2 Corinteni 7
1 De aceea având aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim de fiecare întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teama de Dumnezeu.
Having therefore these promises, beloved, let us cleanse ourselves from all defilement of flesh and spirit, perfecting holiness in the fear of God.
2 Primiți-ne; noi nu am nedreptățit pe nimeni, nu am corupt pe nimeni, nu am înșelat pe nimeni.
Make room for us; we have wronged no one, we have corrupted no one, we have exploited no one.
3 Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că sunteți în inimile noastre pentru a muri și a trăi cu voi.
I do not say this to condemn you; I have said before that you are in our hearts, whether to die together or to live together.
4 Mare este cutezanța vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru.
I have great confidence in you; I do a lot of boasting about you. I am filled with encouragement, overflowing with joy in spite of all our affliction.
5 Fiindcă și după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiți din toate părțile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.
Now indeed, when we came into Macedonia we had no physical rest, but were surrounded by affliction—conflicts on the outside, fears on the inside.
6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiți, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
But the God who encourages the lowly encouraged us by the coming of Titus;
7 Și nu doar prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, așa că eu m-am bucurat mai mult.
and not only by his coming, but also by how much he was encouraged over you as he reported to us your longing, your mourning, your zeal in my stead, so that I rejoiced even more.
8 Pentru că deși v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deși m-am pocăit; fiindcă văd că aceeași epistolă v-a întristat, cel puțin pentru un timp.
Even though that letter caused you sorrow, I do not regret it (though I almost did), because I perceive that the letter made you sorry, though only for a while.
9 Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință; fiindcă v-ați întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveți pagubă în nimic.
Now I rejoice, not that you were made sorry, but that your sorrow led to repentance. For you were made sorry as God intended, so as not to be harmed by us in any way.
10 Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăință până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.
Now godly sorrow produces repentance into salvation without regret, but the world's sorrow produces death.
11 Căci, iată, același lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguință a lucrat în voi, și ce dezvinovățire, și ce indignare, și ce teamă, și ce dor, și ce zel, și ce răzbunare! În toate v-ați dovedit a fi curați în lucrul acesta.
Just consider your own being caused to sorrow in a godly manner, how much diligence it produced in you—what self-defense, what indignation, what alarm, what longing, what zeal, what punishment! At every point you have demonstrated yourselves to be clear in the matter.
12 De aceea deși v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguința noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate.
So even though I wrote to you, it was not for the sake of the wrongdoer, nor for that of the victim, but, before God, so that your real commitment to us might be made clear to you.
13 Din această cauză am fost mângâiați în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți.
We have been encouraged by all this. Because of your encouragement, we rejoiced all the more over the joy of Titus, because his spirit has been refreshed by you all.
14 Căci dacă m-am fălit [înaintea] lui cu ceva despre voi, nu mă rușinez; ci așa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar așa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr.
Because wherein I boasted to him about you, I was not put to shame, but just as everything we spoke to you was true, so also our boasting to Titus proved to be true.
15 Și simpatia lui lăuntrică este mai abundentă față de voi, când își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum l-ați primit cu teamă și [cu] tremur.
Also, his affection for you is all the greater, as he remembers your collective obedience as you received him with fear and trembling.
16 De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.
I am so glad that I have complete confidence in you.
