2 Corinteni 6

1 Atunci noi, conlucrători cu el, vă implorăm de asemenea ca voi să nu primiți harul lui Dumnezeu în zadar.

συνεργουντες δε και παρακαλουμεν μη εις κενον την χαριν του θεου δεξασθαι υμας

2 (Fiindcă el spune: La timpul acceptat te-am ascultat și în ziua salvării te-am ajutat; iată acum este timpul acceptat; iată acum este ziua salvării.)

λεγει γαρ καιρω δεκτω επηκουσα σου και εν ημερα σωτηριας εβοηθησα σοι ιδου νυν καιρος ευπροσδεκτος ιδου νυν ημερα σωτηριας

3 Nedând poticnire în nimic, ca nu cumva serviciul să fie defăimat,

μηδεμιαν εν μηδενι διδοντες προσκοπην ινα μη μωμηθη η διακονια

4 Ci în toate dovedindu-ne pe noi înșine ca servitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,

αλλ εν παντι συνιστωντες εαυτους ως θεου διακονοι εν υπομονη πολλη εν θλιψεσιν εν αναγκαις εν στενοχωριαις

5 În biciuiri, în închisori, în răscoale, în munci, în vegheri, în posturi,

εν πληγαις εν φυλακαις εν ακαταστασιαις εν κοποις εν αγρυπνιαις εν νηστειαις

6 Prin puritate, prin cunoaștere, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută,

εν αγνοτητι εν γνωσει εν μακροθυμια εν χρηστοτητι εν πνευματι αγιω εν αγαπη ανυποκριτω

7 Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armura dreptății din dreapta și din stânga,

εν λογω αληθειας εν δυναμει θεου δια των οπλων της δικαιοσυνης των δεξιων και αριστερων

8 Prin onoare și dezonoare, prin vorbire de rău și vorbire de bine, ca înșelători și totuși adevărați,

δια δοξης και ατιμιας δια δυσφημιας και ευφημιας ως πλανοι και αληθεις

9 Ca necunoscuți și totuși bine cunoscuți; ca murind și iată, trăim; ca fiind disciplinați și nu uciși;

ως αγνοουμενοι και επιγινωσκομενοι ως αποθνησκοντες και ιδου ζωμεν ως παιδευομενοι και μη θανατουμενοι

10 Ca întristați, totuși totdeauna bucurându-ne; ca săraci, totuși făcând bogați pe mulți; ca neavând nimic și totuși stăpânind toate.

ως λυπουμενοι αει δε χαιροντες ως πτωχοι πολλους δε πλουτιζοντες ως μηδεν εχοντες και παντα κατεχοντες

11 Corintenilor, gura noastră este deschisă spre voi, inima noastră s-a lărgit!

το στομα ημων ανεωγεν προς υμας κορινθιοι η καρδια ημων πεπλατυνται

12 Nu sunteți strâmtorați în noi, ci sunteți strâmtorați în adâncurile voastre.

ου στενοχωρεισθε εν ημιν στενοχωρεισθε δε εν τοις σπλαγχνοις υμων

13 Dar ca răsplată de același fel, (vă vorbesc ca unor copii ai mei, ) lărgiți-vă și voi.

την δε αυτην αντιμισθιαν ως τεκνοις λεγω πλατυνθητε και υμεις

14 Nu vă înjugați în mod inegal cu cei ce nu cred; fiindcă ce părtășie are dreptatea la fărădelege? Și ce comuniune are lumina cu întunericul?

μη γινεσθε ετεροζυγουντες απιστοις τις γαρ μετοχη δικαιοσυνη και ανομια τις δε κοινωνια φωτι προς σκοτος

15 Și ce armonie este între Cristos și Belial? Sau ce parte are cel ce crede cu cel ce nu crede?

τις δε συμφωνησις χριστω προς βελιαρ η τις μερις πιστω μετα απιστου

16 Și ce înțelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Fiindcă voi sunteți templul Dumnezeului cel viu așa cum a spus Dumnezeu: Voi locui în ei și voi umbla între ei; și voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul meu.

τις δε συγκαταθεσις ναω θεου μετα ειδωλων υμεις γαρ ναος θεου εστε ζωντος καθως ειπεν ο θεος οτι ενοικησω εν αυτοις και εμπεριπατησω και εσομαι αυτων θεος και αυτοι εσονται μοι λαος

17 De aceea ieșiți din mijlocul lor și fiți separați, spune Domnul, și nu atingeți ce este necurat; și vă voi primi.

διο εξελθετε εκ μεσου αυτων και αφορισθητε λεγει κυριος και ακαθαρτου μη απτεσθε καγω εισδεξομαι υμας

18 Și vă voi fi Tată, și voi îmi veți fi fii și fiice, spune Domnul Cel Atotputernic.

και εσομαι υμιν εις πατερα και υμεις εσεσθε μοι εις υιους και θυγατερας λεγει κυριος παντοκρατωρ