< 1 Corinteni 2 >

1 Și eu, fraților, când am venit la voi, nu am venit cu superioritatea vorbirii sau a înțelepciunii, vestindu-vă mărturia lui Dumnezeu.
AND I, when I came to you, brethren, came not with superior excellence of discourse or wisdom, preaching unto you the gospel of God.
2 Fiindcă am decis să nu știu printre voi altceva decât pe Isus Cristos și pe el crucificat.
For I determined not to know any thing among you, save Jesus Christ and him crucified.
3 Și eu am fost cu voi în slăbiciune și în teamă și în mare tremur.
And in weakness, and in fear, and in much timidity, was I among you.
4 Și cuvântul meu și predicarea mea nu au fost prin cuvintele ademenitoare ale înțelepciunii omenești, ci în arătarea Duhului și a puterii;
And my conversation and my preaching was not with persuasive words of human wisdom, but with demonstration of the Spirit, and of power:
5 Așa încât credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
that your faith might not stand on the wisdom of men, but on the power of God.
6 Oricum, vorbim înțelepciune printre cei desăvârșiți; totuși nu înțelepciunea acestei lumi, nici a prinților acestei lumi care ajung la nimicire, (aiōn g165)
But we speak wisdom among the perfect: yet not the wisdom of this world, nor of the rulers of this world, who are destroying themselves: (aiōn g165)
7 Ci vorbim înțelepciunea lui Dumnezeu într-un mister, chiar acea înțelepciune ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o înainte de lume pentru gloria noastră; (aiōn g165)
but we speak the wisdom of God, which had been hid in mystery, which God predestined before the worlds were, for our glory: (aiōn g165)
8 Înțelepciune pe care nu a cunoscut-o niciunul dintre prinții acestei lumi; căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu ar fi crucificat pe Domnul gloriei. (aiōn g165)
which none of the rulers of this world have known: for if they had known it, they would not have crucified the Lord of glory. (aiōn g165)
9 Dar așa cum este scris: Ochiul nu a văzut nici urechea nu a auzit, și nici la inima omului nu au urcat cele pregătite de Dumnezeu pentru cei ce îl iubesc.
But, as it is written, “The things which eye hath not seen, and ear hath not heard, and that have not entered into the heart of man, these hath God prepared for those who love him.”
10 Dar Dumnezeu ni le-a revelat prin Duhul său; fiindcă Duhul cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu.
But to us hath God revealed them by his Spirit: for the Spirit searcheth out all things, even the depths of God.
11 Fiindcă cine dintre oameni știe lucrurile omului, decât duhul omului, care este în el? Chiar așa, lucrurile lui Dumnezeu nimeni nu le știe decât Duhul lui Dumnezeu.
For who among men knoweth the things of man, save the spirit of man which is in him? so also the things of God knoweth no man, but the Spirit of God.
12 Și noi nu am primit duhul lumii, ci duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu.
Now we have not received the spirit of the world, but the spirit which is from God; that we might know the things that are freely given to us of God.
13 Acele lucruri pe care le și vorbim, nu în cuvintele pe care le învață înțelepciunea omenească, ci în cele pe care le învață Duhul Sfânt, comparând lucrurile spirituale cu cei spirituali.
Which things also we speak, not in discourses framed by human wisdom, but taught by the Spirit of God; comparing spiritual things with spiritual.
14 Dar omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, fiindcă sunt nebunie pentru el; nici nu le poate cunoaște, pentru că ele sunt judecate spiritual.
But the natural man receiveth not the things of the Spirit of God: for they are folly to him: and he cannot know them, because they are spiritually discerned.
15 Dar cel spiritual judecă toate lucrurile, iar el însuși nu este judecat de nimeni.
But the spiritual man discerneth indeed all things, though himself is discernible by no man.
16 Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului, ca să îi dea învățătură? Noi însă avem mintea lui Cristos.
For who hath known the mind of the Lord? who will instruct him? But we have the mind of Christ.

< 1 Corinteni 2 >