Faptele 27
1 Iar când s-a hotărât să navigăm spre Italia, pe Pavel și pe alți prizonieri i-au predat unui centurion numit Iulius, din cohorta lui Augustus.
When [the Governor and those who advised him] decided that it was time for us [(exc)] to get on a ship and go to Italy, they put Paul and some other prisoners into the hands/care of an army captain whose name was Julius. [He was the one who would guard us on the journey]. Julius was [an officer] in charge of [a group of] 100 [soldiers that people called] ‘the Emperor Augustus Group’.
2 Și, îmbarcându-ne într-o corabie de la Adramit, am ridicat ancora, intenționând să navigăm pe lângă coastele Asiei; Aristarh, un macedonean din Tesalonic, fiind cu noi.
So we got on a ship that had come from Adramyttium [city in Asia province. The ship] was going to [return there, stopping at] cities along the coast of Asia [province]. Aristarchus, [a fellow believer who was] from Thessalonica [city] in Macedonia [province], went with us.
3 Și a doua zi am aruncat ancora la Sidon. Și Iulius îl trata omenește pe Pavel și i-a dat voie să meargă la prietenii săi să se învioreze.
The day after [the ship sailed], we arrived at Sidon [city]. Julius kindly told Paul that he could go and see his friends [who lived there], so that they could give him whatever he might need. [So Paul visited the believers there].
4 Și după ce am ridicat ancora de acolo, am navigat la adăpostul Ciprului, pentru că vânturile erau potrivnice.
Then the ship left [Sidon], but the winds were blowing against us [(exc)], so [the ship] went along [the north] side of Cyprus [Island], the side that is sheltered [from the wind].
5 Și după ce am trecut de marea Ciliciei și Pamfiliei, am ajuns la Mira, o cetate din Licia.
After that, we crossed over the sea close to the coast of Cilicia and Pamphylia [provinces. The ship] arrived at Myra [city, which is] in Lycia [province]. [We got off the ship there].
6 Și acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, navigând spre Italia; și ne-a urcat în ea.
In Myra, [people told] Julius that a ship [was there that had come] from Alexandria [city] and would [soon] sail to Italy. So he arranged for us to get [on that ship], [and we left].
7 Și navigând încet mai multe zile și ajungând cu greu lângă Cnidus, vântul nelăsându-ne, am navigat la adăpostul Cretei, lângă Salmona;
We sailed slowly for several days and finally arrived close to the coast [of Asia province], near Cnidus [town. After that], the wind [was very strong and] did not allow the ship to move straight ahead [westward. So instead], we sailed [southward] along the side of Crete [Island that is] sheltered [from the wind], and we passed [near Cape] Salmone.
8 Și, trecând cu greu aceasta, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune; aproape de care era cetatea Lasaia.
[The wind was still strong, and it prevented the ship from moving ahead fast]. So we moved slowly along the coast [of Crete], and we arrived at a harbor that was called Fair Havens, near Lasea [town].
9 Și, trecând mult timp și navigarea fiind de acum periculoasă, pentru că postul trecuse deja, Pavel i-a avertizat,
Much time had passed, so it would have been dangerous if we [(exc)] had traveled [farther] by ship [because after that time of the year] [MTY] [the sea often became very stormy]. So Paul said to the men [on the ship],
10 Și le-a spus: Domnilor, îmi dau seama că această călătorie va fi cu vătămare și multă pagubă, nu doar pentru încărcătură și corabie, dar și pentru viețile noastre.
“Men, I perceive that [if we(inc) travel by ship] now, it will be disastrous for us. A storm may destroy the ship and the cargo, and possibly we will drown.”
11 Cu toate acestea, centurionul l-a crezut pe căpetenia vasului și pe proprietarul corăbiei mai mult decât cele spuse de Pavel.
But the officer [did not listen to] what Paul said. Instead, he decided to do what the pilot [of the ship] and the owner of the ship advised.
12 Iar pentru că limanul nu era bun pentru iernat, cei mai mulți s-au înțeles să plece și de acolo, dacă ar fi posibil să ajungă cumva să ierneze la Fenix, un liman din Creta și care este orientat spre sud-vest și nord-vest.
The harbor where the ship had stopped was not a good place to remain during the winter [when the weather frequently becomes stormy. So most of the people on the ship decided that we(exc) should leave there, because they hoped that we] could stay at Phoenix [port] during the winter, if we could possibly arrive there. That harbor was open to the sea in two directions, [but the strong winds did not blow there].
13 Iar când vântul de sud a suflat ușor, presupunând că și-au atins scopul, ridicând ancora, au navigat aproape de Creta.
Then a gentle wind began to blow [from the south], and the [crew members] thought that they could travel as they had decided [to do. So] they lifted [the anchor up out of the sea], and the ship sailed [westward] along the [southern] shore of Crete [Island].
14 Dar nu după mult [timp] s-a ridicat împotriva acesteia un vânt violent, numit Euroclidon.
But after a while, a wind that was very strong blew across the island [from the north side and hit the ship. That wind was called] {[People] called that wind} “the Northeast Wind.”
15 Iar când corabia a fost apucată și nu putea face față vântului, ne-am lăsat purtați de ea.
It blew strongly against the [front of] the ship. The result was that we could not keep going in the direction [in which we had been going]. So the sailors let the wind move the ship in the direction [that the wind] was blowing.
16 Și, trecând repede pe lângă o anume insulă numită, Clauda, cu greu am fost în stare să fim stăpâni ai bărcii;
The ship then passed a small island named Cauda. We passed along the side [of the island that] sheltered [the ship from the wind]. Then [while the ship was moving along], the sailors lifted the lifeboat up [out of the water] and tied it [on the deck. But the strong wind made it] difficult even to do that.
17 Pe care, după ce au ridicat-o, au folosit ajutoare, încingând corabia; și, temându-se ca nu cumva să fie aruncați în bancurile de nisip, au strâns pânzele și astfel au fost purtați.
After the sailors [hoisted/lifted] the lifeboat onto the ship, they tied ropes around the ship’s hull to strengthen the ship. The sailors were afraid that, [because the wind was pushing the ship], it might run onto the sandbanks off the coast of Libya to the south [and get stuck there. So] they lowered the largest sail [so that the ship would move slower. Even so], the wind continued to move the ship along. [The wind and the waves] continued to toss the ship about roughly, so on the next day the sailors began to throw overboard the things that the ship was carrying.
18 Iar noi, fiind puternic bătuți de furtună, a doua zi ei au aruncat încărcătura peste bord;
19 Și a treia zi, noi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei.
On the third [day after the stormy wind had begun to blow], the sailors/we [MTY] threw overboard [most of] the sails, ropes, and poles, [in order to make the ship lighter].
20 Și după ce nu s-a arătat mai multe zile nici soare nici stele, și nu mică era furtuna peste noi, ni s-a dus atunci toată speranța că vom fi salvați.
The wind continued to blow very strongly, [and the sky was full of dark clouds] day and night. We could not see the sun or the stars for many days, [so we could not determine where we were. And the wind] continued to blow violently. So we [(exc)] finally thought that we would drown in the sea.
21 Iar după o îndelungată abstinență, Pavel a stat în picioare în mijlocul lor și a spus: Domnilor, trebuia să mă fi ascultat și să nu fi ridicat ancora din Creta și să câștigați această vătămare și pagubă.
None of us on the ship had eaten for many days. [Then one day], Paul stood up in front of us and said, “[Friends], you should have listened to me [when I said] that we [(inc)] should not sail from Crete. Then we would have been safe, and the ship and its cargo would be in good condition [LIT].
22 Și acum, vă îndemn să fiți cu voie bună; fiindcă nu va fi pierderea vieții niciunuia dintre voi, decât a corăbiei.
But now, I urge you, do not be afraid, because none of us will die. [The storm] will destroy the ship but not us.
23 Fiindcă azi noapte a stat în picioare lângă mine îngerul Dumnezeului al căruia sunt și căruia îi servesc,
I [know this], because last night God, the one to whom I belong and whom I serve, [sent] an angel [who came and] stood by me.
24 Spunând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să fii adus în fața Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți care călătoresc cu tine.
The angel said to me, ‘Paul, do not be afraid! You [(sg)] must [go to Rome] and stand before the Emperor there [so that he can judge you]. I want you to know that God has made it clear to me that all those who are traveling by ship with you [will also survive].’
25 De aceea domnilor fiți cu voie bună; fiindcă îl cred pe Dumnezeu, că va fi chiar așa cum mi s-a spus.
So cheer up, [my] friends, because I believe that God will make this happen, exactly as [the angel] told me.
26 Totuși, noi trebuie să fim aruncați pe o anumită insulă.
However, [the ship] will crash on some island, [and] we [(inc)] will go ashore [there].”
27 Și când a venit a paisprezecea noapte, fiind aruncați în sus și în jos în Adriatica, spre miezul nopții, marinarii au presupus că se apropie de o coastă;
On the fourteenth night [after the storm had begun, the ship] was still being blown {the wind was still blowing [the ship]} across the Adriatic sea. About midnight, the sailors sensed that the ship was getting close to land.
28 Și au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; și după ce s-au dus puțin mai departe, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni.
So they lowered [a weight on a rope] to measure how deep [the water was]. When they pulled the rope up again, they measured it and saw that the water was (120 ft./37 meters) deep. They went a little farther and lowered the rope again. [That time], they saw that the water was [only] about (90 ft./28 meters) deep.
29 Atunci, temându-se ca nu cumva să fim aruncați pe stânci, au azvârlit patru ancore din pupă și doreau să se facă ziuă.
They were afraid that the [ship] might go onto some rocks, so they threw out four anchors from the [ship’s] stern/back and continued to wish/pray that it would soon be dawn [so that they could see where the ship was going].
30 Dar în timp ce marinarii plănuiau să fugă din corabie, după ce au coborât barca pe mare, sub pretext că intenționează să arunce ancore din proră,
Some of the sailors were planning to escape from the ship, so they lowered the lifeboat into the sea. In order [that no one would know what they planned to do], they pretended [that] they wanted to lower some anchors from the [ship’s] front/bow.
31 Pavel a spus centurionului și soldaților: Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți fi salvați.
But Paul said to the army officer and soldiers, “If the sailors do not stay in the ship, you have no hope of being saved.”
32 Atunci, soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să cadă.
So the soldiers cut the ropes and let the lifeboat fall into the water.
33 Și până să se facă ziuă, Pavel îi implora pe toți să ia mâncare, spunând: Astăzi este a paisprezecea zi de când așteptați și continuați postind, fără să luați nimic.
Just before dawn, Paul urged everyone [on the ship] to eat some food. He said, “For the past 14 days you have been waiting and watching and not eating anything.
34 De aceea vă îndemn să luați mâncare; fiindcă aceasta este pentru sănătatea voastră; fiindcă niciun fir de păr nu va cădea de pe capul vreunuia dintre voi.
So, [now] I urge you to eat some food. We [(inc)] need to do that in order to stay alive. I [tell you to do that because I know that] none of you will drown [IDM].”
35 Iar după ce a spus astfel, a luat pâine și a adus mulțumiri lui Dumnezeu în prezența tuturor; și după ce a frânt-o, a început să mănânce.
After Paul had said that, while everyone was watching, he took some bread and thanked God [for it. Then he broke the bread and began to eat some of it].
36 Atunci toți au fost cu voie bună și au luat și ei mâncare.
The [rest of us] became encouraged, so we [(exc)] all ate some food.
37 Și eram de toți în corabie două sute șaptezeci și șase de suflete.
Altogether there were 276 of us [SYN] on the ship.
38 Și, săturându-se cu mâncare, au ușurat corabia și au aruncat grâul în mare.
When everyone had eaten as much as they wanted, they threw the grain [that the ship was carrying] into the sea, and this made the ship lighter.
39 Iar după ce s-a făcut ziuă nu au recunoscut pământul; dar au văzut un anumit golf cu o plajă, pe care voiau, dacă era posibil, să împingă corabia.
At dawn, [we(exc) could see] land, [but the sailors] did not recognize [the place]. However, they could see that there was a bay and [a wide area of] sand at the water’s edge. They planned that, if it was possible, they would steer the ship onto [the beach].
40 Și după ce au ridicat ancorele, s-au încredințat mării și au dezlegat funiile de la pana cârmei și au înălțat pânza principală în vânt și au ținut-o spre țărm.
[So some of the sailors] cut the anchor [ropes and] let the anchors fall into the sea. At the same time, [other sailors] untied the [ropes that] fastened the rudders, [so that they could steer the ship again]. Then [the sailors] raised the sail at the front/bow of the ship so that the wind [would blow the ship forward], and the ship headed towards the shore.
41 Și, căzând pe un loc unde se întâlneau două mări, au eșuat corabia; și prora s-a înfipt tare și a rămas nemișcată, dar pupa era sfărâmată de violența valurilor.
But the ship hit a sandbank. The front of the ship stuck there and could not move, and big waves beat against the back of the ship and it began to break apart.
42 Iar voia soldaților era să ucidă prizonierii, ca nu cumva vreunul să înoate și să scape.
The soldiers said [to one another, “Let’s] kill [all] the prisoners [on the ship], so that they will not [be able to] swim [away and] escape.” [They planned to do that because they were sure] that officials [would order them to be executed if they let the prisoners escape].
43 Dar centurionul, voind să îl salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul; și a poruncit celor ce pot înota să se arunce primii în mare și să ajungă pe uscat;
But [Julius], the army captain, wanted to save Paul, so he stopped the soldiers from doing what they planned to do. Instead, he [commanded] first that everyone who could swim should jump into the water and swim to land.
44 Și ceilalți, unii pe scânduri și unii pe sfărâmăturile de la corabie. Și așa s-a întâmplat că toți au scăpat în siguranță pe uscat.
[Then he told] the others [to hold] onto planks or pieces from the ship [and go towards shore. We(exc) did what he said, and] in that way all of us arrived safely on land.
