2 Corinteni 7
1 De aceea având aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim de fiecare întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teama de Dumnezeu.
Palung ih ampuinawk, hae lokkamhaih a tawnh o pongah, taksa hoi poek ciim ai hmuennawk boih to ciimcai o sak si loe, Sithaw zithaih hoiah ciimcaihaih bangah akoep o si.
2 Primiți-ne; noi nu am nedreptățit pe nimeni, nu am corupt pe nimeni, nu am înșelat pe nimeni.
Kaicae han poekhaih palung to paong oh; kaicae loe mi kawbaktih kami nuiah doeh sethaih ka sah o ai, mi kawbaktih doeh kam ro o sak ai, mi kawbaktih doeh ka ling o ai.
3 Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că sunteți în inimile noastre pentru a muri și a trăi cu voi.
Nangcae lokcaek hanah hae lok hae ka thui ai: nangcae hoi nawnto hing moe, nawnto duek han khoek to kang palung o, tiah kang thuih o boeh.
4 Mare este cutezanța vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru.
Nangcae nuiah paroeai amoekhaih ka tawnh, nangcae nuiah paroeai amoekhaih ka tawnh pongah, monghaih hoiah ka koi, congca raihaih ka tongh o naah doeh, paroeai anghoehaih ka tawnh.
5 Fiindcă și după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiți din toate părțile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.
Macedonia prae ah kang zoh o naah, kaicae takpum anghakhaih om ai, ahmuen kruekah raihaih ka tong o; tasa bangah misa angtukhaih oh moe, palung thungah zithaih to oh.
6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiți, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
Toe Titu angzohhaih rang hoiah, palungboeng kaminawk monghaih paekkung Sithaw mah monghaih to ang paek.
7 Și nu doar prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, așa că eu m-am bucurat mai mult.
Titu angzoh pongah oephaih ka tawn o khue ai ah, anih na bomh o haih, kai hnuk han na koeh o haih, kai palung nang set o haih hoi kai nang mawn o haih loknawk to anih mah ang thuih pongah, anghoehaih ka tawnh aep.
8 Pentru că deși v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deși m-am pocăit; fiindcă văd că aceeași epistolă v-a întristat, cel puțin pentru un timp.
Ka capat mah nangcae palungsaesak doeh om tih, hmaloe ah loe dawnpakhuemhaih ka tawnh; toe vaihi loe dawnpakhuemhaih ka tawn ai boeh: nawnetta thung capat mah nangcae palung ang set o sak, tiah ka panoek.
9 Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință; fiindcă v-ați întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveți pagubă în nimic.
Palung kang set o sak pongah, anghoehaih ka tawnh tih haih ih na ai ni, toe dawnpakhuemhaih tawnh thai hanah palung na set o pongah ni kang hoe: ka sak o ih hmuen mah nangcae ih atho to zoksak han ai ah, Sithaw koehhaih baktiah ni palung kang set o sak.
10 Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăință până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.
Sithaw bangah palungsethaih mah loe dawnpakhuem rumram ih na ai ah, amkhrai thai ai pahlonghaih omsak, tangtang dawnpakhuemhaih to tacawtsak; toe long bang ih palungsethaih mah loe duekhaih to oh sak.
11 Căci, iată, același lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguință a lucrat în voi, și ce dezvinovățire, și ce indignare, și ce teamă, și ce dor, și ce zel, și ce răzbunare! În toate v-ați dovedit a fi curați în lucrul acesta.
Sithaw bang ih palungsethaih mah loe, kawbaktih nangcae zaehaih maw ohsak, ue, kawbaktih palungphuihaih maw ciimsak, ue, kawbaktih zithaih, ue, kawbaktih sak koehhaih, ue, kawbaktih tha pathokhaih, ue, kawbaktih lokcaekhaih maw ohsak, tito khen oh! Nangcae loe hae hmuennawk boih ah zaehaih na tawn o ai, tito amtueng boeh.
12 De aceea deși v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguința noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate.
To pongah, nangcae khaeah ca ka tarik naah, sakpazaehaih tawn kami hoi zaehaih sah kami to khet moe, tarik ih na ai ni, Sithaw hmaa ah nangcae kang khetzawnhaih amtueng thai han ih ni ka tarik.
13 Din această cauză am fost mângâiați în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți.
To pongah nangcae monghaih rang hoiah kaicae doeh monghaih ka tawnh o toeng: ue, anih mawnhaih tawnh han ai ah tha na paek o pongah, Titu anghoehaih mah kaicae anghoehaih oh sak aep.
14 Căci dacă m-am fălit [înaintea] lui cu ceva despre voi, nu mă rușinez; ci așa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar așa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr.
Anih khaeah nangcae amoekhaih lok ka thuih cadoeh, ka zat ai; hmuennawk boih ah loktang lok kang thuih o pongah, Titu khaeah ka thuih ih nangcae amoek haih lok doeh tangtang ni, tiah amtueng.
15 Și simpatia lui lăuntrică este mai abundentă față de voi, când își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum l-ați primit cu teamă și [cu] tremur.
Anih to na talawk o moe, tasoehhaih hoi zithaih hoiah anih ih lok to na tahngaih pae o, tiah Titu mah panoek naah, nangcae nuiah a tawnh ih anih amlunghaih to sang aep aep.
16 De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.
Hmuennawk boih ah nangcae nuiah oephaih ka tawnh pongah, anghoehaih hoiah ka oh boeh.
