Salmos 139

1 Salmo de Davi, para o regente: SENHOR, tu me examinas e me conheces.

Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.

2 Tu sabes o meu sentar e o meu caminhar; de longe entendes meus pensamentos.

Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.

3 Tu cercas o meu andar e meu deitar; conheces desde antes os meus caminhos.

Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.

4 Mesmo não havendo [ainda] palavra [alguma] em minha língua, eis, SENHOR, que já sabes tudo.

Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.

5 Tu me envolves por detrás e pela frente, e pões tua mão sobre mim.

Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.

6 [Teu] conhecimento é maravilhoso demais para mim, tão alto que não posso [alcançá] -lo.

O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.

7 Para onde eu escaparia de teu Espírito? E para onde fugiria de tua presença?

Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?

8 Se eu subisse até os céus, lá tu [estás]; se eu fizer meu leito no Xeol, eis que tu [também ali estás]. (Sheol h7585)

Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)

9 Se eu tomasse as asas do amanhecer, e morasse nas extremidades do mar,

Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,

10 Até ali tua mão me guiaria, e tua mão direita me seguraria.

Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.

11 Se eu dissesse: Certamente as trevas me encobrirão; e a luz ao redor de mim [será como] a noite.

Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.

12 Porém nem mesmo as trevas [me] esconderão de ti; ao invés disso, [pois] a noite é tão clara quanto o dia, [e aos teus olhos] as trevas são como a luz.

Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.

13 Porque tu és dono do meu ser, e me cobriste no ventre da minha mãe.

Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.

14 Eu te louvarei porque de um [jeito] assombroso e maravilhoso eu fui feito; maravilhosas [são] tuas obras; e minha alma sabe muito bem.

Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.

15 Meus ossos não estavam escondidos de ti quando eu fui feito em oculto, e formado como tramas de tecido nas profundezas da terra.

Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.

16 Teus olhos viram meu corpo [ainda] sem forma, e tudo estava escrito em teu livro; [até] os dias estavam determinados quando nenhum deles [ainda] havia.

Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.

17 Como são preciosos para mim os teus pensamentos, Deus! Como é grande a quantidade deles!

Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!

18 Se eu os contasse, seriam muito mais [numerosos] que a areia; [quando] acordo, ainda estou contigo.

Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.

19 Ah, Deus, tomara que mates ao perverso! E vós, homens sanguinários, afastai-vos de mim;

Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.

20 Porque eles falam de ti com maldade, [e] teus inimigos [se] exaltam em vão.

Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.

21 Por acaso, SENHOR, eu não odiaria aos que te odeiam? E não detestaria os que se levantam contra ti?

Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?

22 Eu os odeio com ódio completo; eu os considero como inimigos.

Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.

23 Examina-me, Deus, e conhece meu coração; prova-me, e conhece meus pensamentos.

Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;

24 E vê se em mim [há algum] mau caminho; e guia-me pelo caminho eterno.

Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.