Salmos 104
1 Louva, minha alma, ao SENHOR; ó SENHOR meu Deus, tu és grandioso; de majestade e de glória estás vestido.
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Tu estás coberto de luz, como que uma roupa; estendes os céus como cortinas.
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Ele, que fixou seus cômodos sobre as águas; que faz das nuvens sua carruagem; que se move sobre as asas do vento.
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Que faz de seus anjos ventos, e de seus servos fogo flamejante.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Ele fundou a terra sobre suas bases; ela jamais se abalará.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Com o abismo, como um vestido, tu a cobriste; sobre os montes estavam as águas.
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Elas fugiram de tua repreensão; pela voz de teu trovão elas se recolheram apressadamente.
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Os montes subiram [e] os vales desceram ao lugar que tu lhes tinha fundado.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Tu [lhes] puseste um limite, que não ultrapassarão; não voltarão mais a cobrir a terra.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Ele envia fontes aos vales, para que corram por entre os montes.
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Elas dão de beber a todos os animais do campo; os asnos selvagens matam a sede [com elas].
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Junto a elas habitam as aves dos céus, que dão [sua] voz dentre os ramos.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Ele rega os montes desde seus cômodos; a terra se farta do fruto de tuas obras.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Ele faz brotar a erva para os animais, e as plantas para o trabalho do homem, fazendo da terra produzir o pão,
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 E o vinho, que alegra o coração do homem, [e] faz o rosto brilhar o rosto com o azeite; com o pão, que fortalece o coração do homem.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 As árvores do SENHOR são fartamente [nutridas], os cedros do Líbano, que ele plantou.
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 Onde as aves fazem ninhos, e os pinheiros são as casas para as cegonhas.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Os altos montes são para as cabras selvagens; as rochas, refúgio para os coelhos.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Ele fez a lua para [marcar] os tempos, e o sol sobre seu poente.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Ele dá ordens à escuridão, e faz haver noite, quando saem todos os animais do mato.
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Os filhos dos leões, rugindo pela presa, e para buscar de Deus sua comida.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Quando o sol volta a brilhar, [logo] se recolhem, e vão se deitar em suas tocas.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 Então o homem sai para seu trabalho e sua obra até o entardecer.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Como são muitas as suas obras, SENHOR! Tu fizeste todas com sabedoria; a terra está cheia de teus bens.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Este grande e vasto mar, nele há inúmeros seres, animais pequenos e grandes.
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Por ali andam os navios e o Leviatã que formastes, para que te alegrasses nele.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Todos eles aguardam por ti, que [lhes] dês seu alimento a seu tempo [devido].
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 O que tu dás, eles recolhem; tu abres tua mão, [e] eles se fartam de coisas boas.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 [Quando] tu escondes teu rosto, eles ficam perturbados; [quando] tu tiras o fôlego deles, [logo] eles morrem, e voltam ao seu pó.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Tu envias o teu fôlego, e logo são criados; e [assim] tu renovas a face da terra.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 A glória do SENHOR será para sempre; alegre-se o SENHOR em suas obras.
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 [Quando] ele olha para a terra, [logo] ela treme; [quando] ele toca nos montes, eles soltam fumaça.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Cantarei ao SENHOR em [toda] a minha vida; tocarei música ao meu Deus enquanto eu existir.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Meus pensamentos lhe serão agradáveis; eu me alegrarei no SENHOR.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Os pecadores serão consumidos da terra, e os maus não existirão mais. Bendizei, ó minha alma, ao SENHOR! Aleluia!
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
