1 Regii 8

1 Atunci Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel şi pe toţi capii triburilor, pe mai marii părinţilor copiilor lui Israel, la împăratul Solomon în Ierusalim, ca să aducă chivotul legământului DOMNULUI din cetatea lui David, care este Sionul.

Tada sabra Solomun starješine Izrailjeve i sve glavare plemenske, knezove domova otaèkih sinova Izrailjevijeh, k sebi u Jerusalim da se prenese kovèeg zavjeta Gospodnjega iz grada Davidova, a to je Sion.

2 Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împăratul Solomon la sărbătoarea din luna Etanim, care este luna a şaptea.

I skupiše se k caru Solomunu svi ljudi Izrailjevi mjeseca Etanima na praznik, a taj je mjesec sedmi.

3 Şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi preoţii au ridicat chivotul.

I kad doðoše sve starješine Izrailjeve, podigoše sveštenici kovèeg;

4 Şi au adus chivotul DOMNULUI şi tabernacolul întâlnirii şi toate vasele sfinte care erau în tabernacol, preoţii şi leviţii le-au urcat pe toate.

I prenesoše kovèeg Gospodnji i šator od sastanka i sve sude svete što bjehu u šatoru; prenesoše ih sveštenici i Leviti.

5 Şi împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel, care s-au adunat la el, erau cu el înaintea chivotului, sacrificând oi şi boi, care nu puteau fi spuse nici numărate datorită mulţimii.

A car Solomun i sav zbor Izrailjev, koji se sabra k njemu, prinesoše s njim pred kovèegom ovaca i goveda toliko da se ne mogaše ni izbrojiti ni proraèunati od mnoštva.

6 Şi preoţii au adus chivotul legământului DOMNULUI la locul său, în oracolul casei, la locul preasfânt, sub aripile heruvimilor.

I unesoše sveštenici kovèeg zavjeta Gospodnjega na njegovo mjesto, u unutrašnji dom, u svetinju nad svetinjama, pod krila heruvimima.

7 Fiindcă heruvimii îşi întindeau cele două aripi ale lor peste locul chivotului şi heruvimii acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.

Jer heruvimima bijahu raširena krila nad mjestom gdje æe stajati kovèeg, i zaklanjahu heruvimi kovèeg i poluge njegove ozgo.

8 Şi ei au tras drugii, încât capetele drugilor erau văzute în locul sfânt înaintea oracolului şi nu erau văzute în exterior; şi acolo sunt până în această zi.

I povukoše mu poluge tako da se krajevi viðahu u svetinji na prednjoj strani svetinje nad svetinjama, ali se napolje ne viðahu; i ondje ostaše do današnjega dana.

9 Nu era nimic în chivot în afară de cele două table de piatră, pe care Moise le pusese acolo la Horeb, când DOMNUL a făcut un legământ cu copiii lui Israel, după ce au ieşit din ţara Egiptului.

U kovèegu ne bješe ništa osim dvije ploèe kamene, koje metnu u nj Mojsije na Horivu, kad Gospod uèini zavjet sa sinovima Izrailjevijem pošto izidoše iz zemlje Misirske.

10 Şi s-a întâmplat, când preoţii au ieşit din locul sfânt, că norul a umplut casa DOMNULUI,

A kad sveštenici izidoše iz svetinje, oblak napuni dom Gospodnji,

11 Astfel încât preoţii nu au putut să stea să servească din cauza norului, pentru că gloria DOMNULUI a umplut casa DOMNULUI.

Te ne mogahu sveštenici stajati da služe od oblaka; jer se slave Gospodnje napuni dom Gospodnji.

12 Atunci Solomon a vorbit: DOMNUL a spus că va locui în întunericul gros.

Tada reèe Solomun: Gospod je rekao da æe nastavati u mraku.

13 Eu ţi-am construit, într-adevăr, o casă de locuit, un loc întemeiat pentru tine ca să locuieşti pentru totdeauna.

Sazidah dom tebi za stan, mjesto, da u njemu nastavaš dovijeka.

14 Şi împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel; (şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare; )

I okrenuvši se licem svojim car blagoslovi sav zbor Izrailjev, a sav zbor Izrailjev stajaše.

15 Şi el a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura sa lui David, tatăl meu, şi cu mâna sa a împlinit, zicând:

I reèe: blagosloven da je Gospod Bog Izrailjev, koji je govorio svojim ustima Davidu ocu mojemu i ispunio rukom svojom, govoreæi:

16 Din ziua în care am scos pe poporul meu Israel din Egipt, nu am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel pentru a construi o casă, ca numele meu să fie acolo; ci am ales pe David să fie peste poporul meu Israel.

Od onoga dana kad izvedoh iz Misira narod svoj Izrailja ne izabrah nijednoga grada meðu svijem plemenima Izrailjevijem da se sazida dom gdje bi bilo ime moje, nego izabrah Davida da bude nad narodom mojim Izrailjem.

17 Şi a fost în inima lui David, tatăl meu, să construiască o casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeului lui Israel.

I naumi David otac moj da sazida dom imenu Gospoda Boga Izrailjeva.

18 Şi DOMNUL i-a spus lui David, tatăl meu: Deoarece a fost în inima ta să construieşti o casă numelui meu, ai făcut bine că aceasta a fost în inima ta.

Ali Gospod reèe Davidu ocu mojemu: što si naumio sazidati dom imenu mojemu, dobro si uèinio što si to naumio;

19 Totuşi nu tu vei construi casa, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale, el va construi casa pentru numele meu.

Ali neæeš ti sazidati toga doma, nego sin tvoj, koji æe izaæi iz bedara tvojih, on æe sazidati dom imenu mojemu.

20 Şi DOMNUL a împlinit cuvântul său pe care l-a spus şi eu sunt înălţat în locul lui David, tatăl meu, şi şed pe tronul lui Israel, precum DOMNUL a promis, şi am construit o casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

I tako ispuni Gospod rijeè svoju koju reèe; jer ustah na mjesto oca svojega Davida, i sjedoh na prijesto Izrailjev, kao što reèe Gospod, i sazidah ovaj dom imenu Gospoda Boga Izrailjeva.

21 Şi am aşezat acolo un loc pentru chivot, în care este legământul DOMNULUI, pe care l-a făcut cu părinţii noştri, când i-a scos din ţara Egiptului.

I odredih ovdje mjesto kovèegu u kom je zavjet Gospodnji što je uèinio s ocima našim kad ih je izveo iz zemlje Misirske.

22 Şi Solomon a stat în picioare înaintea altarului DOMNULUI, în prezenţa întregii adunări a lui Israel, şi şi-a întins mâinile spre cer;

Potom stade Solomun pred oltar Gospodnji pred svijem zborom Izrailjevijem, i podiže ruke svoje k nebu,

23 Şi a spus: DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea ţie, în ceruri deasupra, sau pe pământ dedesubt, care păzeşti legământul şi mila faţă de servitorii tăi care umblă înaintea ta cu toată inima lor;

I reèe: Gospode Bože Izrailjev! nema Boga takoga kakav si ti gore na nebu ni dolje na zemlji, koji èuvaš zavjet i milost slugama svojim, koje hode pred tobom svijem srcem svojim;

24 Care ai ţinut faţă de servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis; tu ai vorbit de asemenea cu gura ta şi ai împlinit aceasta cu mâna ta, precum este în această zi.

Koji si ispunio sluzi svojemu Davidu ocu mojemu što si mu rekao; što si ustima svojim rekao to si rukom svojom ispunio, kao što se vidi danas.

25 De aceea acum, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, ţine faţă de servitorul tău David, tatăl meu, ce i-ai promis, spunând: Nu îţi va lipsi un bărbat înaintea feţei mele pentru a şedea pe tronul lui Israel; numai dacă vor lua seama copiii tăi la calea lor, ca să umble înaintea mea precum ai umblat tu înaintea mea.

Sada dakle, Gospode Bože Izrailjev, drži sluzi svojemu Davidu ocu mojemu što si mu rekao govoreæi: neæe ti nestati èovjeka ispred mene koji bi sjedio na prijestolu Izrailjevu, samo ako sinovi tvoji ušèuvaju put svoj hodeæi preda mnom, kao što si ti hodio preda mnom.

26 Şi acum, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească, te rog, cuvântul tău, pe care l-ai vorbit servitorului tău David, tatăl meu.

Sada dakle, Bože Izrailjev, neka se potvrdi rijeè tvoja koju si rekao sluzi svojemu Davidu ocu mojemu.

27 Dar va locui Dumnezeu, într-adevăr, pe pământ? Iată, cerul şi cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu cât mai puţin această casă pe care am construit-o?

Ali hoæe li doista Bog stanovati na zemlji? Eto, nebo i nebesa nad nebesima ne mogu te obuhvatiti, akamoli ovaj dom što ga sazidah?

28 Totuşi dă atenţie la rugăciunea servitorului tău şi la cererea lui, DOAMNE Dumnezeul meu, pentru a da ascultare la strigătul şi rugăciunea cu care se roagă servitorul tău înaintea ta în această zi;

Ali pogledaj na molitvu sluge svojega i na molbu njegovu, Gospode Bože moj, èuj viku i molitvu, kojim ti se danas moli sluga tvoj;

29 Ca ochii tăi să fie deschişi spre această casă noapte şi zi, spre locul despre care ai spus: Numele meu va fi acolo, ca să dai ascultare la rugăciunea pe care servitorul tău o va face spre locul acesta.

Da budu oèi tvoje otvorene nad domom ovijem dan i noæ, nad ovijem mjestom, za koje si rekao: tu æe biti ime moje; da èuješ molitvu kojom æe se moliti sluga tvoj na ovom mjestu.

30 Şi dă ascultare la cererea servitorului tău şi a poporului tău, Israel, când se vor ruga spre locul acesta; şi ascultă din cer, locul locuinţei tale; şi ascultă şi iartă.

Èuj molbu sluge svojega i naroda svojega Izrailja, kojom æe se moliti na ovom mjestu; èuj s mjesta gdje stanuješ, s neba, èuj, i smiluj se.

31 Dacă vreun om încalcă legea împotriva aproapelui său şi un jurământ este pus asupra lui pentru a-l face să jure şi jurământul vine înaintea altarului tău în această casă,

Kad ko zgriješi bližnjemu svojemu te mu se da zakletva da se zakune, i zakletva doðe pred tvoj oltar u ovom domu,

32 Atunci ascultă din cer şi înfăptuieşte şi judecă pe servitorii tăi, condamnând pe cel stricat, pentru a aduce calea lui asupra capului său; şi declarând drept pe cel drept, pentru a-i da conform dreptăţii lui.

Ti èuj s neba, i uèini i sudi slugama svojim, osuðujuæi krivca i djela njegova obraæajuæi na njegovu glavu, a pravoga pravdajuæi i plaæajuæi mu po pravdi njegovoj.

33 Când poporul tău, Israel, este bătut înaintea duşmanului, pentru că au păcătuit împotriva ta şi se vor întoarce din nou la tine şi vor mărturisi numele tău şi se vor ruga şi îţi vor face cerere în această casă,

Kad razbiju neprijatelji narod tvoj Izrailja zato što ti zgriješe, pa se obrate k tebi i dadu slavu imenu tvojemu, i pomole ti se i zamole te u ovom domu,

34 Atunci ascultă din cer şi iartă păcatul poporului tău, Israel, şi adu-i din nou în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor.

Ti èuj s neba, i oprosti grijeh narodu svojemu Izrailju, i dovedi ih opet u zemlju koju si dao ocima njihovijem.

35 Când cerul va fi închis şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre locul acesta şi vor mărturisi numele tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, când îi vei chinui,

Kad se zatvori nebo, te ne bude dažda zato što zgriješe tebi, pa ti se zamole na ovom mjestu i dadu slavu imenu tvojemu, i od grijeha se svojega obrate, kad ih namuèiš,

36 Atunci ascultă din cer şi iartă păcatul servitorilor tăi şi al poporului tău, Israel, ca să îi înveţi calea cea bună pe care ar trebui să umble şi dă ploaie peste ţara ta, pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire.

Ti èuj s neba, i oprosti grijeh slugama svojim i narodu svojemu Izrailju pokazav im put dobri kojim æe hoditi, i pusti dažd na zemlju svoju, koju si dao narodu svojemu u našljedstvo.

37 Dacă este în ţară foamete, dacă este ciumă, tăciune în grâu, mană, lăcustă, sau dacă este omidă, dacă duşmanul lor îi asediază în ţara cetăţilor lor, orice plagă, orice boală ar fi,

Kad bude glad u zemlji, kad bude pomor, suša, medljika, skakavci, gusjenice, ili kad ga pritijesni neprijatelj njegov u zemlji njegovoj vlastitoj, ili kako god zlo, kaka god bolest,

38 Orice rugăciune şi cerere este făcută de vreun om, sau de tot poporul tău Israel, când îşi vor cunoaşte, fiecare om plaga inimii lui, şi îşi vor întinde mâinile spre această casă,

Svaku molbu i svaku molitvu, koja bude od koga god èovjeka ili od svega tvojega naroda Izrailja, ko pozna muku srca svojega i podigne ruke svoje u ovom domu,

39 Atunci ascultă din cer, locul locuinţei tale, şi iartă şi înfăptuieşte şi dă fiecărui om conform căilor lui, a cărui inimă o cunoşti; (pentru că tu, numai tu, cunoşti inimile tuturor copiilor oamenilor),

Ti èuj s neba, iz stana svojega, i smiluj se i uèini i podaj svakome po svijem putovima njegovijem, koje znaš u srcu njegovu; jer ti sam znaš srca svijeh sinova èovjeèijih;

40 Ca ei să se teamă de tine în toate zilele cât trăiesc în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri.

Da te se boje dokle su god živi na zemlji koju si dao ocima našim.

41 Mai mult, referitor la un străin, care nu este din poporul tău, Israel, ci vine dintr-o ţară îndepărtată de dragul numelui tău,

I stranac, koji nije od tvojega naroda Izrailja, nego doðe iz daljnje zemlje imena tvojega radi,

42 (Pentru că vor auzi de numele tău mare şi de mâna ta puternică şi de braţul tău întins), când va veni şi se va ruga spre această casă,

Jer æe se èuti za ime tvoje veliko i za ruku tvoju krjepku i mišicu tvoju podignutu) kad doðe i pomoli se u ovom domu,

43 Ascultă din cer, locul locuinţei tale, şi înfăptuieşte conform cu tot ce strigă străinul către tine; ca toate popoarele pământului să cunoască numele tău, pentru a se teme de tine, precum face poporul tău, Israel; şi ei să ştie că această casă, pe care am zidit-o eu, este chemată după numele tău.

Ti èuj s neba, iz stana svojega, i uèini sve za što povièe k tebi onaj stranac, da bi poznali ime tvoje svi narodi na zemlji i bojali se tebe kao narod tvoj Izrailj, i da bi znali da je ime tvoje prizvano nad ovijem domom, koji sazidah.

44 Dacă poporul tău iese la bătălie împotriva duşmanului său, oriunde îi vei trimite, şi se vor ruga DOMNULUI spre cetatea pe care tu ai ales-o, şi spre casa pe care eu am zidit-o pentru numele tău,

Kad narod tvoj izide na vojsku na neprijatelja svojega putem kojim ga pošlješ, i pomole se Gospodu obrativši se ka gradu, koji si izabrao, i k domu, koji sam sazidao imenu tvojemu,

45 Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi cererea lor şi susţine cauza lor.

Èuj s neba molbu njihovu, i podaj im pravicu.

46 Dacă ei vor păcătui împotriva ta (pentru că nu este om care să nu păcătuiască) şi tu te vei mânia pe ei şi îi vei da duşmanului, astfel încât ei îi vor duce captivi în ţara duşmanului, departe sau aproape;

Kad ti zgriješe, jer nema èovjeka koji ne griješi, i razgnjevivši se na njih daš ih neprijateljima njihovijem, te ih zarobe i odvedu u zemlju neprijateljsku daleko ili blizu,

47 Totuşi dacă vor pune la inimă, în ţara în care au fost duşi captivi, şi se pocăiesc şi îţi fac cerere în ţara celor care i-au dus captivi, spunând: Am păcătuit, ne-am purtat pervers, am făcut stricăciune;

Ako se dozovu u zemlji u koju budu odvedeni u ropstvo, i obrate se i stanu ti se moliti u zemlji onijeh koji ih zarobiše, i reku: sagriješismo i zlo uèinismo, skrivismo,

48 Şi astfel se întorc la tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în ţara duşmanilor lor, care i-au dus captivi şi se vor ruga ţie spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, cetatea pe care tu ai ales-o şi casa pe care am construit-o pentru numele tău;

I tako se obrate k tebi svijem srcem svojim i svom dušom svojom u zemlji neprijatelja svojih, koji ih zarobe, i pomole ti se okrenuvši se k zemlji svojoj, koju si dao ocima njihovijem, ka gradu, koji si izabrao, i k domu, koji sam sazidao imenu tvojemu,

49 Atunci ascultă rugăciunea lor şi cererea lor din cer, locul locuinţei tale, şi susţine cauza lor,

Tada èuj s neba, iz stana svojega, molbu njihovu i molitvu njihovu, i podaj im pravicu,

50 Şi iartă pe poporul tău care a păcătuit împotriva ta şi toate fărădelegile lor, prin care au încălcat legea împotriva ta, şi dă-le mângâiere înaintea celor care i-au dus captivi, ca să îi mângâie;

I oprosti narodu svojemu što ti budu zgriješili, i sve prijestupe kojima ti budu prestupili, i umilostivi im one koji ih zarobe da se smiluju na njih.

51 Pentru că ei sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care ai scos-o din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier;

Jer su tvoj narod i tvoje našljedstvo, koje si izveo iz Misira, isred peæi gvozdene.

52 Fie ochii tăi deschişi la cererea servitorului tău şi la cererea poporului tău Israel, ca să le dai ascultare în tot ceea ce ei strigă către tine.

Neka budu oèi tvoje otvorene na molbu sluge tvojega i na molbu naroda tvojega Izrailja, i èuj ih kad te god prizovu.

53 Pentru că tu i-ai separat dintre toate popoarele pământului, pentru a fi moştenirea ta, precum ai vorbit prin mâna servitorului tău, Moise, când ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Doamne DUMNEZEULE.

Jer si ih ti odvojio sebi za našljedstvo od svijeh naroda na zemlji, kao što si rekao preko Mojsija sluge svojega, kad si izveo oce naše iz Misira, Gospode, Gospode!

54 Şi s-a întâmplat, că atunci când Solomon a terminat să se roage toată rugăciunea şi cererea către DOMNUL, că el s-a ridicat dinaintea altarului DOMNULUI, unde era îngenuncheat pe genunchii săi cu mâinile întinse către cer.

A kad Solomun moleæi se Gospodu svrši svu ovu molbu i molitvu, usta ispred oltara Gospodnjega, gdje bješe klekao i ruke svoje podigao k nebu;

55 Şi a stat în picioare şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel cu voce tare, spunând:

I stojeæi blagoslovi sav zbor Izrailjev, glasom velikim govoreæi:

56 Binecuvântat fie DOMNUL, care a dat odihnă poporului său, Israel, conform cu toate câte a promis; nu a lipsit niciun cuvânt din toată promisiunea bună, pe care a promis-o prin mâna servitorului său, Moise.

Blagosloven da je Gospod koji je smirio narod svoj Izrailja, kao što je govorio; nije izostala nijedna rijeè od svijeh dobrijeh rijeèi njegovijeh, koje je govorio preko Mojsija sluge svojega.

57 DOMNUL Dumnezeul nostru să fie cu noi, precum a fost cu părinţii noştri; să nu ne lase, nici să nu ne părăsească;

Da Gospod Bog naš bude s nama kao što je bio s ocima našim, da nas ne ostavi i ne napusti.

58 Ca să ne aplece inimile spre el, pentru a umbla în toate căile lui şi pentru a păzi poruncile lui şi statutele lui şi judecăţile lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri.

Nego neka prigne srce naše k sebi da bismo hodili svijem putovima njegovijem i držali zapovijesti njegove i uredbe njegove i zakone njegove, što je zapovjedio ocima našim.

59 Şi aceste cuvinte ale mele, cu care am făcut cerere înaintea DOMNULUI, să fie aproape de DOMNUL Dumnezeul nostru ziua şi noaptea, ca să susţină cauza servitorului său şi cauza poporului său, Israel, precum va cere acest lucru;

I neka budu ove rijeèi moje, kojima se molih Gospodu, blizu Gospoda Boga našega dan i noæ, da bi davao pravicu sluzi svojemu i narodu svojemu Izrailju u svako doba;

60 Ca să cunoască toate popoarele pământului că DOMNUL este Dumnezeu şi că nu este nimeni altul.

Da bi poznali svi narodi na zemlji da je Gospod sam Bog i da nema drugoga.

61 Inima voastră de aceea, să fie desăvârşită cu DOMNUL Dumnezeul nostru, pentru a umbla în statutele lui şi pentru a păzi poruncile lui, ca în această zi.

I neka srce vaše bude cijelo prema Gospodu Bogu našem, da hodite po uredbama njegovijem i držite zapovijesti njegove kao danas.

62 Şi împăratul şi tot Israelul cu el au oferit sacrificiu înaintea DOMNULUI.

Tada car i sav Izrailj s njim prinesoše žrtve pred Gospodom.

63 Şi Solomon a oferit un sacrificiu de ofrande de pace, pe care l-a oferit DOMNULUI, douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au dedicat împăratul şi toţi copiii lui Israel, casa DOMNULUI.

I Solomun prinese na žrtvu zahvalnu, koju prinese Gospodu, dvadeset i dvije tisuæe volova i sto i dvadeset tisuæa ovaca. Tako posvetiše dom Gospodnji car i svi sinovi Izrailjevi.

64 În aceeaşi zi împăratul a sfinţit mijlocul curţii care era în faţa casei DOMNULUI, pentru că acolo a adus ofrande arse şi daruri de mâncare şi grăsimea ofrandelor de pace, pentru că altarul de aramă, care era înaintea DOMNULUI, era prea mic ca să primească ofrandele arse şi darurile de mâncare şi grăsimea ofrandelor de pace.

U taj dan posveti car sredinu trijema koji je pred domom Gospodnjim; jer ondje prinese žrtve paljenice i dare i pretilinu od žrtava zahvalnijeh; jer mjedeni oltar koji bijaše pred Gospodom bijaše malen i ne mogahu na nj stati žrtve paljenice i dari i pretilina od žrtava zahvalnijeh.

65 Şi atunci Solomon şi tot Israelul cu el a ţinut o sărbătoare, o mare adunare, de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului, înaintea DOMNULUI Dumnezeul nostru, şapte zile şi şapte zile, paisprezece zile.

I u to vrijeme praznova Solomun praznik i sav Izrailj s njim, sabor velik od ulaska u Emat do potoka Misirskoga, pred Gospodom Bogom našim, sedam dana i opet sedam dana, to je èetrnaest dana.

66 În ziua a opta a trimis poporul; şi ei au binecuvântat pe împărat şi au mers la corturile lor bucuroşi şi veseli în inimă pentru tot binele pe care DOMNUL îl făcuse servitorului său, David, şi lui Israel, poporul său.

A u osmi dan otpusti narod; i blagosloviše cara i otidoše k šatorima svojim radujuæi se i veseleæi se u srcu za sve dobro što uèini Gospod Davidu sluzi svojemu i Izrailju narodu svojemu.