1 Corinteni 10
1 Mai mult, fraților, nu vă voiesc neștiutori, că toți părinții noștri au fost sub nor, și toți au trecut prin mare;
Не хо́чу я, браття, щоб ви не знали, що під хмарою всі отці наші були́, — і всі перейшли через море,
2 Și toți au fost botezați la Moise în nor și în mare;
і всі охристилися в хмарі та в морі в Мойсея,
3 Și toți au mâncat aceeași mâncare spirituală,
і всі їли ту саму пожи́ву духовну,
4 Și toți au băut aceeași băutură spirituală, fiindcă au băut din acea Stâncă spirituală ce îi urma; și acea Stâncă era Cristos.
і пили́ всі той самий духовний напі́й, бо пили від духовної скелі, що йшла вслід за ними, а та скеля — був Христос!
5 Dar în cei mai mulți dintre ei Dumnezeu nu și-a găsit plăcerea, fiindcă au fost doborâți în pustie.
Але їх багатьох не вподо́бав був Бог, бо „понищив Він їх у пустині“.
6 Și acestea au fost exemplele noastre, pentru ca noi să nu poftim după lucruri rele, așa cum și aceia au poftit.
А це були при́клади нам, щоб ми пожадливі на зле не були́, як були пожадливі й вони.
7 Nici nu fiți idolatri ca unii dintre ei; așa cum este scris: Poporul a șezut să mănânce și să bea și s-au sculat să joace.
Не будьте також ідоля́нами, як деякі з них, як написано: „Люди сіли, щоб їсти та пити, і встали, щоб грати“.
8 Nici să nu curvim, așa cum unii dintre ei au curvit și au căzut într-o [singură] zi douăzeci și trei de mii.
Не станьмо чинити блу́ду, як деякі з них блудоді́яли, — і полягло їх одно́го дня двадцять три тисячі.
9 Nici să nu ispitim pe Cristos, după cum unii dintre ei l-au ispitit și au fost nimiciți de șerpi.
Ані не випробо́вуймо Христа, як деякі з них випробо́вували, — та й від змі́їв загинули.
10 Nici nu cârtiți, după cum au cârtit unii dintre ei și au fost nimiciți de nimicitorul.
Ані не нарікайте, як деякі з них нарікали, — і загинули від погуби́теля.
11 Și toate acestea li s-au întâmplat ca să fie exemple; și sunt scrise pentru avertizarea noastră, peste care au ajuns sfârșiturile lumii. (aiōn g165)
Усе це трапилось з ними, як при́клади, а написане нам на науку, бо за нашого ча́су кінець віку прийшов. (aiōn g165)
12 De aceea cel ce gândește că stă în picioare să ia seama ca nu cumva să cadă.
Тому́ то, хто ду́має, ніби стоїть він, нехай стережеться, щоб не впасти!
13 Nu v-a luat nicio ispită, decât ceva obișnuit omului; dar credincios este Dumnezeu care nu va permite să fiți ispitiți peste ce sunteți în stare, ci împreună cu ispita va face și o cale de scăpare, ca voi să fiți în stare să o purtați.
Досягла́ вас спроба не інша, тільки лю́дська; але вірний Бог, Який не попу́стить, щоб ви випробо́вувалися більше, ніж можете, але при спробі й поле́гшення дасть, щоб зне́сти могли ви її.
14 De aceea, preaiubiții mei, fugiți de idolatrie.
Тому, мої любі, утікайте від служі́ння ідолам.
15 Vorbesc ca unor oameni înțelepți; judecați voi ce spun.
Кажу́, як розумним; судіть самі, що кажу́ я.
16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este el comuniunea sângelui lui Cristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este comuniunea trupului lui Cristos?
Чаша благослове́ння, яку благословляємо, — чи не спільно́та то крови Христової? Хліб, який ломимо, чи не спільно́та він тіла Христового?
17 Pentru că noi, fiind mulți, suntem o singură pâine, un singur trup, fiindcă toți suntem părtași din acea singură pâine.
Тому́ що один хліб, тіло одне — нас багато, бо ми всі спільники хліба одного.
18 Uitați-vă la Israelul conform cărnii; nu sunt cei ce mănâncă sacrificiile părtași ai altarului?
Погляньте на Ізраїля за тілом: чи ж ті, що жертви їдять, не спільники́ вівтаря́?
19 Atunci ce spun? Că idolul este ceva, sau ceea ce este sacrificat idolilor este ceva?
Тож що́ я кажу́? Що ідольська жертва є щось? Чи що ідол є щось?
20 Dar spun că lucrurile pe care neamurile le sacrifică, le sacrifică dracilor și nu lui Dumnezeu, și eu nu voiesc să aveți părtășie cu dracii.
Ні, але те, що в жертву приносять, „де́монам, а не Богові в жертву приносять“. Я ж не хо́чу, щоб ви спільника́ми для де́монів стали.
21 Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor; nu puteți fi părtași ai mesei Domnului și ai mesei dracilor.
Бо не можете пити чаші Господньої та чаші де́монської; не можете бути спільника́ми Господнього сто́лу й столу де́монського.
22 Îl provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem mai tari decât el?
Чи ми дратува́тимем Господа? Хіба ми поту́жніші за Нього?
23 Toate îmi sunt legiuite, dar nu toate sunt de folos. Toate îmi sunt legiuite, dar nu toate edifică.
Усе мені можна, — та не все на пожи́ток. Усе мені можна, — та буду́є не все!
24 Nimeni să nu caute folosul lui, ci fiecare pe al celuilalt.
Нехай не шукає ніхто свого власного, але кожен — для ближнього!
25 Orice se vinde în măcelărie, mâncați, necercetând nimic din cauza conștiinței.
Їжте все, що на я́тках м'ясних продається, за сумління зовсім не турбуючись, —
26 Fiindcă al Domnului este pământul și plinătatea lui.
Бо „Господня земля, і все, що на ній“!
27 Și dacă cineva dintre cei ce nu cred vă invită și doriți să mergeți, mâncați orice vă este pus înainte, necercetând nimic din cauza conștiinței.
Як покличе вас хтось із невіруючих, і ви захочете піти́, — їжте все, що дадуть вам, за сумління зовсім не турбуючись.
28 Dar dacă cineva vă spune: Aceasta este sacrificată idolilor, nu mâncați pentru cel ce v-a înștiințat și pentru conștiință, fiindcă al Domnului este pământul și plinătatea lui,
Коли ж скаже вам хтось: „Це і́дольська жертва“, — не їжте тоді через того, хто сказав, та через сумління!
29 Dar conștiința, spun eu, nu a ta, ci a celuilalt; fiindcă de ce să fie judecată libertatea mea de conștiința altuia?
Говорю́ ж не про власне сумління, але іншого, — чого б моя воля судилась сумлінням чужим?
30 Iar dacă eu prin har sunt părtaș, de ce să fiu vorbit de rău pentru aceea pentru care aduc mulțumiri?
Коли я стаю спільником їжі з подякою, чому мене зневажають за те, за що́ дякую я?
31 De aceea fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, faceți toate pentru gloria lui Dumnezeu.
Тож, коли ви їсте, чи коли ви п'єте́, або коли інше що робите, — усе на Божу славу робіть!
32 Nu fiți poticnire nici iudeilor, nici neamurilor, nici bisericii lui Dumnezeu;
Не робіть спокуси юдеям та ге́лленам, та Церкві Божій,
33 Așa cum eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulți, ca să fie salvați.
як дого́джую й я всім у всьо́му, не шукаючи в тому пожи́тку свого́, але пожи́тку для багатьох, щоб спасли́ся вони.
