Cantares de Salomâo 4
1 [Ele]: Como tu és bela, minha querida! Como tu és bela! Teus olhos por trás do véu são [como] pombas; teu cabelo é como um rebanho de cabras, que descem do monte Gileade.
Iată, tu eşti frumoasă, iubita mea; iată, tu eşti frumoasă; tu ai ochii porumbiţei între şuviţele tale; părul tău este ca o turmă de capre, care se arată din muntele Galaad.
2 Teus dentes são como [ovelhas] tosquiadas, que sobem do lavatório; todas elas têm gêmeos, e nenhuma delas é estéril.
Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, venite de la scăldare, toate cu miei gemeni şi niciuna nu este stearpă între ele.
3 Teus lábios são como uma fita de escarlate, e tua boca é bonita; tuas têmporas são como pedaços de romã por detrás do véu.
Buzele tale sunt ca o aţă de stacojiu şi vorbirea ta frumoasă; tâmplele tale sunt ca o bucată de rodie între şuviţele tale.
4 Teu pescoço é como a torre de Davi, construída como fortaleza; mil escudos estão nela pendurados, todos escudos de guerreiros.
Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit pentru a fi casa de arme, în care atârnă o mie de paveze, toate scuturi de războinici.
5 Teus dois seios são como dois filhos gêmeos da corça, que pastam entre os lírios.
Cei doi sâni ai tăi, ca două căprioare tinere ce sunt gemene, ce pasc printre crini.
6 Antes do dia nascer, e das sombras fugirem, irei ao monte de mirra, e ao morro do incenso.
Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, mă voi duce la muntele de mir şi la dealul de tămâie.
7 Tu és bela, minha querida! Não há defeito algum em ti.
Tu toată eşti frumoasă, iubita mea; nu este pată în tine.
8 [Vem] comigo do Líbano, ó esposa minha, vem comigo do Líbano; desce do cume de Amaná, do cume de Senir e de Hermom, das montanhas das leoas, dos montes dos leopardos.
Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban; priveşte din vârful Amanei, din vârful Şenirului şi Hermonului, din vizuinile leilor, din munţii leoparzilor.
9 Tomaste meu coração, minha irmã, minha esposa; tomaste o meu coração com um de teus olhos, com um colar de teu pescoço.
Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso; mi-ai răpit inima cu unul din ochii tăi, cu un lănţişor al gâtului tău.
10 Como são agradáveis os teus amores, minha irmã, minha esposa! São bem melhores do que o vinho; e o cheiro de teus unguentos [é melhor] que todas as especiarias.
Cât de frumoasă este iubirea ta, sora mea, mireaso! Cu cât mai bună este dragostea ta decât vinul! Şi mirosul miresmelor tale decât toate mirodeniile!
11 Favos de mel descem de teus lábios, ó esposa; mel e leite estão debaixo de tua língua; e o cheiro de teus vestidos é como o cheiro do Líbano.
Buzele tale, mireaso, picură [precum] fagurele; miere şi lapte sunt sub limba ta; şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Jardim fechado és tu, minha irmã, minha esposa; manancial fechado, uma fonte selada.
O grădină îngrădită este sora mea, mireasa mea, un izvor închis, o fântână sigilată.
13 Tuas plantas são uma horta de romãs, com frutos excelentes: hena e nardo.
Lăstarii tăi sunt o livadă de rodii, cu fructe plăcute; camfor, cu nard,
14 Nardo, açafrão, cálamo e canela; com todo tipo de árvores de incenso: mirra, aloés, com todas as melhores especiarias.
Nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu toţi copacii de tămâie, mir şi aloe, cu toate mirodeniile cele mai alese;
15 [Tu és] uma fonte de jardins, um poço de águas vivas que corre do Líbano.
O fântână a grădinilor, un izvor al apelor vii şi pâraie din Liban.
16 [Ela]: Levanta-te, vento norte! E vem, ó vento sul! Assopra em meu jardim, para que espalhem os seus aromas! Que meu amado venha a seu jardim, e coma de seus excelentes frutos.
Trezeşte-te, vântule de nord; şi vino, sudule; suflă peste grădina mea, ca mirodeniile ei să curgă. Să vină preaiubitul meu în grădina lui şi să mănânce roadele ei plăcute.
