2 Corinteni 6
1 Atunci noi, conlucrători cu el, vă implorăm de asemenea ca voi să nu primiți harul lui Dumnezeu în zadar.
Adiuvantes autem exhortamur ne in vacuum gratiam Dei recipiatis.
2 (Fiindcă el spune: La timpul acceptat te-am ascultat și în ziua salvării te-am ajutat; iată acum este timpul acceptat; iată acum este ziua salvării.)
Ait enim: Tempore accepto exaudivi te, et in die salutis adiuvi te. Ecce nunc tempus acceptabile, ecce nunc dies salutis.
3 Nedând poticnire în nimic, ca nu cumva serviciul să fie defăimat,
nemini dantes ullam offensionem, ut non vituperetur ministerium nostrum:
4 Ci în toate dovedindu-ne pe noi înșine ca servitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
sed in omnibus exhibeamus nosmetipsos sicut Dei ministros in multa patientia, in tribulationibus, in necessitatibus, in angustiis,
5 În biciuiri, în închisori, în răscoale, în munci, în vegheri, în posturi,
in plagis, in carceribus, in seditionibus, in laboribus, in vigiliis, in ieiuniis,
6 Prin puritate, prin cunoaștere, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută,
in castitate, in scientia, in longanimitate, in suavitate, in Spiritu sancto, in charitate non ficta,
7 Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armura dreptății din dreapta și din stânga,
in verbo veritatis, in virtute Dei, per arma iustitiæ a dextris, et a sinistris,
8 Prin onoare și dezonoare, prin vorbire de rău și vorbire de bine, ca înșelători și totuși adevărați,
per gloriam, et ignobilitatem, per infamiam, et bonam famam: ut seductores, et veraces, sicut qui ignoti, et cogniti:
9 Ca necunoscuți și totuși bine cunoscuți; ca murind și iată, trăim; ca fiind disciplinați și nu uciși;
quasi morientes, et ecce vivimus: ut castigati, et non mortificati:
10 Ca întristați, totuși totdeauna bucurându-ne; ca săraci, totuși făcând bogați pe mulți; ca neavând nimic și totuși stăpânind toate.
quasi tristes, semper autem gaudentes: sicut egentes, multos autem locupletantes: tamquam nihil habentes, et omnia possidentes.
11 Corintenilor, gura noastră este deschisă spre voi, inima noastră s-a lărgit!
Os nostrum patet ad vos, o Corinthii, cor nostrum dilatatum est.
12 Nu sunteți strâmtorați în noi, ci sunteți strâmtorați în adâncurile voastre.
Non angustiamini in nobis: angustiamini autem in visceribus vestris:
13 Dar ca răsplată de același fel, (vă vorbesc ca unor copii ai mei, ) lărgiți-vă și voi.
eandem autem habentes renumerationem, tamquam filiis dico: dilatamini et vos.
14 Nu vă înjugați în mod inegal cu cei ce nu cred; fiindcă ce părtășie are dreptatea la fărădelege? Și ce comuniune are lumina cu întunericul?
Nolite iugum ducere cum infidelibus. Quæ enim participatio iustitiæ cum iniquitate? Aut quæ societas luci ad tenebras?
15 Și ce armonie este între Cristos și Belial? Sau ce parte are cel ce crede cu cel ce nu crede?
Quæ autem conventio Christi ad Belial? Aut quæ pars fideli cum infideli?
16 Și ce înțelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Fiindcă voi sunteți templul Dumnezeului cel viu așa cum a spus Dumnezeu: Voi locui în ei și voi umbla între ei; și voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul meu.
Qui autem consensus templo Dei cum idolis? Vos enim estis templum Dei vivi, sicut dicit Deus: Quoniam inhabitabo in illis, et inambulabo inter eos, et ero illorum Deus, et ipsi erunt mihi populus.
17 De aceea ieșiți din mijlocul lor și fiți separați, spune Domnul, și nu atingeți ce este necurat; și vă voi primi.
Propter quod exite de medio eorum, et separamini, dicit Dominus, et immundum ne tetigeritis:
18 Și vă voi fi Tată, și voi îmi veți fi fii și fiice, spune Domnul Cel Atotputernic.
et ego recipiam vos: et ero vobis in patrem, et vos eritis mihi in filios, et filias, dicit Dominus omnipotens.
