselves, and, the rulers, were gathered together, with one intent, against the Lord, and against his Christ.
27 Căci cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus, pe care l-ai uns, s-au adunat împreună deopotrivă Irod și Pontius Pilat cu neamurile și poporul lui Israel,
For they were gathered together, of a truth, in this city, against thy holy servant Jesus, whom thou hadst anointed, —both Herod, and Pontius Pilate, with them of the nations, and peoples of Israel; —
28 Pentru a face atâtea câte mâna ta și sfatul tău au hotărât înainte să fie făcute.
To do whatsoever, thy hand and thy counsel, marked out beforehand to come to pass.
29 Și acum, Doamne, privește amenințările lor; și dă servitorilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată cutezanța,
As to the present things, then, O Lord, —look upon their threats, and grant unto thy servants, with all freedom of utterance, to be speaking thy word,
30 Ca prin întinderea mâinii tale să vindeci; și semne și minuni să fie făcute prin numele Sfântului tău copil Isus.
By stretching forth thy hand for healing, and by the coming to pass of both signs and wonders, through the name of thy holy servant Jesus.
31 Și după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună s-a clătinat; și ei toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanță.
And, when they had made supplication, the place was shaken in which they were gathered together, and they were filled, one and all, with the Holy Spirit, and began speaking the word of God with freedom of utterance.
32 Și mulțimea celor care au crezut erau într-o singură inimă și într-un suflet; și niciunul nu spunea despre cele ce le avea că erau ale lui; ci le aveau toate în comun.
And, the throng of them that believed, had one heart and soul, and not so much as one was saying that, aught of his goods, was, his own, but they had all things common.
33 Și cu mare putere apostolii dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus; și mare har era peste ei toți.
And, with great power, were the apostles giving forth their witness of the resurrection of the Lord Jesus; great favour also was upon them all.
34 Fiindcă nu era niciunul între ei care să ducă lipsă; căci câți erau proprietari de pământuri sau case, le vindeau și aduceau prețurile lucrurilor vândute.
For there was not so much as anyone, lacking, among them; for, as many as were possessors of lands or houses, selling them, were bringing the prices of the things that were being sold,
35 Și le puneau jos, la picioarele apostolilor; și împărțirea se făcea fiecărui om după cum avea nevoie.
And laying them at the feet of the Apostles, while on the other hand they were distributing unto each one, in so far as any one had, need.
36 Și Iose, care a fost supranumit de apostoli Barnaba, (care este, fiind tradus, Fiul mângâierii, ) un levit din țara Ciprului,
And, Joseph, who had been surnamed Barnabas by the Apostles, which is to be translated Son of Exhortation, —a Levite, a Cyprian by nation,
37 Având pământul lui, l-a vândut și a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Having a field, sold it, and brought the money and laid it at the feet of the Apostles.
