< João 4 >

1 Portanto, quando o Senhor soube que os fariseus tinham ouvido que Jesus estava fazendo e batizando mais discípulos do que João
Əmdi Pǝrisiylǝrning «Əysaning muhlis ⱪilip qɵmüldürgǝnliri Yǝⱨyaningkidin kɵp ikǝn» degǝn hǝwǝrni angliƣinini Rǝb uⱪⱪandin keyin
2 (embora o próprio Jesus não batizasse, mas seus discípulos),
(ǝmǝliyǝttǝ Əysa ɵzi ǝmǝs, muhlisliri qɵmüldürǝtti)
3 ele deixou a Judéia e partiu para a Galiléia.
u Yǝⱨudiyǝ ɵlkisidin qiⱪip yǝnǝ Galiliyǝgǝ kǝtti.
4 Ele precisava passar por Samaria.
Əmdi u yol üstidǝ Samariyǝ ɵlkisidin ɵtüxi kerǝk idi.
5 Então ele veio para uma cidade de Samaria chamada Sychar, perto da parcela de terra que Jacó deu a seu filho José.
Xuning bilǝn u Yaⱪup ɵz oƣli Yüsüpkǝ bǝrgǝn yǝrgǝ yeⱪin bolƣan Samariyǝning Sihar degǝn bir xǝⱨirigǝ kǝldi.
6 O poço de Jacó estava lá. Jesus, portanto, cansado de sua viagem, sentou-se junto ao poço. Era aproximadamente a sexta hora.
Xu yǝrdǝ «Yaⱪupning ⱪuduⱪi» bar idi. Əysa sǝpiridǝ qarqiƣinidin ⱪuduⱪning ⱪexiƣa kelip olturdi. Bu tǝhminǝn altinqi saǝt idi.
7 Uma mulher de Samaria veio para tirar água. Jesus disse a ela: “Dê-me uma bebida”.
Əysaning muhlisliri yemǝklik setiwelix üqün xǝⱨǝrgǝ kirip kǝtkǝnidi. Xu qaƣda, Samariyǝlik bir ayal su alƣili kǝldi. Əysa uningƣa: — Manga iqkili su bǝrgin, — dedi.
8 Pois seus discípulos tinham ido à cidade para comprar comida.
9 A mulher samaritana, portanto, lhe disse: “Como é que você, sendo judeu, pede uma bebida de mim, uma samaritana”? (Pois os judeus não têm nenhum trato com samaritanos).
Ayal uningdin: — Ɵzingiz Yǝⱨudiy tursingiz, mǝndǝk Samariyǝlik bir ayaldin ⱪandaⱪlarqǝ iqkili su tǝlǝp ⱪilip ⱪaldingiz? — dǝp soridi (qünki Yǝⱨudiylar Samariyǝliklǝr bilǝn ⱨeqⱪandaⱪ bardi-kǝldi ⱪilmaytti).
10 Jesus lhe respondeu: “Se você soubesse o dom de Deus, e quem é que lhe diz: 'Dê-me uma bebida', você lhe teria pedido, e ele lhe teria dado água viva”.
Əysa uningƣa jawabǝn: — Əgǝr sǝn Hudaning sowƣitining nemiliki wǝ sǝndin su soriƣuqining kim ikǝnlikini bilsǝngidi, undaⱪta sǝn uningdin tilǝytting wǝ u sanga ⱨayatliⱪ süyini berǝtti.
11 A mulher lhe disse: “Senhor, você não tem nada com que desenhar, e o poço é profundo. Então, onde você consegue essa água viva?
Ayal uningdin: — Tǝⱪsir, su tartⱪudǝk ⱨeqnǝrsingiz bolmisa, uning üstigǝ ⱪuduⱪ qongⱪur tursa, ⱨayatliⱪ süyini nǝdin alisiz?
12 Você é maior que nosso pai Jacob, que nos deu o poço e bebeu dele mesmo, assim como seus filhos e seu gado”?
Əjǝba, bu ⱪuduⱪni bizgǝ [miras] ⱪaldurƣan atimiz Yaⱪuptin uluƣmusiz? Bu ⱪuduⱪtin ɵzi, oƣulliri wǝ mal-waranlirimu su iqkǝn — dedi.
13 Jesus lhe respondeu: “Todos os que bebem desta água terão sede novamente,
Əysa uningƣa jawabǝn: — Bu suni iqkǝn ⱨǝrkim yǝnǝ ussaydu.
14 mas quem beber da água que eu lhe der nunca mais terá sede; mas a água que eu lhe der se tornará nele um poço de água que brotará para a vida eterna”. (aiōn g165, aiōnios g166)
Əmma mǝn beridiƣan suni iqküqi ⱨǝrkim mǝnggügǝ ussimaydiƣan bolidu wǝ bǝlki mǝn uningƣa beridiƣan su uning iqidǝ uni mǝnggülük ⱨayatliⱪⱪa elip baridiƣan, urƣup qiⱪidiƣan bir bulaⱪ bolidu, — dedi. (aiōn g165, aiōnios g166)
15 A mulher disse-lhe: “Senhor, dê-me esta água, para que eu não fique com sede, nem venha até aqui para desenhar”.
Ayal: — Tǝⱪsir, manga bu sudin bǝrgǝysizki, mǝn yǝnǝ ussimaydiƣan wǝ muxu yǝrgǝ su tartⱪili ikkinqi kǝlgüqi bolmaydiƣan bolay! — dedi.
16 Jesus disse a ela: “Vá, chame seu marido e venha aqui”.
Əysa: — Berip eringni bu yǝrgǝ qaⱪirip kǝlgin, — dedi.
17 A mulher respondeu: “Eu não tenho marido”. Jesus lhe disse: “Você disse bem, 'eu não tenho marido',
— Erim yoⱪ, — dǝp jawab bǝrdi ayal. — Erim yoⱪ dǝp, rast eytting.
18 pois você teve cinco maridos; e aquele que você tem agora não é seu marido. Isto você disse verdadeiramente”.
Qünki bǝx ǝrgǝ tǝgding wǝ ⱨazir sǝndǝ bolƣini sening ering ǝmǝs. Buni toƣra eytting! — dedi Əysa.
19 A mulher lhe disse: “Senhor, eu percebo que você é um profeta.
Ayal uningƣa: — Tǝⱪsir, ǝmdi kɵrdümki, siz ǝslidǝ pǝyƣǝmbǝr ikǝnsiz!
20 Nossos pais adoravam nesta montanha, e vocês, judeus, dizem que em Jerusalém é o lugar onde as pessoas devem adorar”.
Ata-bowilirimiz bu taƣda ibadǝt ⱪilip kǝlgǝn, lekin silǝr [Yǝⱨudiylar] «Ibadǝtni Yerusalemda ⱪilix kerǝk!» dǝwalisilǝrƣu? — dedi.
21 Jesus lhe disse: “Mulher, creia-me, está chegando a hora em que nem nesta montanha nem em Jerusalém você adorará o Pai”.
Əysa uningƣa mundaⱪ dedi: — Hanim, manga ixǝngin, xundaⱪ bir waⱪti-saiti keliduki, silǝrning Atiƣa ibadǝt ⱪilixinglar üqün nǝ bu taƣda yaki nǝ Yerusalemda boluxunglarning ⱨajiti ⱪalmaydu.
22 Vós adorais aquilo que não sabeis. Nós adoramos aquilo que sabemos; pois a salvação é dos judeus.
Silǝr ibadǝt ⱪilƣininglarni bilmǝysilǝr; biraⱪ biz kimgǝ ibadǝt ⱪilƣinimizni bilimiz. Qünki nijat-ⱪutⱪuzulux Yǝⱨudiylar arⱪiliⱪ bolidu.
23 Mas chega a hora, e agora é, em que os verdadeiros adoradores adorarão o Pai em espírito e verdade, pois o Pai procura que tais sejam seus adoradores.
Lekin xundaⱪ bir waⱪit kelidu — wǝ xundaⱪla ⱨazir kǝldiki, ⱨǝⱪiⱪiy ibadǝt ⱪilƣuqilar Atiƣa roⱨ wǝ ⱨǝⱪiⱪǝt bilǝn ibadǝt ⱪilidu. Ata Ɵzigǝ ǝnǝ xundaⱪ ⱨǝⱪiⱪiy ibadǝt ⱪilƣuqilarni izdimǝktǝ.
24 Deus é espírito, e aqueles que o adoram devem adorar em espírito e em verdade”.
Huda roⱨtur wǝ uningƣa ibadǝt ⱪilƣuqilar roⱨ wǝ ⱨǝⱪiⱪǝt bilǝn Uningƣa ibadǝt ⱪilixi kerǝktur.
25 A mulher lhe disse: “Eu sei que o Messias está vindo, aquele que se chama Cristo”. Quando ele vier, ele nos declarará todas as coisas”.
Ayal uningƣa: — Mǝsiⱨning, yǝni «Hristos» degǝnning kelidiƣanliⱪini bilimǝn. U kǝlgǝndǝ, bizgǝ ⱨǝmmǝ ixlarni eytip beridu — dedi.
26 Jesus disse a ela: “Eu sou ele, aquele que fala com você”.
Əysa uningƣa: — Sǝn bilǝn sɵzlixiwatⱪuqi mǝn dǝl xudurmǝn! — dedi.
27 Naquele momento, seus discípulos chegaram. Eles ficaram maravilhados por ele estar falando com uma mulher; no entanto, ninguém disse: “O que você está procurando?” ou: “Por que você fala com ela?
Xu qaƣda uning muhlisliri ⱪaytip kǝldi. Ular uning bir ayal bilǝn sɵzlixiwatⱪanliⱪiƣa ⱨang-tang ⱪelixti; lekin ⱨeqⱪaysisi uningdin: «Uningdin nemǝ izdǝysǝn?» yaki «Nemixⱪa uning bilǝn sɵzlixisǝn?» dǝpmu sorimidi.
28 Então a mulher deixou seu pote de água, foi para a cidade e disse ao povo:
Xuning bilǝn ayal kozisini taxlap ⱪoyup, xǝⱨǝrgǝ ⱪaytip berip, kixilǝrgǝ:
29 “Venha, veja um homem que me contou tudo o que eu fiz”. Pode este ser o Cristo?”
— Yürünglar, ⱨayatimda ⱪilƣanlirimning ⱨǝmmisini manga eytip bǝrgǝn bir kixini kɵrüp kelinglar. Əjǝba, Mǝsiⱨ xumidu? — dedi.
30 Eles saíram da cidade, e estavam vindo até ele.
Buning bilǝn halayiⱪ xǝⱨǝrdin qiⱪip, Əysaning aldiƣa kelixti.
31 Enquanto isso, os discípulos o incitaram, dizendo: “Rabino, coma”.
Xu ariliⱪta muhlisliri uningƣa: — Ustaz, bir nǝrsǝ yǝwalsangqu? — dǝp ɵtünüxti.
32 Mas ele lhes disse: “Eu tenho comida para comer que você não conhece”.
Lekin u ularƣa: — Mening silǝr bilmǝydiƣan bir yemǝklikim bar, — dedi.
33 Portanto, os discípulos disseram uns aos outros: “Alguém lhe trouxe algo para comer?
Muhlislar bir-birigǝ: — Əjǝba, birsi uningƣa yegili bir nǝrsǝ ǝkelip bǝrgǝnmidu? — deyixti.
34 Jesus lhes disse: “Minha comida é fazer a vontade daquele que me enviou e realizar seu trabalho”.
Əysa ularƣa mundaⱪ dedi: — Mening yemǝklikim — meni Əwǝtküqining iradisini ǝmǝlgǝ axurux wǝ uning [manga tapxurƣan] hizmitini tamamlaxtur.
35 Você não diz: “Ainda faltam quatro meses para a colheita”? Eis que eu lhes digo, levantem os olhos e olhem para os campos, que eles já estão brancos para a colheita.
— Silǝr: «Ⱨosul yeƣixⱪa yǝnǝ tɵt ay ⱪaldi» dǝwatmamsilǝr? Mana, silǝrgǝ eytayki, bexinglarni kɵtürüp etizlarƣa ⱪaranglar, ziraǝtlǝr sarƣiyip oruxⱪa tǝyyar boldi!
36 Aquele que colhe recebe o salário e colhe os frutos para a vida eterna, para que tanto aquele que semeia como aquele que colhe possam regozijar-se juntos. (aiōnios g166)
Wǝ ormiqi ix ⱨǝⱪⱪini alidu wǝ mǝnggülük ⱨayatⱪa toplanƣan ⱨosulni yiƣidu, xuning bilǝn teriƣuqi bilǝn ormiqi tǝng xadlinidu. (aiōnios g166)
37 Pois nisto é verdade o ditado: “Uma semeia e outra colhe”.
Qünki bu ixta «biri teriydu, yǝnǝ biri yiƣidu» degǝn sɵz ǝmǝlgǝ axurulidu.
38 Eu o enviei para colher aquilo pelo qual você não trabalhou. Outros trabalharam, e você entrou em seu trabalho”.
Mǝn silǝrni ɵzünglar ǝmgǝk singdürmigǝn ⱨosulni yiƣixⱪa ǝwǝttim; baxⱪilar ǝmgǝk ⱪildi wǝ silǝr ularning ǝmgikining mewisini elixⱪa nesip boldunglar.
39 Daquela cidade muitos samaritanos acreditavam nele por causa da palavra da mulher, que testemunhou: “Ele me contou tudo o que eu fiz”.
Xu xǝⱨǝrdiki nurƣun Samariyǝliklǝr ⱨeliⱪi ayalning: «U ⱨayatimda ⱪilƣanlirimning ⱨǝmmisini manga eytip bǝrdi» degǝn guwaⱨliⱪ sɵzini anglap, Əysaƣa etiⱪad ⱪildi.
40 Então, quando os samaritanos vieram até ele, imploraram-lhe que ficasse com eles. Ele permaneceu lá dois dias.
Xunga, ular uning aldiƣa kelip, uning ɵzliri bilǝn billǝ turuxini ɵtünüxkili turdi; xuning bilǝn u u yǝrdǝ ikki kün turdi.
41 Muitos mais acreditaram por causa de sua palavra.
Uning sɵz-kalami arⱪiliⱪ tehimu kɵp adǝm uningƣa etiⱪad ⱪildi.
42 Eles disseram à mulher: “Agora acreditamos, não por causa de sua fala; pois ouvimos por nós mesmos, e sabemos que este é de fato o Cristo, o Salvador do mundo”.
Ular ayalƣa: — Bizning etiⱪad ⱪiliximiz ǝmdi sening sɵzliring sǝwǝbidin ǝmǝs, qünki ɵzimiz uni angliduⱪ wǝ bilduⱪki, dunyaning Ⱪutⱪuzƣuqisi dǝl xu kixidur! — deyixti.
43 Depois dos dois dias, ele saiu de lá e foi para a Galiléia.
Bu ikki kündin keyin u xu yǝrdin qiⱪip Galiliyǝgǝ ⱪarap mangdi
44 Pois o próprio Jesus testemunhou que um profeta não tem honra em seu próprio país.
(qünki Əysa ɵzi: «Ⱨeqbir pǝyƣǝmbǝrning ɵz yurtida izziti yoⱪtur» dǝp guwaⱨliⱪ bǝrgǝnidi).
45 Então, quando ele entrou na Galiléia, os galileus o receberam, tendo visto todas as coisas que ele fez em Jerusalém na festa, pois eles também foram à festa.
Xuning bilǝn u Galiliyǝgǝ kǝlginidǝ, Galiliyǝliklǝr uning [ɵtüp ketix] ⱨeytida Yerusalemda ⱪilƣan ǝmǝllirining ⱨǝmmisini kɵrgǝqkǝ, uni ⱪarxi elixti (qünki ularmu ⱨeytⱪa qiⱪⱪanidi).
46 Jesus veio, portanto, novamente a Caná da Galiléia, onde ele fez a água em vinho. Havia um certo fidalgo cujo filho estava doente em Cafarnaum.
Əmdi Əysa bu ⱪetim Galiliyǝdiki Kana yezisiƣa yǝnǝ bardi (u dǝl xu yǝrdǝ suni xarabⱪa aylandurƣanidi). [Xu künlǝrdǝ], Kǝpǝrnaⱨum xǝⱨiridǝ oƣli kesǝl bolup yatⱪan bir orda ǝmǝldari bar idi.
47 Quando soube que Jesus tinha saído da Judéia para a Galiléia, foi até ele e implorou-lhe que descesse e curasse seu filho, pois ele estava no ponto da morte.
U Əysaning Yǝⱨudiyǝdin Galiliyǝgǝ kǝlgǝnlikini anglap, uning aldiƣa bardi wǝ: — [Ɵyümgǝ] qüxüp, sǝkratta yatⱪan oƣlumni saⱪaytip bǝrgǝyla! — dǝp tohtimay iltija ⱪildi.
48 Jesus, portanto, disse-lhe: “A menos que você veja sinais e prodígios, não acreditará de modo algum”.
Xuning bilǝn, Əysa uningƣa: — Silǝr [Galiliyǝliklǝr] mɵjizilik alamǝtlǝr wǝ karamǝtlǝrni kɵrmigüqǝ, ⱨeq etiⱪad ⱪilmaysilǝr! — dedi.
49 O nobre lhe disse: “Senhor, desça antes que meu filho morra”.
Orda ǝmǝldari Əysaƣa: — Tǝⱪsir, balam ɵlmǝstǝ qüxkǝyla! — dedi.
50 Jesus lhe disse: “Siga seu caminho”. Seu filho vive”. O homem acreditou na palavra que Jesus falou com ele, e seguiu seu caminho.
Əysa uningƣa: — Barƣin, oƣlung ⱨayat ⱪaldi! — dedi. Ⱨeliⱪi adǝm Əysaning eytⱪan sɵzigǝ ixinip, ɵyigǝ ⱪarap mangdi.
51 Quando ele estava descendo, seus servos o encontraram e relataram, dizendo “Seu filho vive!
Yolda ketip barƣinida, uning ⱪulliri aldiƣa qiⱪip, baliliri ⱨayat, dǝp uⱪturdi.
52 Então, ele perguntou a eles na hora em que começou a melhorar. Disseram-lhe então: “Ontem à sétima hora, a febre o deixou”.
Əmǝldar ulardin oƣlining ⱪaysi saǝttin baxlap yahxilinixⱪa yüzlǝngǝnlikini soriwidi, ular: — Tünügün yǝttinqi saǝttǝ ⱪizitmisi yandi, — deyixti.
53 Então o pai sabia que era naquela hora em que Jesus lhe disse: “Seu filho vive”. Ele acreditou, assim como toda a sua casa.
Balining atisi buning dǝl Əysaning ɵzigǝ: «Oƣlung ⱨayat ⱪaldi!» degǝn saǝt ikǝnlikini bilip yǝtti. Xuning bilǝn ɵzi pütkül ailisidikilǝr bilǝn billǝ etiⱪad ⱪilixti.
54 Este é novamente o segundo sinal que Jesus fez, tendo saído da Judéia para a Galiléia.
Bu Əysaning Yǝⱨudiyǝdin Galiliyǝgǝ kǝlgǝndin keyinki kɵrsǝtkǝn ikkinqi mɵjizilik alamiti idi.

< João 4 >