Faptele 22

1 Bărbați, frați și părinți, ascultați acum apărarea mea față de voi.

«Брати та батьки! Послухайте тепер моє виправдання перед вами».

2 (Iar ei, când au auzit că le vorbește în limba ebraică, au păstrat și mai mare tăcere, iar el a spus):

Почувши, що він говорить єврейською, вони ще більше притихли. [Павло] сказав:

3 Eu sunt într-adevăr bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în această cetate la picioarele lui Gamaliel, învățat conform cu exactitatea legii părinților și am fost zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți voi toți în această zi.

«Я юдей! Народився в Тарсі в Килікії, але виховувався в цьому місті, біля ніг Гамалиїла, навчений докладно Закону батьків [наших], ревнитель Бога, як і всі ви сьогодні.

4 Și am persecutat această cale până la moarte, legând și punând în închisori, deopotrivă bărbați și femei.

Я переслідував до смерті послідовників цього Шляху, зв’язував та кидав у в’язницю чоловіків та жінок.

5 Astfel și marele preot îmi aduce mărturie și toată adunarea bătrânilor, de la care am și primit scrisori pentru frați și m-am dus la Damasc să îi aduc pe cei de acolo legați, la Ierusalim, pentru a fi pedepsiți.

Свідки цього – первосвященник та всі старійшини, від яких я отримував листи до братів із Дамаска, щоб піти та привести до Єрусалима зв’язаними тих, хто там був, для покарання.

6 Dar s-a întâmplat, în călătoria și apropierea mea de Damasc, că pe la prânz, dintr-o dată a strălucit din cer o lumină mare în jurul meu.

І сталося, коли я вже наближався до Дамаска, приблизно опівдні, навколо мене раптом засяяло велике світло з неба.

7 Și am căzut la pământ și am auzit o voce, spunându-mi: Saule, Saule, pentru ce mă persecuți?

Я впав на землю й почув голос, який казав мені: „Савле! Савле! Чому ти переслідуєш Мене?“

8 Și eu am răspuns: Cine ești tu, Doamne? Iar el mi-a spus: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu îl persecuți.

Я спитав: „Хто Ти, Господи?“Він відповів: „Я Ісус із Назарета, Якого ти переслідуєш“.

9 Iar cei ce erau împreună cu mine au văzut într-adevăr lumina și li s-a făcut teamă; dar nu au auzit vocea celui ce îmi vorbea.

Ті, що були зі мною, бачили світло, але не розуміли голосу Того, Хто промовляв.

10 Iar eu am spus: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi-a spus: Scoală-te și du-te în Damasc; și acolo ți se va spune despre toate câte îți sunt rânduite să le faci.

Я запитав: „Господи, що мені робити?“Господь сказав: „Підведися та йди в Дамаск. Там тобі буде сказано все, що тобі призначено робити“.

11 Și în timp ce nu vedeam de gloria acelei lumini, fiind condus de mână de cei ce erau cu mine, am intrat în Damasc.

Ті, що були зі мною, за руки привели мене в Дамаск, тому що я осліп від того яскравого світла.

12 Iar unul, Anania, un bărbat evlavios conform legii, având mărturie bună de la toți iudeii care locuiau acolo,

Чоловік, на ім’я Ананія, благочестивий за Законом, про якого добре свідчили всі юдеї, що мешкали там,

13 A venit la mine și a stat în picioare și mi-a spus: Frate Saul, primește vedere. Și eu, în aceeași oră, am privit în sus spre el.

прийшов до мене й, ставши поруч, сказав: „Брате Савле, прозрій!“І тієї ж миті я побачив його.

14 Iar el a spus: Dumnezeul părinților noștri te-a ales, ca să cunoști voia lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi vocea gurii lui.

Він сказав: „Бог наших батьків обрав тебе, щоб ти пізнав Його волю, побачив Праведного та почув голос із Його вуст.

15 Pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, despre ce ai văzut și auzit.

Ти будеш перед усіма людьми Йому свідком того, що бачив та чув.

16 Și acum, de ce întârzii? Scoală-te și botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Domnului.

І тепер чому ти зволікаєш? Встань, прийми хрещення та обмий свої гріхи, прикликавши Його ім’я!“

17 Și s-a întâmplat că, după ce eu am revenit la Ierusalim, tocmai când mă rugam în templu, eu am fost în extaz;

Коли я повернувся в Єрусалим і молився в Храмі, мені було видіння.

18 Și l-am văzut, spunându-mi: Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine.

Я побачив Господа, Який казав мені: „Поспіши та скоріше вийди з Єрусалима, тому що не приймуть твого свідчення про Мене“.

19 Și eu am spus: Doamne, ei știu că am închis și am bătut în fiecare sinagogă pe cei ce au crezut în tine;

Я відповів: „Господи, вони знають, що я кидав їх у в’язницю та бив у синагогах тих, хто вірив у Тебе.

20 Și când a fost vărsat sângele martirului tău, Ștefan, stăteam și eu acolo în picioare și încuviințam moartea lui și am păzit hainele celor ce l-au ucis.

Коли проливалася кров Твого свідка Стефана, я стояв там, і схвалював це, і охороняв одяг тих, хто вбивав його“.

21 Iar el mi-a spus: Mergi, pentru că te voi trimite departe de aici, la neamuri.

Тоді Господь промовив до мене: „Іди, бо Я пошлю тебе далеко до язичників“».

22 Iar ei l-au ascultat până la acest cuvânt și și-au ridicat vocile, spunând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; fiindcă nu se cuvine să trăiască.

Натовп слухав Павла до цих слів, але тут вони почали кричати: «Геть такого із землі! Йому не слід жити!»

23 Dar pe când strigau și azvârleau hainele și aruncau praf în aer,

Вони кричали, скидали одяг та кидали пил у повітря.

24 Căpetenia a poruncit ca el să fie dus în fortăreață și a poruncit să fie cercetat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau astfel împotriva lui.

Тоді Трибун звелів відвести Павла до фортеці; він наказав бичувати та допитати його, щоб дізнатися, з якої підстави вони так на нього кричали.

25 Dar pe când îl legau cu curele, Pavel i-a spus centurionului care stătea lângă el în picioare: Vă este legiuit să biciuiți un om, un roman, și necondamnat?

Але коли прив’язали його ременями, Павло сказав сотникові, що стояв поруч: «Чи дозволено вам бичувати римського громадянина, та ще й без суду?»

26 Când a auzit centurionul, a venit și a anunțat căpetenia, spunând: Ia seama la ce faci; fiindcă acest om este roman.

Почувши це, сотник пішов до Трибуна й сказав йому: «Що ти хочеш зробити? Цей чоловік – римський громадянин».

27 Atunci căpetenia a venit și i-a zis: Spune-mi, ești roman? Iar el a spus: Da.

Трибун прийшов до Павла та спитав: ―Скажи мені, ти римський громадянин? Він відповів: ―Так.

28 Și căpetenia a răspuns: Eu, cu o mare sumă [de bani] am cumpărat această libertate. Iar Pavel a spus: Dar eu sunt chiar născut liber.

Трибун сказав: ―Я придбав це громадянство за чималу суму грошей. Павло ж відповів: ―А я народився [римлянином].

29 Atunci, îndată s-au îndepărtat de el cei ce trebuiau să îl cerceteze; iar căpeteniei îi era și ei teamă după ce a aflat că era roman și pentru că îl legase.

Ті, що мали його допитати, негайно відійшли від нього. Трибун дуже злякався, збагнувши, що він зв’язав римського громадянина.

30 Iar a doua zi, pentru că voia să știe într-adevăr pentru ce fusese acuzat de iudei, l-a dezlegat din legăturile sale și a poruncit marilor preoți și întregului lor consiliu să vină; și l-a adus jos pe Pavel și l-a pus înaintea lor.

Наступного дня, бажаючи дізнатися достеменно, чому юдеї звинувачують його, Трибун розв’язав його та наказав, щоб зібралися первосвященники й весь Синедріон. Потім він увів Павла та поставив перед ними.