Cantares de Salomâo 2
1 Eu sou a rosa de Sarom, o lírio dos vales.
Eu sunt trandafirul din Saron şi crinul văilor.
2 [Ele]: Como um lírio entre os espinhos, assim é minha querida entre as moças.
Ca şi crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice.
3 [Ela]: Como a macieira entre as árvores do bosque, assim é o meu amado entre os rapazes; debaixo de sua sombra desejo muito sentar, e doce é o seu fruto ao meu paladar.
Ca şi mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am aşezat sub umbra lui cu mare desfătare şi rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele.
4 Ele me leva à casa do banquete, e sua bandeira sobre mim é o amor.
El m-a adus la casa de ospăţ şi steagul lui peste mine a fost dragoste.
5 Sustentai-me com passas, fortalecei-me com maçãs; porque estou fraca de amor.
Întăriţi-mă cu ulcioare, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste.
6 [Esteja] sua mão esquerda abaixo de minha cabeça, e sua direita me abraça.
Mâna lui stângă este sub capul meu şi mâna lui dreaptă mă îmbrăţişează.
7 Eu vos ordeno, filhas de Jerusalém: jurai pelas corças e pelas cervas do campo, que não acordeis, nem desperteis ao amor, até que ele queira.
Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cerboaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea, până când el doreşte.
8 [Esta é] a voz do meu amado: vede-o vindo, saltando sobre os montes, pulando sobre os morros.
Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munţi, săltând peste dealuri.
9 Meu amado é semelhante ao corço, ou ao filhote de cervos; eis que está atrás de nossa parede, olhando pelas janelas, observando pelas grades.
Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele.
10 Meu amado me responde, e me diz: [Ele]: Levanta-te, querida minha, minha bela, e vem.
Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea şi vino departe.
11 Porque eis que o inverno já passou; a chuva se acabou, e foi embora.
Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat şi s-a dus;
12 As flores aparecem na terra, o tempo da cantoria chegou; e ouve-se a voz da rolinha em nossa terra.
Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit şi vocea turturicii se aude pe pământul nostru;
13 A figueira está produzindo seus figos verdes, e as vides florescentes dão cheiro; levanta-te, querida minha, minha bela, e vem.
Smochinul îşi dă smochinele verzi şi viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino departe.
14 Pomba minha, que andas pelas fendas das rochas no oculto das ladeiras, mostra-me tua face, faze-me ouvir tua voz; porque tua voz é doce, e tua face agradável.
Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este frumoasă.
15 Tomai-nos as raposas, as raposinhas, que danificam as vinhas, porque nossas vinhas estão florescendo.
Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare.
16 Meu amado é meu, e eu sou sua; ele apascenta entre os lírios.
Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte printre crini.
17 Antes do dia se romper, e das sombras fugirem, volta, amado meu, faze-te semelhante ao corço, ao filhote de cervos, sobre os montes de Beter.
Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munţii Beterului.
