2 Corinteni 7
1 De aceea având aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim de fiecare întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teama de Dumnezeu.
Having therefore, these, promises, beloved, let us purify ourselves from all pollution of flesh and spirit, perfecting holiness in fear of God.
2 Primiți-ne; noi nu am nedreptățit pe nimeni, nu am corupt pe nimeni, nu am înșelat pe nimeni.
Give place to us! no one, have we wronged, no one, have we corrupted, no one, have we defrauded.
3 Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că sunteți în inimile noastre pentru a muri și a trăi cu voi.
Unto condemnation, I am not saying [this], for I have before said—In our hearts, are ye, to the end we may die together and live together.
4 Mare este cutezanța vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru.
Great, is my freedom of speech towards you, great, is my boasting in behalf of you: I am filled with the encouragement, I am greatly superabounding with the joy, in all our tribulation.
5 Fiindcă și după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiți din toate părțile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.
For, even when we came into Macedonia, no relief at all, had our flesh; but, in every way, were we in tribulation, —without, fightings! within, fears!
6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiți, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
But, he who encourageth them that are brought low, encouraged us, —even God, —by the presence of Titus.
7 Și nu doar prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, așa că eu m-am bucurat mai mult.
Not, however, by his presence alone, but also by the encouragement wherewith he had been encouraged over you: recounting unto us your earnest desire, your lamentation, your zeal in my behalf. So that I the more rejoiced.
8 Pentru că deși v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deși m-am pocăit; fiindcă văd că aceeași epistolă v-a întristat, cel puțin pentru un timp.
Because, if I even grieved you by the letter, I do not regret, —though I could even have regretted, —I see that that letter, if even for an hour, did cause you grief.
9 Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință; fiindcă v-ați întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveți pagubă în nimic.
Now, am I rejoicing, —not that ye were grieved, but that ye were grieved unto repentance; for ye were grieved according to God, in order that, in nothing, should ye receive damage from us.
10 Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăință până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.
For, grief according to God, worketh, repentance unto salvation, not to be regretted; although, the grieving of the world, worketh, death.
11 Căci, iată, același lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguință a lucrat în voi, și ce dezvinovățire, și ce indignare, și ce teamă, și ce dor, și ce zel, și ce răzbunare! În toate v-ați dovedit a fi curați în lucrul acesta.
For lo! this very thing—the being caused to grieve, according to God: —what manner of diligence it wrought out in you, —nay! defence, —nay! sore displeasure, —nay! fear, —nay! earnest desire, —nay! jealousy, —nay! avenging. In every way, ye shewed yourselves to be, chaste, in the matter.
12 De aceea deși v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguința noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate.
Hence, if I even wrote unto you, it was not for the sake of him that did the wrong, [nay] not even for the sake of him that suffered the wrong; but for the sake of your earnestness, which was on our account, being made manifest unto you, before God: -
13 Din această cauză am fost mângâiați în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți.
For this cause, have we received encouragement. In addition to our encouragement, however, much more abundantly, have we rejoiced over the joy of Titus, —that his spirit hath received refreshment from you all,
14 Căci dacă m-am fălit [înaintea] lui cu ceva despre voi, nu mă rușinez; ci așa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar așa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr.
That, if in anything—unto him—in your behalf—I have boasted, I have not been put to shame; but, as, all things, in truth, we told you, so, even our boasting before Titus, turned out to be, truth.
15 Și simpatia lui lăuntrică este mai abundentă față de voi, când își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum l-ați primit cu teamă și [cu] tremur.
And, his tender affections, are, much more abundantly towards you, when he calleth to mind the obedience, of you all, —how, with fear and trembling, ye gave him welcome.
16 De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.
I rejoice that, in everything, I am of good courage respecting you.
