2 Corinteni 10

1 Și, eu însumi, Pavel, vă implor prin blândețea și bunăvoința lui Cristos, eu care în prezență sunt înjosit printre voi, dar, fiind absent, sunt cutezător față de voi,

Men jeg selv, Paulus, formaner eder ved Kristi Sagtmodighed og Mildhed, jeg, som, „naar I se derpaa, er ydmyg iblandt eder, men fraværende er modig over for eder‟,

2 Vă implor, așadar, ca să nu fiu cutezător când sunt prezent, cu acea încredere cu care gândesc să fiu cutezător împotriva unora, care gândesc despre noi ca și cum am umbla conform cărnii.

ja, jeg beder eder om ikke nærværende at skulle være modig med den Tillidsfuldhed, hvormed jeg agter at træde dristigt op imod nogle, som anse os for at vandre efter Kødet.

3 Măcar că umblăm în carne, nu ne războim conform cărnii,

Thi om vi end vandre i Kødet, saa stride vi dog ikke efter Kødet;

4 (Fiindcă armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice prin Dumnezeu pentru surparea fortificațiilor),

thi vore Stridsvaaben ere ikke kødelige, men mægtige for Gud til Fæstningers Nedbrydelse,

5 Doborând imaginațiile minții și fiecare lucru înalt care se ridică pe el însuși împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și înrobind fiecare gând ascultării față de Cristos;

idet vi nedbryde Tankebygninger og al Højhed, som rejser sig imod Erkendelsen af Gud, og tage enhver Tanke til Fange til Lydighed imod Kristus

6 Și fiind gata a pedepsi fiecare neascultare, când ascultarea voastră va fi împlinită.

og ere rede til at straffe al Ulydighed, naar eders Lydighed er bleven fuldkommen.

7 Vă uitați la lucruri după înfățișare? Dacă cineva se încrede în el însuși că este al lui Cristos, să se mai gândească la aceasta în el însuși, că așa cum este el al lui Cristos, așa suntem și noi ai lui Cristos.

Se I paa det udvortes? Dersom nogen trøster sig til selv at høre Kristus til, da slutte han igen fra sig selv, at ligesom han hører Kristus til, saaledes gøre vi det ogsaa.

8 Căci chiar dacă m-aș făli cu ceva mai mult despre autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru edificare și nu pentru nimicirea voastră, nu aș fi rușinat;

Ja, dersom jeg endog vilde rose mig noget mere af vor Magt, som Herren gav os til eders Opbyggelse og ikke til eders Nedbrydelse, skal jeg dog ikke blive til Skamme,

9 Ca nu cumva să par ca și cum v-aș înfricoșa prin epistole.

for at jeg ikke skal synes at ville skræmme eder ved mine Breve;

10 Fiindcă epistolele lui, spun ei, sunt grele și tari, dar prezența lui trupească este slabă și vorbirea lui este de disprețuit.

thi Brevene, siger man, ere vægtige og stærke, men hans legemlige Nærværelse er svag, og hans Tale intet værd.

11 Să gândească un astfel de om aceasta, că, așa cum suntem în cuvânt prin epistole, când suntem absenți, tot astfel vom fi și în faptă, când suntem prezenți.

En saadan betænke, at saaledes som vi fraværende ere med Ord ved Breve, saaledes ville vi ogsaa nærværende være i Gerning.

12 Fiindcă nu cutezăm să ne facem din numărul, sau să ne comparăm cu unii ce se recomandă pe ei înșiși, dar ei, măsurându-se prin ei înșiși și comparându-se între ei înșiși, nu sunt înțelepți.

Thi vi driste os ikke til at regne os iblandt eller sammenligne os med somme af dem, der anbefale sig selv; men selv indse de ikke, at de maale sig med sig selv og sammenligne sig med sig selv.

13 Dar noi nu ne vom făli cu lucruri în afara măsurii [noastre], ci conform cu măsura standardului pe care Dumnezeu ni l-a împărțit, o măsură care să ajungă chiar până la voi.

Vi derimod ville ikke rose os ud i det umaalelige, men efter Maalet af den Grænselinie, som Gud har tildelt os som Maal, at naa ogsaa til eder.

14 Fiindcă nu ne întindem peste măsura noastră, ca și cum nu am fi ajuns până la voi, fiindcă am ajuns chiar până la voi în predicarea evangheliei lui Cristos;

Thi vi strække os ikke for vidt, som om vi ikke naaede til eder; vi ere jo komne ogsaa indtil eder i Kristi Evangelium,

15 Nu ne fălim cu lucruri în afara măsurii noastre, adică cu muncile altora, dar avem speranță, după ce credința voastră va fi sporită, că ne vom lărgi între voi, conform cu standardul nostru,

saa vi ikke rose os ud i det umaalelige af andres Arbejder, men have det Haab, at, naar eders Tro vokser, ville vi hos eder blive store, efter vor Grænselinie, saa vi kunne komme langt videre

16 Să predicăm evanghelia în ținuturile care sunt dincolo de voi și să nu ne fălim cu domeniul de lucru al altuia, cu lucruri pregătite [deja] la îndemâna noastră.

og forkynde Evangeliet i Landene hinsides eder, men ikke rose os inden for en andens Grænselinie af det allerede fuldførte.

17 Dar cel ce se laudă, să se laude în Domnul.

Men den, som roser sig, rose sig af Herren!

18 Fiindcă nu cel ce se recomandă pe sine însuși este aprobat, ci cel pe care recomandă Domnul.

Thi ikke den, der anbefaler sig selv, staar Prøve, men den, hvem Herren anbefaler.