Faptele 27
1 Iar când s-a hotărât să navigăm spre Italia, pe Pavel și pe alți prizonieri i-au predat unui centurion numit Iulius, din cohorta lui Augustus.
Now when it was decided that we should sail for Italy, they delivered Paul and certain other prisoners to a centurion named Julius, of the imperial cohort.
2 Și, îmbarcându-ne într-o corabie de la Adramit, am ridicat ancora, intenționând să navigăm pe lângă coastele Asiei; Aristarh, un macedonean din Tesalonic, fiind cu noi.
So we embarked in a ship of Atramytium, being about to sail to points along the Asian coast, and we put to sea; Aristarchus, a Macedonian of Thessalonica, was with us.
3 Și a doua zi am aruncat ancora la Sidon. Și Iulius îl trata omenește pe Pavel și i-a dat voie să meargă la prietenii săi să se învioreze.
The next day we landed at Sidon; Julius treated Paul kindly and permitted him to go to his friends and receive care.
4 Și după ce am ridicat ancora de acolo, am navigat la adăpostul Ciprului, pentru că vânturile erau potrivnice.
Putting to sea from there, we sailed under the lee of Cyprus, because the winds were contrary.
5 Și după ce am trecut de marea Ciliciei și Pamfiliei, am ajuns la Mira, o cetate din Licia.
And when we had sailed across the sea that is off Cilicia and Pamphylia, we landed at Myra in Lycia.
6 Și acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, navigând spre Italia; și ne-a urcat în ea.
There the centurion found a ship of Alexandria sailing for Italy and put us on board.
7 Și navigând încet mai multe zile și ajungând cu greu lângă Cnidus, vântul nelăsându-ne, am navigat la adăpostul Cretei, lângă Salmona;
When we had sailed slowly many days and scarcely arrived opposite Cnidus, the wind did not allow us to go forward, so we sailed for the lee of Crete by way of Salmone;
8 Și, trecând cu greu aceasta, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune; aproape de care era cetatea Lasaia.
sailing along it with difficulty we came to a certain place called Fair Havens, near the town of Lasea.
9 Și, trecând mult timp și navigarea fiind de acum periculoasă, pentru că postul trecuse deja, Pavel i-a avertizat,
Much time had been lost and sailing was already dangerous, because even the Fast had already taken place; Paul repeatedly warned them
10 Și le-a spus: Domnilor, îmi dau seama că această călătorie va fi cu vătămare și multă pagubă, nu doar pentru încărcătură și corabie, dar și pentru viețile noastre.
saying, “Men, I perceive that the voyage is about to be with damage and great loss, not only of the cargo and the ship, but even of our lives.”
11 Cu toate acestea, centurionul l-a crezut pe căpetenia vasului și pe proprietarul corăbiei mai mult decât cele spuse de Pavel.
But the centurion was persuaded by the pilot and ship owner rather than by what Paul said.
12 Iar pentru că limanul nu era bun pentru iernat, cei mai mulți s-au înțeles să plece și de acolo, dacă ar fi posibil să ajungă cumva să ierneze la Fenix, un liman din Creta și care este orientat spre sud-vest și nord-vest.
And since the harbor was not suitable to winter in, the majority advised sailing on, to see if they could get to Phoenix in order to winter, it being a harbor of Crete facing southwest and northwest.
13 Iar când vântul de sud a suflat ușor, presupunând că și-au atins scopul, ridicând ancora, au navigat aproape de Creta.
So when the south wind blew gently, supposing that they had obtained their purpose, they weighed anchor and sailed along Crete, close to shore.
14 Dar nu după mult [timp] s-a ridicat împotriva acesteia un vânt violent, numit Euroclidon.
But not long after, a cyclonic wind blasted down from the land (it is called Euroclydon).
15 Iar când corabia a fost apucată și nu putea face față vântului, ne-am lăsat purtați de ea.
Well the ship was caught and could not head into the wind, so we gave up and were driven along.
16 Și, trecând repede pe lângă o anume insulă numită, Clauda, cu greu am fost în stare să fim stăpâni ai bărcii;
Running under the lee of a small island called Clauda, we barely managed to secure the skiff;
17 Pe care, după ce au ridicat-o, au folosit ajutoare, încingând corabia; și, temându-se ca nu cumva să fie aruncați în bancurile de nisip, au strâns pânzele și astfel au fost purtați.
when they had hoisted it aboard, they used cables to undergird the ship; and fearing that they might fall into the Syrtis, they lowered the sea anchor and so were driven along.
18 Iar noi, fiind puternic bătuți de furtună, a doua zi ei au aruncat încărcătura peste bord;
We were being so violently battered by the storm that the next day they began to jettison things,
19 Și a treia zi, noi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei.
and on the third we threw off the ship's tackle with our own hands.
20 Și după ce nu s-a arătat mai multe zile nici soare nici stele, și nu mică era furtuna peste noi, ni s-a dus atunci toată speranța că vom fi salvați.
When neither sun nor stars appeared for many days and a major storm was still pounding us, all hope that we would be saved was now taken away.
21 Iar după o îndelungată abstinență, Pavel a stat în picioare în mijlocul lor și a spus: Domnilor, trebuia să mă fi ascultat și să nu fi ridicat ancora din Creta și să câștigați această vătămare și pagubă.
Now after long abstinence from food, Paul stood up in the midst of them and said: “Well men, it would have been better to take my advice and not sail from Crete, only to ‘gain’ this damage and loss.
22 Și acum, vă îndemn să fiți cu voie bună; fiindcă nu va fi pierderea vieții niciunuia dintre voi, decât a corăbiei.
But now I urge you to take heart, because there will be no loss of life among you, only of the ship.
23 Fiindcă azi noapte a stat în picioare lângă mine îngerul Dumnezeului al căruia sunt și căruia îi servesc,
This night an angel of the God whose I am and whom I serve stood by me
24 Spunând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să fii adus în fața Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți care călătoresc cu tine.
and said: ‘Do not be afraid, Paul; you must stand before Caesar. Furthermore, God has granted you all those who sail with you.’
25 De aceea domnilor fiți cu voie bună; fiindcă îl cred pe Dumnezeu, că va fi chiar așa cum mi s-a spus.
So take courage, men, because I believe in God that it will be just as it was told me.
26 Totuși, noi trebuie să fim aruncați pe o anumită insulă.
Also, we must run aground on a certain island.”
27 Și când a venit a paisprezecea noapte, fiind aruncați în sus și în jos în Adriatica, spre miezul nopții, marinarii au presupus că se apropie de o coastă;
Now when the fourteenth night had come, as we were being driven here and there in the Adriatic, about midnight the sailors sensed that they were nearing some land.
28 Și au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; și după ce s-au dus puțin mai departe, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni.
They took a sounding and found twenty fathoms; going on a little they took a sounding again and found fifteen fathoms.
29 Atunci, temându-se ca nu cumva să fim aruncați pe stânci, au azvârlit patru ancore din pupă și doreau să se facă ziuă.
So fearing that we might be driven into a rocky area, they dropped four anchors from the stern and started praying for day to come.
30 Dar în timp ce marinarii plănuiau să fugă din corabie, după ce au coborât barca pe mare, sub pretext că intenționează să arunce ancore din proră,
Now under pretense of putting out anchors from the prow, the sailors lowered the skiff into the sea, intending to flee from the ship;
31 Pavel a spus centurionului și soldaților: Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți fi salvați.
so Paul said to the centurion and to the soldiers, “Unless these stay in the ship, you cannot be saved.”
32 Atunci, soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să cadă.
Then the soldiers severed the ropes of the skiff and let it fall away.
33 Și până să se facă ziuă, Pavel îi implora pe toți să ia mâncare, spunând: Astăzi este a paisprezecea zi de când așteptați și continuați postind, fără să luați nimic.
While the day was coming on, Paul started urging them all to receive food, saying: “Today is the fourteenth day of waiting—you continue without eating, having taken nothing.
34 De aceea vă îndemn să luați mâncare; fiindcă aceasta este pentru sănătatea voastră; fiindcă niciun fir de păr nu va cădea de pe capul vreunuia dintre voi.
Therefore I urge you to take nourishment, because this is for our survival, since not a hair will fall from the head of any of you.”
35 Iar după ce a spus astfel, a luat pâine și a adus mulțumiri lui Dumnezeu în prezența tuturor; și după ce a frânt-o, a început să mănânce.
Upon saying this he picked up some bread and gave thanks to God in front of them all; then he broke it and began to eat.
36 Atunci toți au fost cu voie bună și au luat și ei mâncare.
So they all were encouraged and took food themselves.
37 Și eram de toți în corabie două sute șaptezeci și șase de suflete.
(In all, we were two hundred seventy-six souls on the ship.)
38 Și, săturându-se cu mâncare, au ușurat corabia și au aruncat grâul în mare.
So when they had eaten enough, they started lightening the ship by throwing out the wheat into the sea.
39 Iar după ce s-a făcut ziuă nu au recunoscut pământul; dar au văzut un anumit golf cu o plajă, pe care voiau, dacă era posibil, să împingă corabia.
When it was day, they did not recognize the land, but they noticed a bay with a beach, onto which they planned to run the ship, if possible.
40 Și după ce au ridicat ancorele, s-au încredințat mării și au dezlegat funiile de la pana cârmei și au înălțat pânza principală în vânt și au ținut-o spre țărm.
Casting off the anchors they left them in the sea, at the same time untying the rudder ropes; and hoisting the foresail to the wind, they made for the beach.
41 Și, căzând pe un loc unde se întâlneau două mări, au eșuat corabia; și prora s-a înfipt tare și a rămas nemișcată, dar pupa era sfărâmată de violența valurilor.
But they fell into a place where two seas met and ran the vessel aground; the prow stuck fast and remained immovable, but the stern began to be broken up by the violence of the waves.
42 Iar voia soldaților era să ucidă prizonierii, ca nu cumva vreunul să înoate și să scape.
Now the plan of the soldiers was to kill the prisoners, lest any of them should swim away and escape.
43 Dar centurionul, voind să îl salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul; și a poruncit celor ce pot înota să se arunce primii în mare și să ajungă pe uscat;
But the centurion, wanting to save Paul, stopped them from doing it and ordered those who could swim to jump in first and go toward the land,
44 Și ceilalți, unii pe scânduri și unii pe sfărâmăturile de la corabie. Și așa s-a întâmplat că toți au scăpat în siguranță pe uscat.
followed by the rest, some on planks and some on things from the ship. And in this way they all escaped safely to the land.
