< João 4 >
1 Portanto, quando o Senhor soube que os fariseus tinham ouvido que Jesus estava fazendo e batizando mais discípulos do que João
Əmdi Pǝrisiylǝrning «Əysaning muhlis ⱪilip qɵmüldürgǝnliri Yǝⱨyaningkidin kɵp ikǝn» degǝn hǝwǝrni angliƣinini Rǝb uⱪⱪandin keyin
2 (embora o próprio Jesus não batizasse, mas seus discípulos),
(ǝmǝliyǝttǝ Əysa ɵzi ǝmǝs, muhlisliri qɵmüldürǝtti)
3 ele deixou a Judéia e partiu para a Galiléia.
u Yǝⱨudiyǝ ɵlkisidin qiⱪip yǝnǝ Galiliyǝgǝ kǝtti.
4 Ele precisava passar por Samaria.
Əmdi u yol üstidǝ Samariyǝ ɵlkisidin ɵtüxi kerǝk idi.
5 Então ele veio para uma cidade de Samaria chamada Sychar, perto da parcela de terra que Jacó deu a seu filho José.
Xuning bilǝn u Yaⱪup ɵz oƣli Yüsüpkǝ bǝrgǝn yǝrgǝ yeⱪin bolƣan Samariyǝning Sihar degǝn bir xǝⱨirigǝ kǝldi.
6 O poço de Jacó estava lá. Jesus, portanto, cansado de sua viagem, sentou-se junto ao poço. Era aproximadamente a sexta hora.
Xu yǝrdǝ «Yaⱪupning ⱪuduⱪi» bar idi. Əysa sǝpiridǝ qarqiƣinidin ⱪuduⱪning ⱪexiƣa kelip olturdi. Bu tǝhminǝn altinqi saǝt idi.
7 Uma mulher de Samaria veio para tirar água. Jesus disse a ela: “Dê-me uma bebida”.
Əysaning muhlisliri yemǝklik setiwelix üqün xǝⱨǝrgǝ kirip kǝtkǝnidi. Xu qaƣda, Samariyǝlik bir ayal su alƣili kǝldi. Əysa uningƣa: — Manga iqkili su bǝrgin, — dedi.
8 Pois seus discípulos tinham ido à cidade para comprar comida.
9 A mulher samaritana, portanto, lhe disse: “Como é que você, sendo judeu, pede uma bebida de mim, uma samaritana”? (Pois os judeus não têm nenhum trato com samaritanos).
Ayal uningdin: — Ɵzingiz Yǝⱨudiy tursingiz, mǝndǝk Samariyǝlik bir ayaldin ⱪandaⱪlarqǝ iqkili su tǝlǝp ⱪilip ⱪaldingiz? — dǝp soridi (qünki Yǝⱨudiylar Samariyǝliklǝr bilǝn ⱨeqⱪandaⱪ bardi-kǝldi ⱪilmaytti).
10 Jesus lhe respondeu: “Se você soubesse o dom de Deus, e quem é que lhe diz: 'Dê-me uma bebida', você lhe teria pedido, e ele lhe teria dado água viva”.
Əysa uningƣa jawabǝn: — Əgǝr sǝn Hudaning sowƣitining nemiliki wǝ sǝndin su soriƣuqining kim ikǝnlikini bilsǝngidi, undaⱪta sǝn uningdin tilǝytting wǝ u sanga ⱨayatliⱪ süyini berǝtti.
11 A mulher lhe disse: “Senhor, você não tem nada com que desenhar, e o poço é profundo. Então, onde você consegue essa água viva?
Ayal uningdin: — Tǝⱪsir, su tartⱪudǝk ⱨeqnǝrsingiz bolmisa, uning üstigǝ ⱪuduⱪ qongⱪur tursa, ⱨayatliⱪ süyini nǝdin alisiz?
12 Você é maior que nosso pai Jacob, que nos deu o poço e bebeu dele mesmo, assim como seus filhos e seu gado”?
Əjǝba, bu ⱪuduⱪni bizgǝ [miras] ⱪaldurƣan atimiz Yaⱪuptin uluƣmusiz? Bu ⱪuduⱪtin ɵzi, oƣulliri wǝ mal-waranlirimu su iqkǝn — dedi.
13 Jesus lhe respondeu: “Todos os que bebem desta água terão sede novamente,
Əysa uningƣa jawabǝn: — Bu suni iqkǝn ⱨǝrkim yǝnǝ ussaydu.
14 mas quem beber da água que eu lhe der nunca mais terá sede; mas a água que eu lhe der se tornará nele um poço de água que brotará para a vida eterna”. (aiōn , aiōnios )
Əmma mǝn beridiƣan suni iqküqi ⱨǝrkim mǝnggügǝ ussimaydiƣan bolidu wǝ bǝlki mǝn uningƣa beridiƣan su uning iqidǝ uni mǝnggülük ⱨayatliⱪⱪa elip baridiƣan, urƣup qiⱪidiƣan bir bulaⱪ bolidu, — dedi. (aiōn , aiōnios )
15 A mulher disse-lhe: “Senhor, dê-me esta água, para que eu não fique com sede, nem venha até aqui para desenhar”.
Ayal: — Tǝⱪsir, manga bu sudin bǝrgǝysizki, mǝn yǝnǝ ussimaydiƣan wǝ muxu yǝrgǝ su tartⱪili ikkinqi kǝlgüqi bolmaydiƣan bolay! — dedi.
16 Jesus disse a ela: “Vá, chame seu marido e venha aqui”.
Əysa: — Berip eringni bu yǝrgǝ qaⱪirip kǝlgin, — dedi.
17 A mulher respondeu: “Eu não tenho marido”. Jesus lhe disse: “Você disse bem, 'eu não tenho marido',
— Erim yoⱪ, — dǝp jawab bǝrdi ayal. — Erim yoⱪ dǝp, rast eytting.
18 pois você teve cinco maridos; e aquele que você tem agora não é seu marido. Isto você disse verdadeiramente”.
Qünki bǝx ǝrgǝ tǝgding wǝ ⱨazir sǝndǝ bolƣini sening ering ǝmǝs. Buni toƣra eytting! — dedi Əysa.
19 A mulher lhe disse: “Senhor, eu percebo que você é um profeta.
Ayal uningƣa: — Tǝⱪsir, ǝmdi kɵrdümki, siz ǝslidǝ pǝyƣǝmbǝr ikǝnsiz!
20 Nossos pais adoravam nesta montanha, e vocês, judeus, dizem que em Jerusalém é o lugar onde as pessoas devem adorar”.
Ata-bowilirimiz bu taƣda ibadǝt ⱪilip kǝlgǝn, lekin silǝr [Yǝⱨudiylar] «Ibadǝtni Yerusalemda ⱪilix kerǝk!» dǝwalisilǝrƣu? — dedi.
21 Jesus lhe disse: “Mulher, creia-me, está chegando a hora em que nem nesta montanha nem em Jerusalém você adorará o Pai”.
Əysa uningƣa mundaⱪ dedi: — Hanim, manga ixǝngin, xundaⱪ bir waⱪti-saiti keliduki, silǝrning Atiƣa ibadǝt ⱪilixinglar üqün nǝ bu taƣda yaki nǝ Yerusalemda boluxunglarning ⱨajiti ⱪalmaydu.
22 Vós adorais aquilo que não sabeis. Nós adoramos aquilo que sabemos; pois a salvação é dos judeus.
Silǝr ibadǝt ⱪilƣininglarni bilmǝysilǝr; biraⱪ biz kimgǝ ibadǝt ⱪilƣinimizni bilimiz. Qünki nijat-ⱪutⱪuzulux Yǝⱨudiylar arⱪiliⱪ bolidu.
23 Mas chega a hora, e agora é, em que os verdadeiros adoradores adorarão o Pai em espírito e verdade, pois o Pai procura que tais sejam seus adoradores.
Lekin xundaⱪ bir waⱪit kelidu — wǝ xundaⱪla ⱨazir kǝldiki, ⱨǝⱪiⱪiy ibadǝt ⱪilƣuqilar Atiƣa roⱨ wǝ ⱨǝⱪiⱪǝt bilǝn ibadǝt ⱪilidu. Ata Ɵzigǝ ǝnǝ xundaⱪ ⱨǝⱪiⱪiy ibadǝt ⱪilƣuqilarni izdimǝktǝ.
24 Deus é espírito, e aqueles que o adoram devem adorar em espírito e em verdade”.
Huda roⱨtur wǝ uningƣa ibadǝt ⱪilƣuqilar roⱨ wǝ ⱨǝⱪiⱪǝt bilǝn Uningƣa ibadǝt ⱪilixi kerǝktur.
25 A mulher lhe disse: “Eu sei que o Messias está vindo, aquele que se chama Cristo”. Quando ele vier, ele nos declarará todas as coisas”.
Ayal uningƣa: — Mǝsiⱨning, yǝni «Hristos» degǝnning kelidiƣanliⱪini bilimǝn. U kǝlgǝndǝ, bizgǝ ⱨǝmmǝ ixlarni eytip beridu — dedi.
26 Jesus disse a ela: “Eu sou ele, aquele que fala com você”.
Əysa uningƣa: — Sǝn bilǝn sɵzlixiwatⱪuqi mǝn dǝl xudurmǝn! — dedi.
27 Naquele momento, seus discípulos chegaram. Eles ficaram maravilhados por ele estar falando com uma mulher; no entanto, ninguém disse: “O que você está procurando?” ou: “Por que você fala com ela?
Xu qaƣda uning muhlisliri ⱪaytip kǝldi. Ular uning bir ayal bilǝn sɵzlixiwatⱪanliⱪiƣa ⱨang-tang ⱪelixti; lekin ⱨeqⱪaysisi uningdin: «Uningdin nemǝ izdǝysǝn?» yaki «Nemixⱪa uning bilǝn sɵzlixisǝn?» dǝpmu sorimidi.
28 Então a mulher deixou seu pote de água, foi para a cidade e disse ao povo:
Xuning bilǝn ayal kozisini taxlap ⱪoyup, xǝⱨǝrgǝ ⱪaytip berip, kixilǝrgǝ:
29 “Venha, veja um homem que me contou tudo o que eu fiz”. Pode este ser o Cristo?”
— Yürünglar, ⱨayatimda ⱪilƣanlirimning ⱨǝmmisini manga eytip bǝrgǝn bir kixini kɵrüp kelinglar. Əjǝba, Mǝsiⱨ xumidu? — dedi.
30 Eles saíram da cidade, e estavam vindo até ele.
Buning bilǝn halayiⱪ xǝⱨǝrdin qiⱪip, Əysaning aldiƣa kelixti.
31 Enquanto isso, os discípulos o incitaram, dizendo: “Rabino, coma”.
Xu ariliⱪta muhlisliri uningƣa: — Ustaz, bir nǝrsǝ yǝwalsangqu? — dǝp ɵtünüxti.
32 Mas ele lhes disse: “Eu tenho comida para comer que você não conhece”.
Lekin u ularƣa: — Mening silǝr bilmǝydiƣan bir yemǝklikim bar, — dedi.
33 Portanto, os discípulos disseram uns aos outros: “Alguém lhe trouxe algo para comer?
Muhlislar bir-birigǝ: — Əjǝba, birsi uningƣa yegili bir nǝrsǝ ǝkelip bǝrgǝnmidu? — deyixti.
34 Jesus lhes disse: “Minha comida é fazer a vontade daquele que me enviou e realizar seu trabalho”.
Əysa ularƣa mundaⱪ dedi: — Mening yemǝklikim — meni Əwǝtküqining iradisini ǝmǝlgǝ axurux wǝ uning [manga tapxurƣan] hizmitini tamamlaxtur.
35 Você não diz: “Ainda faltam quatro meses para a colheita”? Eis que eu lhes digo, levantem os olhos e olhem para os campos, que eles já estão brancos para a colheita.
— Silǝr: «Ⱨosul yeƣixⱪa yǝnǝ tɵt ay ⱪaldi» dǝwatmamsilǝr? Mana, silǝrgǝ eytayki, bexinglarni kɵtürüp etizlarƣa ⱪaranglar, ziraǝtlǝr sarƣiyip oruxⱪa tǝyyar boldi!
36 Aquele que colhe recebe o salário e colhe os frutos para a vida eterna, para que tanto aquele que semeia como aquele que colhe possam regozijar-se juntos. (aiōnios )
Wǝ ormiqi ix ⱨǝⱪⱪini alidu wǝ mǝnggülük ⱨayatⱪa toplanƣan ⱨosulni yiƣidu, xuning bilǝn teriƣuqi bilǝn ormiqi tǝng xadlinidu. (aiōnios )
37 Pois nisto é verdade o ditado: “Uma semeia e outra colhe”.
Qünki bu ixta «biri teriydu, yǝnǝ biri yiƣidu» degǝn sɵz ǝmǝlgǝ axurulidu.
38 Eu o enviei para colher aquilo pelo qual você não trabalhou. Outros trabalharam, e você entrou em seu trabalho”.
Mǝn silǝrni ɵzünglar ǝmgǝk singdürmigǝn ⱨosulni yiƣixⱪa ǝwǝttim; baxⱪilar ǝmgǝk ⱪildi wǝ silǝr ularning ǝmgikining mewisini elixⱪa nesip boldunglar.
39 Daquela cidade muitos samaritanos acreditavam nele por causa da palavra da mulher, que testemunhou: “Ele me contou tudo o que eu fiz”.
Xu xǝⱨǝrdiki nurƣun Samariyǝliklǝr ⱨeliⱪi ayalning: «U ⱨayatimda ⱪilƣanlirimning ⱨǝmmisini manga eytip bǝrdi» degǝn guwaⱨliⱪ sɵzini anglap, Əysaƣa etiⱪad ⱪildi.
40 Então, quando os samaritanos vieram até ele, imploraram-lhe que ficasse com eles. Ele permaneceu lá dois dias.
Xunga, ular uning aldiƣa kelip, uning ɵzliri bilǝn billǝ turuxini ɵtünüxkili turdi; xuning bilǝn u u yǝrdǝ ikki kün turdi.
41 Muitos mais acreditaram por causa de sua palavra.
Uning sɵz-kalami arⱪiliⱪ tehimu kɵp adǝm uningƣa etiⱪad ⱪildi.
42 Eles disseram à mulher: “Agora acreditamos, não por causa de sua fala; pois ouvimos por nós mesmos, e sabemos que este é de fato o Cristo, o Salvador do mundo”.
Ular ayalƣa: — Bizning etiⱪad ⱪiliximiz ǝmdi sening sɵzliring sǝwǝbidin ǝmǝs, qünki ɵzimiz uni angliduⱪ wǝ bilduⱪki, dunyaning Ⱪutⱪuzƣuqisi dǝl xu kixidur! — deyixti.
43 Depois dos dois dias, ele saiu de lá e foi para a Galiléia.
Bu ikki kündin keyin u xu yǝrdin qiⱪip Galiliyǝgǝ ⱪarap mangdi
44 Pois o próprio Jesus testemunhou que um profeta não tem honra em seu próprio país.
(qünki Əysa ɵzi: «Ⱨeqbir pǝyƣǝmbǝrning ɵz yurtida izziti yoⱪtur» dǝp guwaⱨliⱪ bǝrgǝnidi).
45 Então, quando ele entrou na Galiléia, os galileus o receberam, tendo visto todas as coisas que ele fez em Jerusalém na festa, pois eles também foram à festa.
Xuning bilǝn u Galiliyǝgǝ kǝlginidǝ, Galiliyǝliklǝr uning [ɵtüp ketix] ⱨeytida Yerusalemda ⱪilƣan ǝmǝllirining ⱨǝmmisini kɵrgǝqkǝ, uni ⱪarxi elixti (qünki ularmu ⱨeytⱪa qiⱪⱪanidi).
46 Jesus veio, portanto, novamente a Caná da Galiléia, onde ele fez a água em vinho. Havia um certo fidalgo cujo filho estava doente em Cafarnaum.
Əmdi Əysa bu ⱪetim Galiliyǝdiki Kana yezisiƣa yǝnǝ bardi (u dǝl xu yǝrdǝ suni xarabⱪa aylandurƣanidi). [Xu künlǝrdǝ], Kǝpǝrnaⱨum xǝⱨiridǝ oƣli kesǝl bolup yatⱪan bir orda ǝmǝldari bar idi.
47 Quando soube que Jesus tinha saído da Judéia para a Galiléia, foi até ele e implorou-lhe que descesse e curasse seu filho, pois ele estava no ponto da morte.
U Əysaning Yǝⱨudiyǝdin Galiliyǝgǝ kǝlgǝnlikini anglap, uning aldiƣa bardi wǝ: — [Ɵyümgǝ] qüxüp, sǝkratta yatⱪan oƣlumni saⱪaytip bǝrgǝyla! — dǝp tohtimay iltija ⱪildi.
48 Jesus, portanto, disse-lhe: “A menos que você veja sinais e prodígios, não acreditará de modo algum”.
Xuning bilǝn, Əysa uningƣa: — Silǝr [Galiliyǝliklǝr] mɵjizilik alamǝtlǝr wǝ karamǝtlǝrni kɵrmigüqǝ, ⱨeq etiⱪad ⱪilmaysilǝr! — dedi.
49 O nobre lhe disse: “Senhor, desça antes que meu filho morra”.
Orda ǝmǝldari Əysaƣa: — Tǝⱪsir, balam ɵlmǝstǝ qüxkǝyla! — dedi.
50 Jesus lhe disse: “Siga seu caminho”. Seu filho vive”. O homem acreditou na palavra que Jesus falou com ele, e seguiu seu caminho.
Əysa uningƣa: — Barƣin, oƣlung ⱨayat ⱪaldi! — dedi. Ⱨeliⱪi adǝm Əysaning eytⱪan sɵzigǝ ixinip, ɵyigǝ ⱪarap mangdi.
51 Quando ele estava descendo, seus servos o encontraram e relataram, dizendo “Seu filho vive!
Yolda ketip barƣinida, uning ⱪulliri aldiƣa qiⱪip, baliliri ⱨayat, dǝp uⱪturdi.
52 Então, ele perguntou a eles na hora em que começou a melhorar. Disseram-lhe então: “Ontem à sétima hora, a febre o deixou”.
Əmǝldar ulardin oƣlining ⱪaysi saǝttin baxlap yahxilinixⱪa yüzlǝngǝnlikini soriwidi, ular: — Tünügün yǝttinqi saǝttǝ ⱪizitmisi yandi, — deyixti.
53 Então o pai sabia que era naquela hora em que Jesus lhe disse: “Seu filho vive”. Ele acreditou, assim como toda a sua casa.
Balining atisi buning dǝl Əysaning ɵzigǝ: «Oƣlung ⱨayat ⱪaldi!» degǝn saǝt ikǝnlikini bilip yǝtti. Xuning bilǝn ɵzi pütkül ailisidikilǝr bilǝn billǝ etiⱪad ⱪilixti.
54 Este é novamente o segundo sinal que Jesus fez, tendo saído da Judéia para a Galiléia.
Bu Əysaning Yǝⱨudiyǝdin Galiliyǝgǝ kǝlgǝndin keyinki kɵrsǝtkǝn ikkinqi mɵjizilik alamiti idi.