1 Tesoloniceni 2
1 Fiindcă voi înșivă, fraților, știți intrarea noastră la voi, că nu a fost în zadar;
For you yourselves know, brothers, our visit to you was not in vain,
2 Dar și după ce am suferit înainte și am fost ocărâți, precum știți, în Filipi, am fost cutezători în Dumnezeul nostru să vă vorbim evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă.
but having suffered before and been shamefully treated, as you know, at Philippi, we grew bold in our God to tell you the gospel of God in much conflict.
3 Fiindcă îndemnul nostru nu a fost din înșelăciune, nici din necurăție, nici în viclenie,
For our exhortation is not of error, nor of uncleanness, nor in deception.
4 Ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu pentru a fi încredințați cu evanghelia, chiar așa vorbim; nu ca plăcând oamenilor, ci lui Dumnezeu, care încearcă inimile noastre.
But even as we have been approved by God to be entrusted with the gospel, so we speak; not as pleasing people, but God, who tests our hearts.
5 Fiindcă niciodată nu am folosit cuvinte lingușitoare, precum știți, nicio manta ce ascunde lăcomia; Dumnezeu este martor;
For neither were we at any time found using words of flattery, as you know, nor with a pretext for greed (God is witness),
6 Nici nu am căutat glorie de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, când am fi putut fi o greutate ca apostoli ai lui Cristos.
nor seeking glory from people (neither from you nor from others), when we might have claimed authority as apostles of Messiah.
7 Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, chiar așa cum o dădacă se îngrijește cu afecțiune de copiii ei.
But we were gentle among you, like a nursing mother cherishes her own children.
8 Astfel, tânjind cu drag după voi, eram gata să vă împărtășim nu doar evanghelia lui Dumnezeu, ci și propriile noastre suflete, pentru că ne erați preaiubiți.
Even so, affectionately longing for you, we were well pleased to impart to you, not the gospel of God only, but also our own souls, because you had become very dear to us.
9 Fiindcă vă amintiți, fraților, munca și durerea noastră, căci, muncind noapte și zi, deoarece nu doream să fim împovărători niciunuia dintre voi, v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu.
For you remember, brothers, our labor and travail; for working night and day, that we might not burden any of you, we preached to you the gospel of God.
10 Voi sunteți martori și Dumnezeu la fel, cât de sfânt și drept și ireproșabil ne-am comportat printre voi, cei care credeți;
You are witnesses with God, how holy, righteously, and blamelessly we behaved ourselves toward you who believe.
11 După cum știți cum v-am îndemnat și mângâiat și am adus mărturie fiecăruia dintre voi, ca un tată copiilor lui,
As you know, as a father with his own children,
12 Ca să umblați demn de Dumnezeu, care v-a chemat la împărăția și gloria sa.
we exhorted, comforted, and implored every one of you to lead a life worthy of God, who calls you into his own Kingdom and glory.
13 Din această cauză și mulțumim lui Dumnezeu neîncetat, deoarece, când ați primit cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, ați primit nu cuvântul oamenilor, ci așa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu care lucrează cu putere și în voi care credeți.
For this cause we also thank God without ceasing, that, when you received from us the word of the message of God, you accepted it not as a human word, but, as it is in truth, the word of God, which also works in you who believe.
14 Fiindcă voi, fraților, v-ați făcut urmași ai bisericilor lui Dumnezeu, care, în Iudeea, sunt în Cristos Isus, pentru că și voi ați suferit lucruri asemănătoare de la concetățenii voștri, ca și ei de la iudei,
For you, brothers, became imitators of the churches of God which are in Judea in Messiah Jesus; for you also suffered the same things from your own countrymen, even as they did from the Judeans;
15 Care, deopotrivă, au ucis pe Domnul Isus și pe propriii lor profeți și ne-au persecutat; și nu plac lui Dumnezeu și sunt împotriva tuturor oamenilor,
who killed both the Lord Jesus and the prophets, and drove us out, and did not please God, and are hostile to all people;
16 Oprindu-ne să vorbim neamurilor ca să fie salvate, pentru a umple complet măsura păcatelor lor totdeauna, căci furia a venit peste ei pe deplin.
forbidding us to speak to those who are not Jewish that they may be saved; to fill up their sins always. But wrath has come on them to the uttermost.
17 Dar noi, fraților, fiind luați de la voi pentru un timp scurt, în înfățișare, nu în inimă, cu mare dorință, ne-am străduit tot mai mult să vă vedem fața.
But we, brothers, being bereaved of you for a short season, in presence, not in heart, tried even harder to see your face with great desire,
18 De aceea am fi voit să venim la voi, chiar eu, Pavel, o dată și încă o dată; dar Satan ne-a împiedicat.
because we wanted to come to you—indeed, I, Paul, once and again—but Satan hindered us.
19 Fiindcă ce este speranța noastră, sau bucuria, sau coroana bucuriei? Nu sunteți chiar voi în prezența Domnului nostru Isus Cristos la venirea sa?
For what is our hope, or joy, or crown of rejoicing? Is it not even you, before our Lord Jesus at his coming?
20 Fiindcă voi sunteți gloria și bucuria noastră.
For you are our glory and our joy.
