1 Regii 3
1 Şi Solomon s-a înrudit prin căsătorie cu Faraon, împăratul Egiptului, şi a luat pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până avea să termine de zidit casa lui şi casa DOMNULUI şi zidul Ierusalimului de jur împrejur.
Later, Solomon formed an alliance with Pharaoh king of Egypt by marrying his daughter. Solomon brought her to the City of David until he had finished building his palace and the house of the LORD, as well as the wall around Jerusalem.
2 Numai că poporul sacrifica pe înălţimi, deoarece nu era zidită o casă numelui DOMNULUI până în acele zile.
The people, however, were still sacrificing on the high places because a house for the Name of the LORD had not yet been built.
3 Şi Solomon îl iubea pe DOMNUL, umblând în statutele lui David, tatăl său, numai că sacrifica şi ardea tămâie pe înălţimi.
And Solomon loved the LORD and walked in the statutes of his father David, except that he sacrificed and burned incense on the high places.
4 Şi împăratul a mers la Gabaon pentru a sacrifica acolo, pentru că aceasta era înălţimea cea mare; o mie de ofrande arse a oferit Solomon pe acel altar.
Now the king went to Gibeon to sacrifice there, for it was the great high place. Solomon offered a thousand burnt offerings on the altar there.
5 La Gabaon, DOMNUL i-a apărut lui Solomon într-un vis noaptea; şi Dumnezeu a spus: Cere ce doreşti să îţi dau.
One night at Gibeon the LORD appeared to Solomon in a dream, and God said, “Ask, and I will give it to you!”
6 Şi Solomon a spus: Tu ai arătat servitorului tău David, tatăl meu, mare milă, conform umblării lui înaintea ta în adevăr şi în dreptate şi în integritate a inimii faţă de tine; şi ai păstrat pentru el această mare bunătate, că i-ai dat un fiu să şadă pe tronul său, aşa cum este în această zi.
Solomon replied, “You have shown much loving devotion to Your servant, my father David, because he walked before You in faithfulness, righteousness, and uprightness of heart. And You have maintained this loving devotion by giving him a son to sit on his throne this very day.
7 Şi acum, DOAMNE Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe servitorul tău împărat în locul lui David, tatăl meu; şi eu sunt doar un copil mic; nu ştiu cum să ies sau să intru.
And now, O LORD my God, You have made Your servant king in my father David’s place. But I am only a little child, not knowing how to go out or come in.
8 Şi servitorul tău este în mijlocul poporului tău pe care l-ai ales, un popor mare, care nu poate fi numărat nici socotit din cauza mulţimii lui.
Your servant is here among the people You have chosen, a people too numerous to count or number.
9 Dă de aceea servitorului tău o inimă care înţelege pentru a judeca pe poporul tău, ca să discern între bine şi rău, pentru că cine poate judeca pe acest mare popor al tău?
Therefore give Your servant an understanding heart to judge Your people and to discern between good and evil. For who is able to govern this great people of Yours?”
10 Şi vorbirea i-a plăcut DOMNULUI, că Solomon a cerut acest lucru.
Now it pleased the Lord that Solomon had made this request.
11 Şi Dumnezeu i-a spus: Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai cerut pentru tine viaţă lungă, nici nu ai cerut bogăţii pentru tine, nici nu ai cerut viaţa duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine înţelegere pentru a discerne judecata,
So God said to him, “Since you have asked for this instead of requesting long life or wealth for yourself or death for your enemies—but you have asked for discernment to administer justice—
12 Iată, am făcut conform cuvintelor tale; iată, ţi-am dat o inimă înţeleaptă şi care înţelege, astfel încât nu a fost nimeni ca tine înaintea ta, nici nu se va ridica după tine vreunul ca tine.
behold, I will do what you have asked. I will give you a wise and discerning heart, so that there has never been nor will ever be another like you.
13 Şi ţi-am dat de asemenea ceea ce nu ai cerut: deopotrivă bogăţii şi onoare, astfel încât nu va fi nimeni printre împăraţi ca tine în toate zilele tale.
Moreover, I will give you what you did not request—both riches and honor—so that during all your days no man in any kingdom will be your equal.
14 Şi dacă vei umbla în căile mele, pentru a păzi statutele mele şi poruncile mele, precum David, tatăl tău, a umblat, atunci îţi voi lungi zilele.
So if you walk in My ways and keep My statutes and commandments, just as your father David did, I will prolong your days.”
15 Şi Solomon s-a trezit; şi, iată, acesta a fost un vis. Şi a venit la Ierusalim şi a stat în picioare înaintea chivotului legământului DOMNULUI şi a oferit ofrande arse şi a oferit ofrande de pace şi a făcut un ospăţ tuturor servitorilor săi.
Then Solomon awoke, and indeed it had been a dream. So he returned to Jerusalem, stood before the ark of the covenant of the Lord, and offered burnt offerings and peace offerings. Then he held a feast for all his servants.
16 Atunci au venit acolo două femei curve, la împărat, şi au stat în picioare înaintea lui.
At that time two prostitutes came to the king and stood before him.
17 Şi o femeie a spus: O domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam într-o singură casă; şi eu am născut un copil cu ea în casă.
One woman said, “Please, my lord, this woman and I live in the same house, and I gave birth while she was in the house.
18 Şi s-a întâmplat, a treia zi după ce am născut, că a născut şi această femeie; şi noi eram împreună; nu era niciun străin cu noi în casă, în afară de noi amândouă în casă.
On the third day after I gave birth, this woman also had a baby. We were alone, with no one in the house but the two of us.
19 Şi copilul acestei femei a murit noaptea, pentru că ea s-a culcat pe el.
During the night this woman’s son died because she rolled over on him.
20 Şi ea s-a sculat la miezul nopţii şi a luat pe fiul meu de lângă mine pe când roaba ta dormea şi l-a culcat la sânul ei şi l-a culcat pe copilul ei mort la sânul meu.
So she got up in the middle of the night and took my son from my side while I was asleep. She laid him in her bosom and put her dead son at my bosom.
21 Şi după ce m-am sculat dimineaţa să alăptez pe copilul meu, iată, era mort; dar când m-am uitat atent la el dimineaţa, iată, nu era fiul meu, pe care îl născusem.
The next morning, when I got up to nurse my son, I discovered he was dead. But when I examined him, I realized that he was not the son I had borne.”
22 Şi cealaltă femeie a spus: Ba nu, ci fiul meu este cel viu şi cel mort este fiul tău. Şi aceasta a spus: Nu; ci fiul tău este cel mort şi cel viu este fiul meu. Astfel vorbeau ele înaintea împăratului.
“No,” said the other woman, “the living one is my son and the dead one is your son.” But the first woman insisted, “No, the dead one is yours and the living one is mine.” So they argued before the king.
23 Atunci a spus împăratul: Una spune: Acesta este fiul meu care trăieşte şi fiul tău este cel mort; şi cealaltă spune: Ba nu; ci fiul tău este cel mort şi fiul meu este cel viu.
Then the king replied, “This woman says, ‘My son is alive and yours is dead,’ but that woman says, ‘No, your son is dead and mine is alive.’”
24 Şi împăratul a spus: Aduceţi-mi o sabie. Şi au adus o sabie înaintea împăratului.
The king continued, “Bring me a sword.” So they brought him a sword,
25 Şi împăratul a spus: Tăiaţi pe copilul cel viu în două şi daţi jumătate uneia şi jumătate celeilalte.
and the king declared, “Cut the living child in two and give half to one and half to the other.”
26 Atunci a vorbit împăratului femeia al căreia era copilul cel viu, pentru că tânjea în adâncurile ei după fiul ei, şi a spus: O domnul meu, dă-i ei copilul cel viu şi nicidecum să nu îl ucizi. Dar cealaltă a spus: Să nu fie nici al meu nici al tău, tăiaţi-l.
Then the woman whose son was alive spoke to the king because she yearned with compassion for her son. “Please, my lord,” she said, “give her the living baby. Do not kill him!” But the other woman said, “He will be neither mine nor yours. Cut him in two!”
27 Atunci împăratul a răspuns şi a zis: Daţi-i celei dintâi copilul cel viu şi nicidecum să nu îl ucideţi, ea este mama lui.
Then the king gave his ruling: “Give the living baby to the first woman. By no means should you kill him; she is his mother.”
28 Şi tot Israelul a auzit de judecata pe care împăratul o judecase; şi s-au temut de împărat, pentru că au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, pentru a face judecată.
When all Israel heard of the judgment the king had given, they stood in awe of him, for they saw that the wisdom of God was in him to administer justice.
