2 Corinteni 11

1 Aș dori să îmi răbdați o mică nebunie; și, într-adevăr, răbdați-mă.

Aș vrea să mă îndurați cu puțină nebunie, dar, într-adevăr, mă îndurați.

2 Fiindcă sunt gelos pe voi cu o gelozie dumnezeiască, fiindcă v-am logodit cu un singur soț, ca să vă înfățișez lui Cristos ca pe o fecioară castă.

Căci sunt gelos pe voi cu o gelozie dumnezeiască. Căci te-am făgăduit în căsătorie unui singur soț, ca să te prezint lui Hristos ca o fecioară curată.

3 Dar mă tem ca nu cumva în vreun fel, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva prin viclenia lui, tot așa mințile voastre să fie corupte de la simplitatea care este în Cristos.

Dar mă tem că, cumva, după cum șarpele a înșelat-o pe Eva cu viclenia lui, tot așa și mințile voastre ar putea fi corupte de la simplitatea care este în Hristos.

4 Căci dacă cel ce vine predică pe un alt Isus, pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiți un duh diferit, pe care nu l-ați primit, sau o evanghelie diferită, pe care nu ați acceptat-o, ați putea să îl răbdați bine.

Căci, dacă cel care vine predică un alt Isus pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiți un alt spirit pe care nu l-ați primit, sau o altă “veste bună” pe care nu ați acceptat-o, ați suportat destul de bine acest lucru.

5 Fiindcă presupun că nu am fost cu nimic mai prejos decât apostolii cei mai mari dintre cei mai mari.

Căci socotesc că nu sunt deloc în urma celor mai buni apostoli.

6 Dar chiar dacă eu sunt necioplit în vorbire, totuși nu în cunoaștere; ci în toate suntem cunoscuți pe deplin printre voi.

Dar, chiar dacă sunt nepriceput în vorbire, nu sunt nepriceput în cunoaștere. Nu, în toate felurile vi s-a descoperit totul.

7 Sau am făcut un păcat umilindu-mă pe mine însumi ca voi să fiți înălțați, pentru că v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu în dar?

Sau am păcătuit eu, umilindu-mă pe mine însumi, ca să vă înalț pe voi, pentru că v-am propovăduit gratuit vestea cea bună a lui Dumnezeu?

8 Am jefuit alte biserici, luând de la ele plăți, ca să vă fac vouă serviciu.

Am jefuit alte adunări, luând de la ele salariu pentru a vă sluji vouă.

9 Și când eram prezent cu voi și fiind în nevoie, nu am îngreunat pe nimeni, fiindcă ce îmi lipsea au suplinit frații care au venit din Macedonia, și în toate m-am păzit să vă fiu o greutate și la fel mă voi păzi.

Când eram prezent la voi și aveam nevoie, nu am fost o povară pentru nimeni, pentru că frații, când au venit din Macedonia, au suplinit măsura nevoilor mele. În toate m-am ferit să fiu o povară pentru voi și voi continua să fac acest lucru.

10 Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, niciun om nu mă va opri de la această fală în ținuturile Ahaiei.

Cum adevărul lui Hristos este în mine, nimeni nu mă va opri din această laudă în regiunile din Ahaia.

11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe.

De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe.

12 Iar ceea ce fac, aceea voi face, ca să tai orice ocazie celor ce doresc ocazie; pentru ca în cele în care se laudă, să fie găsiți ca și noi.

Dar ceea ce fac eu, voi continua să fac, ca să tai prilejul celor ce doresc un prilej, ca să se laude, ca să fie recunoscuți ca și noi.

13 Fiindcă aceștia sunt falși apostoli, lucrători înșelători, prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos.

Căci astfel de oameni sunt falși apostoli, lucrători înșelători, care se dau drept apostoli ai lui Hristos.

14 Și nu este de mirare, fiindcă însuși Satan se preface într-un înger al luminii.

Și nu este de mirare, căci chiar și Satana se deghizează în înger de lumină.

15 De aceea nu este mare lucru dacă și servitorii lui se prefac a fi servitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi conform cu faptele lor.

Prin urmare, nu este mare lucru dacă și slujitorii lui se dau drept slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi potrivit cu faptele lor.

16 Spun din nou: Să nu mă creadă cineva a fi prost; iar dacă nu, măcar primiți-mă ca pe un prost, ca să mă fălesc puțin.

Și iarăși zic: să nu mă creadă nimeni nebun. Ci, dacă este așa, primiți-mă totuși ca pe un nebun, ca să mă laud și eu puțin.

17 Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci parcă ar fi în nebunie, în această încredere a falei.

Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci ca o nebunie, în această încredere de laudă.

18 Văzând că mulți se laudă conform cărnii, mă voi lăuda și eu.

Văzând că mulți se laudă după trup, mă voi lăuda și eu.

19 Fiindcă suportați cu plăcere pe cei proști, voi fiind înțelepți.

Căci voi suportați cu plăcere pe cei nebuni, fiind înțelepți.

20 Fiindcă suportați dacă cineva vă duce în sclavie, dacă cineva vă mănâncă, dacă cineva ia de la voi, dacă cineva se înalță pe sine însuși, dacă cineva vă lovește peste față.

Căci voi suportați pe un om dacă vă duce în robie, dacă vă devorează, dacă vă ia în captivitate, dacă se înalță sau dacă vă lovește peste față.

21 Vorbesc referitor la ocară, ca și cum am fi fost slabi. Dar oricine este cutezător în ceva, (vorbesc nebunește) sunt și eu cutezător.

Spre rușinea mea, vorbesc ca și cum am fi fost slabi. Totuși, în orice fel în care cineva este îndrăzneț (vorbesc în neștire), sunt și eu îndrăzneț.

22 Sunt ei evrei? Și eu sunt. Sunt ei Israeliți? Și eu sunt. Sunt ei sămânța lui Avraam? Și eu.

Sunt ei evrei? La fel și eu, sunt ei israeliți? La fel sunt și eu. Sunt ei urmașii lui Avraam? La fel sunt și eu.

23 Sunt ei servitori ai lui Cristos? (Vorbesc ca un prost) eu, mai mult; în munci mai mult; în biciuiri peste măsură, mai des în închisori, deseori în moarte.

Sunt ei slujitori ai lui Hristos? (Vorbesc ca unul de lângă el însuși.) Eu sunt mai mult: în munci mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură și în morți des.

24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una;

De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri minus una.

25 De trei ori am fost bătut cu nuiele, odată am fost împroșcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte și o zi am fost în adâncul mării.

De trei ori am fost bătut cu toiege. O dată am fost ucis cu pietre. De trei ori am suferit un naufragiu. Am stat o noapte și o zi în adânc.

26 Deseori în călătorii, în pericole pe ape, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea compatrioților, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole între frați falși.

Am fost deseori în călătorii, primejdii de râuri, primejdii de tâlhari, primejdii de la compatrioții mei, primejdii de la neamuri, primejdii în cetate, primejdii în pustiu, primejdii pe mare, primejdii printre frații mincinoși;

27 În osteneală și durere, deseori în vegheri, în foame și sete, deseori în posturi, în frig și goliciune.

în munci și osteneli, în privegheri dese, în foame și sete, în posturi dese, în frig și goliciune.

28 Pe lângă cele ce sunt de afară, ceea ce vine peste mine zilnic, grija pentru toate bisericile.

În afară de cele de afară, mai este ceva care mă apasă în fiecare zi: îngrijorarea pentru toate adunările.

29 Cine este slab și eu nu sunt slab? Cine este poticnit și eu nu ard?

Cine este slab, și eu nu sunt slab? Cine este făcut să se poticnească, și eu nu ard de indignare?

30 Dacă este necesar să mă laud, mă voi lăuda cu cele despre neputințele mele.

Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu ceea ce ține de slăbiciunea mea.

31 Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care este binecuvântat pentru totdeauna, știe că nu mint. (aiōn g165)

Dumnezeul și Tatăl Domnului Isus Hristos, cel binecuvântat în veci de veci, știe că nu mint. (aiōn g165)

32 În Damasc, guvernatorul împăratului Areta veghea cetatea damascienilor cu o garnizoană, doritor să mă prindă,

În Damasc, guvernatorul subordonat regelui Aretas a păzit cetatea Damascului, dorind să mă aresteze.

33 Și am fost coborât printr-o fereastră, într-o coșniță, pe zid, și am scăpat din mâinile lui.

Am fost coborât într-un coș pe o fereastră lângă zid și am scăpat din mâinile lui.