< 1 Petru 3 >
1 Tot așa, soțiilor, fiți în supunere propriilor voștri soți, ca, dacă cineva nu ascultă de cuvânt, ei de asemenea să fie câștigați fără cuvânt, prin comportarea soțiilor,
2 Privind comportarea voastră castă, în frică.
3 A căror înfrumusețare să nu fie cea exterioară a împletirii părului și a purtării aurului, sau a îmbrăcării hainelor,
4 Ci să fie omul ascuns al inimii, în ceea ce este neputrezitor, chiar podoaba unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
5 Căci astfel și în vechime sfintele femei care se încredeau în Dumnezeu, se înfrumusețau, fiind în supunere propriilor soți.
6 Așa cum Sara a ascultat de Avraam, numindu-l domn; ea, a cărei fiice sunteți, atât timp cât faceți binele și nu vă temeți de nimic înfricoșător.
7 Tot așa, soților, locuiți împreună cu ele conform cunoașterii, dând onoare soției, ca vasului mai slab și ca fiind comoștenitori ai harului vieții, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.
8 Iar în final, fiți toți cu o singură minte, având compasiune unii pentru alții, iubiți ca frații, fiți miloși, fiți politicoși,
9 Neîntorcând rău pentru rău, sau defăimare pentru defăimare, ci dimpotrivă, binecuvântând; știind că la aceasta sunteți chemați, ca să moșteniți o binecuvântare.
10 Fiindcă cel ce voiește să iubească viața și să vadă zile bune să își înfrâneze limba de la rău și buzele sale să nu vorbească viclenie;
11 Să evite răul și să facă binele; să caute pacea și să o urmărească.
12 Pentru că ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile sale deschise la rugăciunile lor, dar fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.
13 Și cine este cel ce vă va răni, dacă sunteți urmași ai binelui?
14 Dar și dacă suferiți pentru dreptate, fericiți sunteți și nu vă temeți de teroarea lor, nici nu fiți tulburați,
15 Ci sfințiți pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre și fiți gata totdeauna pentru a da un răspuns fiecăruia care vă cere un motiv al speranței ce este în voi, cu blândețe și teamă,
16 Având o conștiință bună, pentru ca în ce vorbesc de rău despre voi, ca făcători de rele, să fie rușinați cei ce acuză în mod fals buna voastră comportare în Cristos.
17 Fiindcă este mai bine, dacă astfel este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru facere de bine, decât pentru facere de rău.
18 Pentru că și Cristos a suferit o dată pentru păcate, cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu, dat la moarte în carne, dar primind viață prin Duh.
19 Prin care a și mers și a predicat duhurilor în închisoare;
20 Care au fost neascultători odinioară, odată când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, în timp ce era în pregătire arca, în care puține, adică opt suflete, au fost salvate prin apă;
21 Și căreia botezul, fiindu-i o prefigurare, ne salvează acum, ([adică], nu înlăturarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conștiințe bune către Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos,
22 Care a mers în cer și este la dreapta lui Dumnezeu; îngeri și autorități și puteri, fiindu-i supuse.
