Lucas 19
1 Ele entrou e estava de passagem por Jericó.
Isusu auntrat ăn Jerihon. Pănd jel atrikut p trgula,
2 Havia um homem chamado Zacchaeus. Ele era um coletor chefe de impostos e era rico.
afost ănklo unu om karje sa kimat Zakej. Jel irja glavni porezniku ăn aja regija d Rim š mult bogat om.
3 Ele estava tentando ver quem era Jesus, e não podia por causa da multidão, porque era baixo.
Apokušăt s vjadă p Isusu činje je jel, ali afost mik š nu putja s l vjadă pisti multă lumje.
4 Ele correu na frente e subiu em um sicômoro para vê-lo, pois ele ia passar por ali.
Jel daja adat fuga la intje s s urče p smokvă pănglă karje atribja Isusu s trjače s puată p ja s l vjadă.
5 Quando Jesus chegou ao lugar, olhou para cima e o viu, e lhe disse: “Zaqueu, apressa-te e desce, pois hoje devo ficar em tua casa”.
Kănd Isusu ažuns pănla smokvă, sa ujtat ăn sus š ja zăs aluj: “Zakeju, majdată dătje ăn zos! Astăz mora s viuv la tinje ăn gostjamje.”
6 Ele se apressou, desceu e o recebeu alegremente.
Zakej majdată sa dat ăn zos š la primit p Isusu ăn gostjamje, tot bukurat.
7 Quando o viram, todos murmuraram, dizendo: “Ele entrou para alojar-se com um homem que é pecador”.
Ali tuată lumja karje avizut aja ančiput s čakaljaskă: “Nu trjebje s pljače ăn gostjamje la omu rov!”
8 Zaqueu levantou-se e disse ao Senhor: “Eis que, Senhor, metade dos meus bens eu dou aos pobres. Se exiji algo injustamente de alguém, restituo quatro vezes mais”.
A maj ănklo Zakej saskulat š zăče alu Domnuluj Isusuluj: “Jakă pola d imanja amja dau alu lumjej karje je sărakă, a p tot ăla p karje la šălat s ji tork d patru vorj kăta amlat dăla jel.”
9 Jesus lhe disse: “Hoje, a salvação chegou a esta casa, porque ele também é um filho de Abraão.
Isusu azăs p aja: “Astăz ăn kasasta avinjit spasjala k š omusta je prava sămănca alu Abraham!
10 Pois o Filho do Homem veio em busca e para salvar o que estava perdido”.
Jo, Bijatu alu Omuluj, amvinjit s kat š s spasăsk p lumja karje je purdută.”
11 Quando ouviram estas coisas, ele continuou e contou uma parábola, porque estava perto de Jerusalém, e supunham que o Reino de Deus seria revelado imediatamente.
Pănd lumje apus urjajke la Isusu, daja če irja la upruapje d Jeruzalem š jej agăndit k s cara alu Dimizov akuma s pojavjaštje, Isusu lja spus asta vorbă:
12 Ele disse, portanto, “Um certo nobre foi a um país distante para receber para si um reino e retornar”.
“Njeki om dăn familjije bună sa sprimit s putujaskă p dăpartje pămănt. Jel atribut s pljače ănklo s dobidjaskă vlastu dăla caru marje. Atunča s ăntuarče ăn pămăntu aluj s puată s vladjaskă ka caru.
13 Ele chamou dez servos seus e lhes deu dez moedas de mina, e lhes disse: “Façam negócios até eu chegar”.
Majdată njego ča pljikat akimat p zjače argac aluj, adat alu tot usută kovanic d arđint š lja zăs: ‘Trgujic pănă god jo nu vinja.’
14 Mas seus cidadãos o odiavam e mandaram um enviado atrás dele, dizendo: 'Não queremos que este homem reine sobre nós'.
Ali lumja d pămăntula aluj l mrza š atrimjes la caru alu marje p poslanikurlje s zăkă: ‘Nu vrjem jel s carujaskă p noj.’
15 “Quando ele voltou, tendo recebido o reino, ordenou que estes servos, a quem havia dado o dinheiro, fossem chamados a ele, para que ele soubesse o que eles haviam ganho com a condução dos negócios.
Ali jel adobidit vlastu s fije car. Š kănd sa tors akasă, azapovidit s kjamje p argacă alu karje jel adat banji. Avrut s štije kăt tot ăla zaradit d jel.
16 O primeiro veio antes dele, dizendo: 'Senhor, sua mina fez mais dez minas'.
Prvi argat avinjit š zăče: ‘Gospodarulje amkoristit banjišta karje maj dat š afukut zaradă d zjače vorj maj mult.’
17 “Ele disse a ele: 'Muito bem, seu bom servo! Porque você foi encontrado fiel com muito pouco, terá autoridade sobre dez cidades”.
Zăče caru: ‘Bun lukru! Bun ješt argat. Daja ča fost vjeran ăn maj mikă, c dau s vladješt p zjače trgurj.’
18 “O segundo veio, dizendo: 'Sua mina, Senhor, fez cinco minas'.
Altu argat avinjit š zăče: ‘Gospodarulje, amkoristit banjišta karje maj dat š afukut zaradă d još činč vorj maj mult.’
19 “Então ele lhe disse: 'E você deve ter mais de cinco cidades'.
Š p aja caru zăče: ‘Tu osă vladjaštje p činč trgurj.’
20 Veio outro, dizendo: 'Senhor, eis aqui sua mina, que eu guardei em um lenço,
Ali aldă trje argat avinjit frzdă zaradă š ji zăče: ‘Gospodarulje, jakăc arđintu. Lam cănut skuns ăn maramică.
21 pois eu o temia, porque você é um homem exigente'. Tu pegas o que não deitaste e colhes o que não semeaste”.
Ma fost frikă d tinje daja če ješt strog om. Jaj tuată zaradă dăla ăla če alcă uložăt d tinje š căj tuată bugacija dăla jej karje lukrizat d tinje.’
22 “Ele lhe disse: 'Da tua própria boca eu te julgarei, seu servo malvado! Você sabia que eu sou um homem exigente, pegando aquilo que eu não deitei e colhendo aquilo que eu não semeei”.
Caru ja zăs: ‘Argatulje alu rov! C sudjesk p aja ča zăs tu. Tu zăč k sănt strog. Tu zăč jo jav tuată zarada dăla ăla če alcă auložăt d minje š jo căv tuată bugacija dăla jej karje lukrizat d minje!
23 Então por que você não depositou meu dinheiro no banco, e na minha vinda, eu poderia ter ganho juros sobre ele”.
Dăče atunča na pus banji alji mje p bankă? Aša barem adobidja kamatje.’
24 Ele disse àqueles que ficaram parados: 'Tire a mina dele e dê a ele que tem as dez minas'.
Atunča caru zăče alu lumje karje afost aiča upruapje: ‘Lăcăj dăla jel usută kovanic d arđint š dăcăj alu ăla karje zaradit zjače vorj maj mult!’
25 “Disseram-lhe: 'Senhor, ele tem dez minas'!
Jej azăs: ‘Ali, gospodarulje, jel arje mij kovanic d arđint!’
26 'Pois eu vos digo que a todos os que têm, será dado mais; mas daquele que não tem, até mesmo o que ele tem lhe será tirado'.
Caru azăs, ‘Istina je tot ăla karje koristjaštje binilje aja ča dobidit, osă dobidjaskă još maj mult, a toc karje nu koristjaštje binilje aja ča dobidit, osă s s ja š aja če arje.
27 Mas trazei aqui aqueles meus inimigos que não queriam que eu reinasse sobre eles, e matai-os diante de mim”.
Ali ălja dušmani alji mjej, karje na vurut s lji fiuv caru, dučecălje aiča š lji umurăc la intja amja.’”
28 Having disse estas coisas, ele prosseguiu, subindo para Jerusalém.
Dăpă aja če Isusu azăs, nastavit s pljače la intja alor kătri Jeruzalem.
29 Quando chegou perto de Betfagé e Bethany, na montanha que se chama Olivet, ele enviou dois de seus discípulos,
Kănd avinjit la upruapje d saturj Betfaga š Betanija maj upruapje p djal Maslina, atrimjes la intje p doj učenikurj.
30 dizendo: “Vá para a aldeia do outro lado, na qual, ao entrar, encontrará um potro amarrado, no qual nenhum homem jamais se sentou. Desamarre-o e traga-o.
Lja zăs: “Fuđic ăn satula la intja avuastră. Š čim untrăc, osă vidjec p magaracu alu tănăr karje je ljigat karje nimilja nu la jahit. Dizljigăcălăj š dučecălăj aiča.
31 Se alguém lhe perguntar: “Por que você o desamarra?”, diga a ele: “O Senhor precisa dele”.
Akă ăntrijabă njeko p voj: ‘Dăče dizljigăc p magaracu alu tănăr?’ Zăčec samo: ‘Trjebje alu Domnuluj.’”
32 Aqueles que foram enviados foram embora e encontraram coisas exatamente como ele lhes havia dito.
Jej apljikat š angăsăt toto kum lja zăs Isusu.
33 Como eles estavam desamarrando o potro, seus donos lhes disseram: “Por que você está desamarrando o potro?
Pănd jej adizljigat, lumja alu činje magaracu lja tribat: “Dăče dizljigăc p magaracu alu tănăr?”
34 Eles disseram: “O Senhor precisa disso”.
Jej lja zăs: “Alu Domnuluj ăntrjabje.”
35 Então eles o trouxeram a Jesus. Eles jogaram suas capas sobre o potro e sentaram Jesus sobre eles.
Jej adus p magaracu alu tănăr la Isusu š prebacăt pisti jel ogrtači alor š apus p Isusu p magarac s šagă.
36 Enquanto ele ia, eles espalhavam seus mantos na estrada.
Pănd Isusu pljika mulc lumje raširit alor ogrtačurlje p drum la intja alu Isusuluj s ji pokazaskă častu.
37 Ao se aproximar, na descida do Monte das Oliveiras, toda a multidão dos discípulos começou a se alegrar e a louvar a Deus com voz alta por todas as obras poderosas que tinham visto,
Kănd Isusu sa približăt undje drumu s slubadje dăpă djal Maslina, učenikurj š mulcă lumje karje kridja ăn Isusu ančiput p tot glasu s s radujaskă š s slavjaskă p Dimizov d tuată čuda karje avizut če Isusu majdată afukut.
38 dizendo: “Bendito seja o Rei que vem em nome do Senhor! Paz no céu, e glória nas alturas”!
Jej rubja: “Blagoslovit p caru p karje Domnu atrimjes! Hvaljic p Dimizov karje dă miru! Slava alu Dimizov karje vladjaštje p čerj!”
39 Alguns dos fariseus da multidão lhe disseram: “Mestre, repreenda seus discípulos”!
Ali njeki farizeji karje irja ănklo azăs: “Učiteljulje, zapovidjaštje alu učenikurlje alji tej s takă!”
40 Ele lhes respondeu: “Eu lhes digo que se estas fossem silenciosas, as pedras gritariam”.
Isusu zăče: “Akă jej osă takă, istina je, š buluvanji p tot glasu osă s radujaskă!”
41 Quando ele se aproximou, viu a cidade e chorou sobre ela,
Kănd Isusu avinjit la upruapje la Jeruzalem š avizut trgu, plănđja dăpă lumjaja ăn trgula
42 dizendo: “Se você, até você, tivesse conhecido hoje as coisas que pertencem à sua paz! Mas agora, elas estão escondidas de seus olhos.
š azăs: “Kănd barem samo s štijec če vuavă osă adukă miru! Ali akuma je vuavă skuns.
43 Pois os dias virão sobre você quando seus inimigos vomitarão uma barricada contra você, o cercarão, o cercarão de todos os lados,
K vinje vrijamja kănd dušmani alji voštri s gradjaskă kulje pănglă zidu alu trguluj s vu napadjaskă d tuatje părcă, vuastja alor osă vu okuljaskă š nu putjec s fuđic.
44 e o atirarão e seus filhos dentro de você para o chão. Eles não deixarão em você uma pedra sobre outra, porque você não sabia a hora de sua visitação”.
Nusă s lasă ăn trgu alu vostru nič unu buluvan p buluvan. Jej osă uništjaskă tot trgu alu vostru š tot čije ăn jel voj daja če na prepoznajit asta vrijamje kănd Dimizov p voj avinjit s vu spasaskă.”
45 Ele entrou no templo e começou a expulsar aqueles que nele compravam e vendiam,
Kănd auntrat ăn dvorištja alu Hramuluj, Isusu ančiput dăn jel s putirjaskă p tuată lumja karje ănklo vindje.
46 dizendo-lhes: “Está escrito: 'Minha casa é uma casa de oração', mas vocês fizeram dela um 'covil de ladrões'”!
Isusu lja zăs: “Skris je ăn Svăntă pismă: ‘Alu mjov Hramu s fije loku d rugală’, a voj pretvorit ăn lok undje s strănđe lopovi!”
47 Ele ensinava diariamente no templo, mas os principais sacerdotes, os escribas e os principais homens entre o povo procuravam destruí-lo.
Dăpă aja Isusu tuată zuva ănvăca ăn dvorištja alu Hramuluj. Glavni popurlje š učitelji d zakonu alu Mojsije š alcă vođe alu židovilor s ujta kum s l apuče p Isusu š s l osudjaskă p muartje.
48 Eles não conseguiram encontrar o que poderiam fazer, pois todo o povo se agarrou a cada palavra que ele disse.
Ali jej nu ja putut nimika s ji fakă daja če tot narodu upija tuată vorba karje Isusu rubja.
