2 Corinteni 2

1 Dar am decis aceasta în mine însumi, că nu voi veni din nou la voi în întristare.

Je me suis donc décidé à ne pas revenir une seconde fois chez vous pour vous attrister

2 Căci, dacă eu vă întristez, cine este atunci cel ce mă bucură, decât același care este întristat de mine?

(car si je vous attristais, que deviendrais-je, n'ayant pour m'égayer que celui que j'aurais attristé?); et je vous ai écrit.

3 Și v-am scris același lucru, ca nu cumva venind, să am întristare de la cei de la care trebuia să am bucurie; având încredere în voi toți, că bucuria mea este a voastră a tuturor.

Je vous ai écrit pour qu'à mon arrivée ceux qui devaient me donner de la joie ne me fissent pas de chagrin; j'étais convaincu, et cela de vous tous, que ma joie est aussi la vôtre à tous.

4 Fiindcă v-am scris din mult necaz și chin al inimii, cu multe lacrimi; nu ca să fiți mâhniți, ci ca să știți dragostea pe care o am din abundență pentru voi.

J'étais profondément affligé, j'avais le coeur serré, je pleurais en vous écrivant, non que je voulusse vous faire de la peine, mais vous montrer l'amour sans bornes que j'ai pour vous.

5 Dar dacă vreunul a provocat mâhnire, pe mine nu m-a mâhnit, decât în parte, ca nu cumva să vă împovărez pe toți.

Si l'un de vous en particulier a été une cause de tristesse, ce n'est pas moi personnellement, non je ne veux pas l'accabler, c'est vous tous, en un sens, qu'il a attristés.

6 Îi este destulă unui astfel de om această pedeapsă, care i-a fost dată de mulți;

Ce blâme général est pour lui un châtiment suffisant; aussi vous faut-il au contraire lui accorder sa grâce et le consoler de peur qu'il ne succombe à un trop grand chagrin.

7 Așa că din contră, voi ar trebui mai degrabă să îl iertați și să îl mângâiați, încât unul ca acesta să nu fie copleșit de prea multă întristare.

Prenez donc, je vous prie, une décision charitable à son égard;

8 De aceea vă implor să confirmați dragostea voastră pentru el;

car j'avais un but en vous écrivant, je voulais vous mettre à l'épreuve et voir si vous m'obéissiez en toutes choses.

9 Fiindcă v-am scris și cu acest scop, ca să cunosc dovedirea voastră, dacă sunteți ascultători în toate.

Si vous lui accordez sa grâce, il a aussi la mienne; et, quant à moi,

10 Cui îi iertați voi ceva, îi iert și eu, pentru că și eu, dacă am iertat ceva, de dragul vostru am iertat în persoana lui Cristos.

si je l'accorde, c'est à cause de vous, c'est en présence du Christ que je l'accorde,

11 Ca nu cumva Satan să profite de noi, fiindcă nu suntem neștiutori ai planurilor lui.

et pour que nous ne fassions pas les affaires de Satan dont les desseins nous sont bien connus.

12 Mai mult, când am venit la Troa pentru [a predica] evanghelia lui Cristos și mi s-a deschis o ușă prin Domnul,

J'étais allé à Troas pour annoncer l'Évangile du Christ, le Seigneur m'y ouvrait une porte,

13 Nu am avut odihnă în duhul meu, fiindcă nu am găsit pe Titus, fratele meu, ci, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat în Macedonia.

et cependant je n'y ai pas eu l'esprit en repos parce que je n'y ai pas rencontré mon frère Tite, aussi ai-je pris congé des frères, et suis-je parti pour la Macédoine.

14 Acum mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care totdeauna ne face să triumfăm în Cristos și care face cunoscută aroma cunoașterii lui prin noi, în fiecare loc.

Grâces soient à Dieu qui nous fait sans cesse triompher en Christ et qui, en tout lieu, répand par nous sa connaissance comme on répand un parfum.

15 Fiindcă lui Dumnezeu îi suntem o aromă dulce a lui Cristos, în cei ce sunt salvați și în cei ce pier;

Car le parfum de Christ c'est nous qui le sommes pour Dieu et parmi les sauvés et parmi ceux qui vont périr;

16 Pentru unii, suntem aroma morții pentru moarte; iar pentru ceilalți, aroma vieții pentru viață. Și cine este suficient pentru acestea?

pour ceux-ci cette odeur vient de la mort et va à la mort, pour ceux-là elle vient de la vie et va à la vie; — (à cette tâche qui suffira?) —

17 Fiindcă nu suntem asemenea celor mulți, care corup cuvântul lui Dumnezeu; dar ca din sinceritate, dar ca din Dumnezeu, înaintea feței lui Dumnezeu vorbim în Cristos.

nous ne sommes pas, en effet, comme le grand nombre, nous ne frelatons pas la parole de Dieu, mais c'est avec sincérité, mais c'est telle qu'elle vient de Dieu, c'est devant Dieu, c'est en Christ que nous la prêchons.