2 Samuel 9

1 Și David a spus: Mai este cineva care să fi rămas din casa lui Saul, ca să îi arăt bunătate din cauza lui Ionatan?

Monda pedig Dávid: Maradt-é még valaki a Saul házanépe közül, hogy irgalmasságot cselekedjem ő vele Jonathánért?

2 Și era din casa lui Saul un servitor al cărui nume era Țiba. Și când l-au chemat la David, împăratul i-a spus: Ești tu Țiba? Și el a spus: Al tău servitor.

Vala pedig Saul házából egy szolga, kinek neve vala Siba, kit Dávidhoz szólítának, és monda a király néki: Te vagy-é Siba? Felele: Én vagyok a te szolgád.

3 Și împăratul a spus: Mai este cineva din casa lui Saul, ca să îi arăt bunătatea lui Dumnezeu? Și Țiba a spus împăratului: Ionatan mai are încă un fiu, care este șchiop de picioare.

Akkor monda a király: Maradt-é még valaki a Saul házanépe közül, hogy cselekedjem vele az Isten irgalmasságát? Felele Siba a királynak: Van még Jonathánnak egy fia, ki mind a két lábára sánta.

4 Și împăratul i-a spus: Unde este el? Și Țiba a spus împăratului: Iată, el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, în Lodebar.

Monda néki a király: Hol van? És monda Siba a királynak: Ímé az Ammiel fiának, Mákirnak házában van Ló-Debárban.

5 Atunci împăratul David a trimis și l-a scos din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.

Akkor elkülde Dávid király, és elhozatá őt a Mákirnak, az Ammiel fiának házából Ló-Debárból.

6 Acum, când Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu fața la pământ și s-a prosternat. Și David a spus: Mefiboșet. Iar el a răspuns: Iată, pe servitorul tău!

És mikor megérkezett Dávidhoz Méfibóset, Jonathánnak a Saul fiának fia, arczczal leborula, és tisztességet tőn néki; és monda Dávid: Méfibóset! ki felele: Ímhol a te szolgád.

7 Și David i-a spus: Nu te teme, pentru că îți voi arăta într-adevăr bunătate, de dragul lui Ionatan, tatăl tău, și îți voi da înapoi tot pământul lui Saul, tatăl tău; și tu vei mânca pâine la masa mea continuu.

Monda néki Dávid: Ne félj; mert kétség nélkül irgalmasságot cselekeszem veled Jonathánért, a te atyádért; és visszaadom néked Saulnak, a te nagyatyádnak minden majorságát, és néked mindenkor asztalomnál lesz ételed.

8 Și el s-a plecat și a spus: Ce este servitorul tău, ca să privești la un astfel de câine mort cum sunt eu?

Akkor fejet hajta Méfibóset, és monda: Micsoda a te szolgád, hogy a holt ebre reá tekintettél, minemű én vagyok?

9 Atunci împăratul l-a chemat pe Țiba, servitorul lui Saul, și i-a spus: Am dat fiului stăpânului tău tot ce a aparținut lui Saul și întregii sale case.

Szólítá azután a király Sibát, Saulnak szolgáját, és monda néki: Valamije volt Saulnak és egész háznépének, mindazokat a te urad fiának adtam.

10 Tu, de aceea, și fiii tăi și servitorii tăi, veți ara pământul pentru el și tu vei aduce roadele, ca fiul stăpânului tău să aibă mâncare să mănânce; dar Mefiboșet, fiul stăpânului tău, va mânca pâine întotdeauna la masa mea. Acum Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de servitori.

A majorságnak azért te viseljed gondját, és a te fiaid és szolgáid, és beszolgáltassad, hogy legyen a te urad fiának kenyere, melylyel éljen. Méfibóset pedig, a te uradnak fia, az én asztalomnál eszik mindenkor. Vala pedig Sibának tizenöt fia és húsz szolgája.

11 Atunci Țiba a spus împăratului: Conform cu toate câte a poruncit domnul meu, împăratul, servitorului său, astfel va face servitorul tău. Cât despre Mefiboșet, a spus împăratul, el va mânca la masa mea, ca unul dintre fiii împăratului.

Felele Siba a királynak: Valamit az én uram, a király parancsol nékem, szolgájának, a képen cselekeszik a te szolgád. És Méfibóset az én asztalomnál eszik, mint a király fiainak egyike.

12 Și Mefiboșet avea un fiu tânăr, al cărui nume era Mica. Și toți câți au locuit în casa lui Țiba erau servitori lui Mefiboșet.

Vala pedig Méfibósetnek egy fiacskája, kinek neve Mika vala; a Siba házában lakozók pedig mindnyájan Méfibóset szolgái valának.

13 Astfel Mefiboșet a locuit în Ierusalim, fiindcă mânca la masa împăratului continuu; și el era șchiop la ambele picioare.

Méfibóset tehát Jeruzsálemben lakozék, mert mindenkor a király asztalánál eszik vala; és ő mind a két lábára sánta vala.