Faptele 27
1 Iar când s-a hotărât să navigăm spre Italia, pe Pavel și pe alți prizonieri i-au predat unui centurion numit Iulius, din cohorta lui Augustus.
Now, when it was determined that we should sail for Italy, they proceeded to deliver Paul, and certain other prisoners, unto a centurion by name Julius, of an Augustan band.
2 Și, îmbarcându-ne într-o corabie de la Adramit, am ridicat ancora, intenționând să navigăm pe lângă coastele Asiei; Aristarh, un macedonean din Tesalonic, fiind cu noi.
And, going on board a ship of Adramittium, about to sail unto the places along the coast of Asia, we put to sea, there being with us, Aristarchus, a Macedonian of Thessalonica;
3 Și a doua zi am aruncat ancora la Sidon. Și Iulius îl trata omenește pe Pavel și i-a dat voie să meargă la prietenii săi să se învioreze.
and, on the next day, we put into Zidon, —and Julius, treating Paul, kindly, gave him leave to go unto his friends and refresh himself;
4 Și după ce am ridicat ancora de acolo, am navigat la adăpostul Ciprului, pentru că vânturile erau potrivnice.
and, from thence putting out to sea, we sailed under the lee of Cyprus, because the winds were contrary;
5 Și după ce am trecut de marea Ciliciei și Pamfiliei, am ajuns la Mira, o cetate din Licia.
and, sailing across the sea which is off Cilicia and Pamphylia, we came down to Myra, a city of Lycia.
6 Și acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, navigând spre Italia; și ne-a urcat în ea.
And the centurion, there, finding a ship of Alexandria sailing for Italy, put us therein.
7 Și navigând încet mai multe zile și ajungând cu greu lângă Cnidus, vântul nelăsându-ne, am navigat la adăpostul Cretei, lângă Salmona;
And, for a good many days sailing slowly, and getting with difficulty over against Cnidus, the wind not suffering us to get on, we sailed under the lee of Crete, over against Salmone;
8 Și, trecând cu greu aceasta, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune; aproape de care era cetatea Lasaia.
and, with difficulty coasting it, we came to a certain place called Fair Havens, near to which was the city of Lasea.
9 Și, trecând mult timp și navigarea fiind de acum periculoasă, pentru că postul trecuse deja, Pavel i-a avertizat,
And, when a considerable time had passed, and sailing was already dangerous, because, even the Fast, had already gone by, Paul began to advise,
10 Și le-a spus: Domnilor, îmi dau seama că această călătorie va fi cu vătămare și multă pagubă, nu doar pentru încărcătură și corabie, dar și pentru viețile noastre.
saying to them—Sirs! I perceive that, with damage and great loss, not only of the cargo and of the ship, but even of our persons, shall the voyage certainly be attended.
11 Cu toate acestea, centurionul l-a crezut pe căpetenia vasului și pe proprietarul corăbiei mai mult decât cele spuse de Pavel.
But, the centurion, by the master, and by the shipowner, was more persuaded than by the things which, by Paul, were spoken.
12 Iar pentru că limanul nu era bun pentru iernat, cei mai mulți s-au înțeles să plece și de acolo, dacă ar fi posibil să ajungă cumva să ierneze la Fenix, un liman din Creta și care este orientat spre sud-vest și nord-vest.
And, the harbour being, incommodious, to winter in, the more part, advised to put to sea from thence, if by any means they might be able to reach Phoenix, to winter, [which was] a harbour of Crete, looking north-east and south-east.
13 Iar când vântul de sud a suflat ușor, presupunând că și-au atins scopul, ridicând ancora, au navigat aproape de Creta.
And, a south wind blowing softly, supposing they had secured their purpose, weighing anchor, they began to sail close in shore along Crete.
14 Dar nu după mult [timp] s-a ridicat împotriva acesteia un vânt violent, numit Euroclidon.
But, after no long time, there beat down from it a tempestuous wind, called Euraquilo, —
15 Iar când corabia a fost apucată și nu putea face față vântului, ne-am lăsat purtați de ea.
and, the ship being caught and we not being able to bring her head to the wind, we let her go, and were borne along.
16 Și, trecând repede pe lângă o anume insulă numită, Clauda, cu greu am fost în stare să fim stăpâni ai bărcii;
And, running under the lee, of some small island, called Cauda, we were able, with difficulty, to make ourselves masters of the boat, —
17 Pe care, după ce au ridicat-o, au folosit ajutoare, încingând corabia; și, temându-se ca nu cumva să fie aruncați în bancurile de nisip, au strâns pânzele și astfel au fost purtați.
which, hoisting up, they began to use, helps, under-girding the ship; and, fearing lest, on the sand-bank of Africa, they should run aground, lowering the gear, so, were they borne along.
18 Iar noi, fiind puternic bătuți de furtună, a doua zi ei au aruncat încărcătura peste bord;
But, we being exceedingly tempest-tossed, on the next day, they began to throw [cargo] overboard;
19 Și a treia zi, noi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei.
and, on the third day, with their own hands, the tackling of the ship, they cast away.
20 Și după ce nu s-a arătat mai multe zile nici soare nici stele, și nu mică era furtuna peste noi, ni s-a dus atunci toată speranța că vom fi salvați.
And, neither, sun nor stars, appearing for many days, and, no small tempest, lying upon us, in the end, all hope that we should be saved, began to be taken from us.
21 Iar după o îndelungată abstinență, Pavel a stat în picioare în mijlocul lor și a spus: Domnilor, trebuia să mă fi ascultat și să nu fi ridicat ancora din Creta și să câștigați această vătămare și pagubă.
But, when they had been, long without food, then, Paul, standing in the midst of them, said—Ye ought, indeed, Sir! yielding to me, not to have sailed away from Crete, to get this damage and loss. …
22 Și acum, vă îndemn să fiți cu voie bună; fiindcă nu va fi pierderea vieții niciunuia dintre voi, decât a corăbiei.
And, now, I recommend you to be of good courage; for, loss of life, shall there be, none at all, from among you, —only the ship.
23 Fiindcă azi noapte a stat în picioare lângă mine îngerul Dumnezeului al căruia sunt și căruia îi servesc,
For there stood by me this night, belonging unto the God whose I am, unto whom also I am doing divine service, a messenger,
24 Spunând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să fii adus în fața Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți care călătoresc cu tine.
saying—Be not afraid, Paul! for, before Caesar, must thou needs stand. And lo! God hath granted to thee as a favour, all them who are sailing with thee.
25 De aceea domnilor fiți cu voie bună; fiindcă îl cred pe Dumnezeu, că va fi chiar așa cum mi s-a spus.
Wherefore, be of good courage, Sirs; for I believe in God—that, so, it shall be, according as it hath been told me.
26 Totuși, noi trebuie să fim aruncați pe o anumită insulă.
Upon a certain island, however, must we needs be wrecked.
27 Și când a venit a paisprezecea noapte, fiind aruncați în sus și în jos în Adriatica, spre miezul nopții, marinarii au presupus că se apropie de o coastă;
And, when, the fourteenth night, had come, and we were being driven to and fro in the Adriatic, about midnight, the sailors suspected that some country was, nearing, them;
28 Și au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; și după ce s-au dus puțin mai departe, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni.
and, sounding, they found twenty fathoms, —and, going a little further, and again sounding, they found fifteen fathoms.
29 Atunci, temându-se ca nu cumva să fim aruncați pe stânci, au azvârlit patru ancore din pupă și doreau să se facă ziuă.
And, fearing lest haply, on rocky places, we should be wrecked, out of stern, cast they four anchors, —and began praying that day might dawn.
30 Dar în timp ce marinarii plănuiau să fugă din corabie, după ce au coborât barca pe mare, sub pretext că intenționează să arunce ancore din proră,
But, when, the sailors, were seeking to flee out of the ship, and had lowered the boat into the sea, by pretext, as though out of the prow they had been about to reach anchors,
31 Pavel a spus centurionului și soldaților: Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți fi salvați.
Paul said unto the centurion, and unto the soldiers—Except, these, abide in the ship, ye yourselves, cannot be saved!
32 Atunci, soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să cadă.
Then, the soldiers cut away the ropes of the boat, and let her fall off.
33 Și până să se facă ziuă, Pavel îi implora pe toți să ia mâncare, spunând: Astăzi este a paisprezecea zi de când așteptați și continuați postind, fără să luați nimic.
And, until day was about to dawn, Paul continued to beseech one and all to take some food, saying—This day is, the fourteenth day, that, suspense, fasting, ye are completing, —having helped yourselves, to nothing.
34 De aceea vă îndemn să luați mâncare; fiindcă aceasta este pentru sănătatea voastră; fiindcă niciun fir de păr nu va cădea de pe capul vreunuia dintre voi.
Wherefore, I beseech you to take some food, —for, this, lays a foundation for your safety; for, of no one of you, shall a hair of the head perish.
35 Iar după ce a spus astfel, a luat pâine și a adus mulțumiri lui Dumnezeu în prezența tuturor; și după ce a frânt-o, a început să mănânce.
And, having said these things, and taken a loaf, he gave thanks unto God before all, and, breaking it, began to eat.
36 Atunci toți au fost cu voie bună și au luat și ei mâncare.
And, all becoming, of good cheer, they also, helped themselves to food.
37 Și eram de toți în corabie două sute șaptezeci și șase de suflete.
Now we were, in the ship, in all, about seventy-six souls.
38 Și, săturându-se cu mâncare, au ușurat corabia și au aruncat grâul în mare.
And, when they were satisfied with food, they began lightening the ship, casting out the wheat into the sea.
39 Iar după ce s-a făcut ziuă nu au recunoscut pământul; dar au văzut un anumit golf cu o plajă, pe care voiau, dacă era posibil, să împingă corabia.
And, when day came, they could not recognise, the land; but perceived, a certain bay, having a beach, —upon which they were minded, if they could, safely to bring the ship.
40 Și după ce au ridicat ancorele, s-au încredințat mării și au dezlegat funiile de la pana cârmei și au înălțat pânza principală în vânt și au ținut-o spre țărm.
And, casting off the anchors, they let them go into the sea, —at the same time, loosening the lashings of the rudders, and, hoisting up the foresail to the wind, they made for the beach.
41 Și, căzând pe un loc unde se întâlneau două mări, au eșuat corabia; și prora s-a înfipt tare și a rămas nemișcată, dar pupa era sfărâmată de violența valurilor.
But, falling into a place where two seas met, they ran the ship aground; and, the foreship sticking fast, remained immoveable, while, the stern, began to break up, from the violence [of the waves].
42 Iar voia soldaților era să ucidă prizonierii, ca nu cumva vreunul să înoate și să scape.
Now, the soldiers counsel, turned out to be, that they should kill, the prisoners, lest any one should swim out and escape;
43 Dar centurionul, voind să îl salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul; și a poruncit celor ce pot înota să se arunce primii în mare și să ajungă pe uscat;
but, the centurion, being minded to bring Paul safely through, hindered them of their purpose, and ordered such as were able to swim, to cast themselves overboard and, get first to the land, —
44 Și ceilalți, unii pe scânduri și unii pe sfărâmăturile de la corabie. Și așa s-a întâmplat că toți au scăpat în siguranță pe uscat.
and, the rest, some, on planks, and, some, on other things from the ship, …and, so, it came to pass, that, all, were brought safely through, on to the land.
