2 Corinteni 3
1 Începem din nou să ne recomandăm pe noi înșine? Sau ne trebuie, ca altora, epistole de recomandare către voi, sau recomandări din partea voastră?
Are we to begin again, ourselves, to commend? or have we need, like some, of commendatory letters unto you, or from you?
2 Voi sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii;
Our letter, ye, are, inscribed in our hearts, noted and read by all men:
3 Fiind arătați pe față a fi epistola lui Cristos servită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel viu; nu în table de piatră, ci în table de carne ale inimii.
Manifesting yourselves that ye are a letter of Christ, ministered by us, —inscribed—not with ink, but with [the] Spirit of a Living God, not in tablets of stone, but in tablets [which are] hearts of flesh.
4 Și astfel de încredere avem prin Cristos către Dumnezeu,
But, such confidence as this, have we, through the Christ, towards God.
5 Nu că suntem suficienți prin noi înșine să gândim ceva ca din noi înșine, dar abilitatea noastră este de la Dumnezeu,
Not that, of our own selves, sufficient, are we, to reckon anything as of ourselves, but, our sufficiency, is of God; —
6 Care de asemenea ne-a făcut servitori capabili ai noului testament; nu ai literei, ci ai duhului, fiindcă litera ucide, dar duhul dă viață.
Who also hath made us sufficient to be ministers of a new covenant—not of letter, but of spirit, for, the letter, killeth, whereas, the Spirit, maketh alive.
7 Dar dacă serviciul morții scris și săpat în pietre era cu glorie, încât copiii lui Israel nu puteau să privească țintă la fața lui Moise din cauza gloriei feței lui, glorie care urma să fie desființată,
But, if, the ministry of death, in letters engraven in stones, was brought into existence with glory, so that the sons of Israel could not look steadfastly into the face of Moses, by reason of the glory of his face—which [glory] was to be done away,
8 Cum să nu fie mai degrabă cu glorie serviciul duhului?
How shall not, rather, the ministry of the Spirit, be with glory?
9 Căci dacă serviciul condamnării este glorie, cu cât mai mult serviciul dreptății îl întrece în glorie;
For, if, the ministry of condemnation was glory, much rather, doth the ministry of righteousness abound with glory,
10 Fiindcă tocmai ce a fost făcut glorios în acest sens, nu avea glorie, din cauza gloriei care o întrece cu mult.
For that which hath been made glorious, hath not even been made glorious, in this respect, —by reason of the surpassing glory.
11 Căci dacă ce este desființat era cu glorie, cu cât mai mult ceea ce rămâne este cu glorie.
For, if that which was to be done away [was brought in] with glory, much more, that which is to abide, is in glory.
12 Văzând atunci că avem o astfel de speranță, [ne] folosim de mare cutezanță în vorbire;
Having, then, such hope as this, great openness of speech, do we use; —
13 Și nu ca Moise, care a pus un văl peste fața lui, încât copiii lui Israel să nu privească țintă la sfârșitul a ceea ce este desființat.
And are not just like Moses, [who] kept putting a veil upon his face, so that the sons of Israel should not look steadily unto the end of that which was to be done away.
14 Dar mințile lor au fost orbite, fiindcă până în această zi, același văl, care este desființat în Cristos, rămâne neridicat la citirea vechiului testament.
But their thoughts were turned into stone: for, until this very day, the same veil, upon the reading of the old covenant, abideth, not to be removed, because, in Christ, it is to be done away;
15 Căci până astăzi, când Moise este citit, vălul este întins peste inima lor.
But, until this day, whensoever Moses is read, a veil upon their heart, doth lie;
16 Cu toate acestea, când se va întoarce la Domnul, vălul va fi înlăturat.
Howbeit, whensoever he turneth unto [the] Lord, he taketh off the veil:
17 Căci acel Duh este Domnul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
And, the Lord, is, the Spirit: now, where the Spirit of one who is Lord [is, there is] freedom!
18 Dar noi toți, cu fața descoperită, privind ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbați în același chip din glorie în glorie, chiar prin Duhul Domnului.
And, we all, with unveiled face, receiving and reflecting, the glory of [the] Lord, into the same image, are being transformed, from glory into glory, —even as from a Spirit that is Lord.
