1 Corinteni 11
1 Fiți urmași ai mei, așa cum și eu sunt al lui Cristos.
Varer mine efterföljare, såsom ock jag Christi.
2 Acum vă laud, fraților, că vă amintiți de mine în toate și țineți rânduielile precum vi le-am dat.
Käre bröder, jag prisar eder, att I tänken på mig i all stycke, och hållen det sätt, som jag eder föresatt hafver.
3 Dar voiesc să știți că Cristos este capul fiecărui bărbat, și capul femeii este bărbatul, și capul lui Cristos este Dumnezeu.
Så vill jag, att I veta skolen, att Christus är hvars och ens mans hufvud; men mannen är qvinnones hufvud; men Gud är Christi hufvud.
4 Fiecare bărbat care se roagă sau profețește, având capul acoperit, își dezonorează capul.
Hvar och en man, som beder, eller propheterar, och hafver något på hufvudet, han skämmer sitt hufvud.
5 Iar fiecare femeie care se roagă sau profețește, cu capul neacoperit, își dezonorează capul, fiindcă este unul și același lucru cu a fi rasă.
Men en qvinna, som beder eller propheterar med ohöljdt hufvud, hon skämmer sitt hufvud; ty det vore icke annars, än som hon vore rakad.
6 Deoarece, dacă femeia nu este acoperită, să se și tundă de tot; dar dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă scurt sau rasă, să fie acoperită.
Vill hon icke hölja sig, så skare ock håret med af; nu, efter det står illa att henne är håret afskoret, eller afrakadt, så hölje sig.
7 Fiindcă un bărbat, într-adevăr, nu este dator să își acopere capul, întrucât el este chipul și gloria lui Dumnezeu, dar femeia este gloria bărbatului.
Men mannen skall icke hölja sitt hufvud; ty han är Guds beläte och ära; men qvinnan är mansens ära.
8 Fiindcă nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat;
Ty mannen är icke af qvinnone; utan qvinnan af mannenom.
9 Fiindcă bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
Och mannen är icke skapad för qvinnones skull; utan qvinnan för mansens skull.
10 Din această cauză femeia este datoare să aibă autoritate peste capul ei din cauza îngerilor.
Derföre skall qvinnan hafva ena magt på hufvudet, för Änglarnas skull.
11 Totuși, în Domnul, nici bărbatul nu este fără femeie, nici femeia fără bărbat.
Dock är hvarken mannen utan qvinnone, eller qvinnan utan mannen, i Herranom.
12 Fiindcă așa cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul este prin femeie, iar toate din Dumnezeu.
Ty såsom qvinnan är af mannenom, så är ock mannen genom qvinnona; men alltsammans af Gudi.
13 Judecați în voi înșivă, este cuvenit ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neacoperită?
Dömer vid eder sjelfva, om det är dägeligit, att en qvinna beder Gud ohöljd?
14 Nu vă învață chiar natura însăși că, dacă un bărbat are păr lung, este o rușine pentru el?
Eller lärer icke naturen eder det, att enom man är vanheder, om han hafver långt hår;
15 Dar dacă o femeie are păr lung este o glorie pentru ea. Pentru că părul i-a fost dat pentru învelitoare.
Men qvinnone är ära, att hon hafver långt hår? Håret är henne gifvet till att skyla sig med.
16 Dar dacă cineva pare a fi certăreț, noi nu avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.
Är det ock någor ibland eder, den i detta ärendet enträten är, han vete, att vi hafve icke den seden; och icke Guds församlingar heller.
17 Acum, în ceea ce vă spun, nu vă laud, pentru că vă adunați nu spre mai bine, ci spre mai rău.
Men detta måste jag befalla: Jag kan icke prisa, att I tillhopakommen, icke till förbättring, utan till förvärring.
18 Fiindcă, întâi de toate, când vă adunați în biserică, aud că sunt dezbinări între voi; și în parte o cred.
I förstone, när I kommen tillhopa i församlingene, hörer jag att ibland eder är skiljaktighet; det jag ock väl endels tror.
19 Fiindcă trebuie să fie și erezii printre voi, ca să fie arătați printre voi cei aprobați.
Ty ibland eder måste ju vara parti, på det de rättsinnige skola varda uppenbare ibland eder.
20 De aceea când vă adunați în același loc, nu este ca să mâncați cina Domnului.
När I nu tillhopakommen, så håller man då icke Herrans Nattvard.
21 Fiindcă la mâncare, fiecare își ia cina adusă de el, în fața altuia; și unul este flămând, iar altul este beat.
Ty då man skall hålla nattvard, tager hvar och en sin egen nattvard framföre åt; och den ene hungrar, den andre är drucken.
22 Ce? Nu aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica lui Dumnezeu și îi faceți de rușine pe cei ce nu au? Ce să vă spun? Să vă laud în aceasta? Nu vă laud.
Hafven I nu icke hus, der I uti äta eller dricka mågen? Eller förakten I Guds församling, och skämmen dem som intet hafva? Hvad skall jag säga eder? Skall jag prisa eder? Häruti prisar jag eder intet.
23 Fiindcă am primit de la Domnul ce v-am și dat: Că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat pâine;
Ty jag hafver undfått af Herranom, det jag ock eder gifvit hafver: ty Herren Jesus, i den natten, då han förrådder vardt, tog han brödet;
24 Și după ce a adus mulțumiri, a frânt-o și a spus: Luați, mâncați, acesta este trupul meu, care este frânt pentru voi; faceți aceasta în amintirea mea.
Tackade, bröt det, och sade: Tager, äter; detta är min lekamen, som för eder brytes; detta görer till min åminnelse.
25 Tot astfel a luat și paharul după ce a mâncat, spunând: Acest pahar este testamentul cel nou în sângele meu; faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, în amintirea mea.
Sammalunda ock kalken, efter nattvarden, och sade: Denne kalk är det nya Testamentet i minom blod; detta görer, så ofta I dricken, till min åminnelse.
26 Fiindcă ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din acest pahar, arătați moartea Domnului până vine el.
Ty så ofta I äten af detta bröd, och dricken af denna kalk, skolen I förkunna Herrans död, tilldess han kommer.
27 De aceea oricine mănâncă pâinea aceasta și bea paharul Domnului în mod nedemn, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.
Hvilken nu ovärdeliga äter af detta bröd, eller dricker af Herrans kalk, han blifver saker på Herrans lekamen och blod.
28 Dar omul să se cerceteze pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar.
Men pröfve menniskan sig sjelfva, och äte så af det brödet, och dricke af den kalken.
29 Fiindcă cel ce mănâncă și bea în mod nedemn, își mănâncă și bea propria lui condamnare, [dacă] nu deosebește trupul Domnului.
Ty den ovärdeliga äter och dricker, han äter och dricker sig sjelfvom domen, icke åtskiljandes Herrans lekamen.
30 Din cauza aceasta între voi sunt mulți slabi și bolnavi și mulți dorm.
Derföre äro ock månge svage och kranke ibland eder, och en stor del sofva.
31 Căci dacă ne-am judeca pe noi înșine, nu am fi judecați.
Ty om vi sjelfve dömde oss, så vorde vi icke dömde.
32 Dar când suntem judecați, suntem disciplinați de Domnul, ca să nu fim condamnați cu lumea.
Men då vi dömde varde, så varde vi näpste af Herranom; på det vi icke med verldene skole fördömde varda.
33 De aceea, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați-vă unii pe alții.
Derföre, mine käre bröder, när I tillhopakommen till att äta, så bide den ene den andra.
34 Și dacă flămânzește cineva, să mănânce acasă; ca nu cumva să vă adunați pentru condamnare. Iar restul le voi pune în ordine când voi veni.
Men hungrar någor, han äte hemma; på det I icke tillhopakommen till fördömelse. Det andra vill jag skicka, när jag kommer.
